Niste luni mai tarziu

   Am realizat acum ca n-am mai scris de trei luni, noroc ca m-a tras o doamna de maneca sa-mi zica ca ii e dor, moment in care m-am dus sa aflu cat a trecut si m-am ingrozit. Nu pentru ca as avea vreo norma pe aici dar pentru ca nu stiu cand a trecut timpul, nu am nici o idee. Vad ca ultima data de abea mai ieseam dintr-un lockdown ca sa intram inainte de Craciun direct cu picioarele in altu' precum vacarul in balega. Acu, ce sa zic, s-a cam flendurit lumea pe strazi si na, ce sa faci, covidu' creste, premierul inchide ca aia e treaba lui. Saracu' Boris are o karma deosebit de proasta. 

   Mi-am mai adus aminte ca incepusem traditionala postare de anul nou pe care am abandonat-o intr-un miez de noapte din lipsa de inspiratie ca acu' serios si despre pandemia asta, cat sa mai vorbesti, mamica? Cam cat? Ca deh, io stiu ca in Romania se duce lumea la ski linistita si se pare ca acolo nu e de fapt nici un covid, doar cinci geu prin vaccin s-ar mai gasi, dar noi pe aici suntem prin case cu spor. Eh, pe 1 ianuarie ziceam asa:

"As vrea sa pot sa zic ca 2020 a fost un an oribil de nasol dar pentru mine una chiar nu a fost asa. Imi aduc aminte prea bine un 2011 in care a picat bunica-mea, an urmat de urmatorii in care a trebuit sa o ingrijesc si sa fac fata la niste crize medicale d-alea cu aproape facut de respiratie gura la gura la un moment dat. Eu, singura cu ea si cu copila de 4 ani. 

  Pentru mine, pana acum, cam perioada aia a fost cea mai nasoala din viata asta. Perioada care m-a lasat cu un psoriazis pe care il stiti si care m-a acoperit intre timp. Dar... bine ca nu e cancer. Inca. Cum ar zice prietena mea de-o viata care anul asta (ma rog, a trecut dar o sa ii zicem "asta" o vreme) a fost diagnosticata cu asa ceva. Ce, vi se pare ca e nasol sa stai in casa? E, sa vezi cum e sa mergi un an la chimioterapie si radioterapie si alte "rapii" d-astea care te omoara incet si nici macar nu ai idee daca scapi sau nu pana in final. Toata concentrarea din mine s-a dus catre ea un an intreg. 

  Anul asta am fost din nou, uimita. Oamenii astia de aici s-au organizat sa ajute, mi-au aratat ce e aia comunitatea, incepand cu capitanul Tom cel de o suta de primaveri si terminand cu toaaaate afacerile mici si toate scolile care au stat deschise peste vara si au strans bani sa faca pachete de mancare pentru oamenii vulnerabili care nu puteau sa iasa din casa. E greu de descris de cate ori am fost cu nodul in gat de emotie. Cu lacrimi in ochi in fata efortului enorm pe care extrem de multi oameni l-au facut. "

  Ca sa o iau in ordine, bunica-mea e foarte bine, a facut 97 de ani in ianuarie si are tot felul de mofturi. Ceea ce nu ma uimeste deloc, asa a fost o viata si de aia ea n-a facut nici o boala de stres pe lumea asta, ea e bine mersi, acum refuza vaccinul pentru ca fiul ei trait in SUA o viata asa i-a zis ca trebuie. Fiul a votat si cu Trump de doua ori asa ca na, ce sa mai zic, nu mai zic nimic doar ma sochez de fiecare data cu maxima sinceritate. Fiul ei de 70 plus de ani "nu crede in Covid" dar crede in Dumnezo aprig. Scoti omu din Romania 40 de ani, dar nu poti sa scoti Romania din el cu nici un chip se pare. 

  Prietena mea nu stiu cat de bine e pentru ca nu-s acolo sa o vad la ochi :) Toate complicatiile posibile i s-au intamplat si nimic nu a putut sa fie "ca la toti ceilalti pacienti" ca de obicei. Asa suntem cate unii mai speciali. Suntem cu gandul la ea in fiecare zi, acum reusesc sa nu mai plang cand ma gandesc si chiar sa port cu ea conversatii telefonice in care sa nu ma buseasca pe MINE plansul. Ha. Ze irony! 

  Tom cel de o suta de ani a murit, evident de Covid. Ma rog, sigur ca faptul ca avea o suta de ani probabil a ajutat situatiei, dar in tara asta sunt multi care apuca chiar mai mult de o suta. A lasat in urma lui un sentiment de comunitate si... nu stiu. Nu stiu sa descriu ce a facut el dar de fapt nu el ci oamenii din tara asta. Sa vrei sa strangi 100 de lire pentru NHS si oamenii sa arunce spre NHS 40 de milioane de lire pentru ca ei inteleg ce zici tu, e ceva ireal. Un om care a trait doua razboaie mondiale si a vazut niste orori crunte a putut sa zambeasca si sa fie exact ideea de britanic. Hotarat si zambitor pana la capat. 

  Eh si acum lockdown iar de iar nu mai stiu ce dracu de zi e, ce luna, ce an, cine sunt si cum ma cheama. Daca n-ar pleca Marius de acasa zilnic la munca cred ca n-am mai sti nimic. Zilele sunt la fel, trec una dupa alta, frustrarea se simte ca incepe sa creasca chiar si prin noi astia care am fost destul de zen initial. Cred ca e si accentuata de cea mai rece iarna de cand suntem noi aici, oiiii, muica, am avut si niste zapada pe la malul marii, chestie rar intalnita. E si frig inca, alta data pana la ora asta era orasul plin de narcise inflorite, acum plantele se pitesc linistite, nu prea se simte vant de primavara momentan. 

  Cea mai grea chestie din ultimele luni a fost faptul ca Mara n-a fost ok. Deh, adolescenta si anturajul gresit au dus-o in niste meandre ale internetului din care a trebuit sa ne luptam sa o scoatem. A fost cumplit initial, acum suntem ok as zice eu, doar ca va trebui sa stam cu ochii pe ea mai rau ca vulturii pe soarec. Nu, nu pandemia a fost de vina ci internetul. Ma rog, o parte din el. Pana la urma eu trebuie sa zic mersi ca acum e acasa cu noi si putem vedea exact ce se intampla. Ce va mai fi vom mai vedea. 

  Multe si de toate acum. Noi asteptam vaccinul, chiar si eu care sunt cu boala autoimuna si care nu stiu cum voi reactiona. O sa merg cu bucurie sa mi-l fac cand o sa ne cheme, aici sunt 60 de milioane de oameni si multi vor trebui vaccinati inaintea noastra, a astora cat de cat "tineri si sanatosi" :))))) 

  Suntem ok. Mama e ok, a fost la noi si ne-am bucurat de ea desi na, inchisi in casa nu e prea fun, am avut un Craciun normal, cu sarmale d-alea in varza mea murata din butoiul din curte. Faptul ca am reusit sa ii definitivez si ei actele pentru rezidenta aici m-a bucurat teribil, o avem acum inscrisa si la medicul de familie si tot. A fost foarte misto ca la fix o saptamana dupa ce a venit scrisoarea cum ca e inscrisa, i-au dat alta cum ca e asteptata la mamografia de preventie. Ea tocmai ce plecase dar na, vezi asa cum se misca oamenii astia totusi, chiar si in conditiile date. 

  Intru renovarea casei va zic nu doar ca a trebuit sa facem in vara o parte de acoperis dar acum in iarna am darmat toata baia de la parter. Adica toataaaaa de tot pana la caramida. Probleme cu felul in care a fost izolata, construita, etc. Treaba "noua", ca restul casei, veche de 70 de ani, e tzapana. Vikingii au uitat cum se face treaba calumea si deh, cand cumperi nu stii ce dracu e dedesubt. Inca suntem cu ea belita, omu' asta al meu care e o minune de om o sa o pritoceasca el cum trebuie printre crizele de spate. La final de martie are programare cu chirurgul sa se uite in uochii lui sa-i zica "taie-ma, coaie, ca nu mai pot". De un an e in dureri si tratat in diverse moduri si tot degeaba. Trebuie niste extract de cutit. :)

  Cam asta ar fi despre noi, sper ca toti cei care sunteti pe aici sunteti bine si voi si ai vostri, sper sa va protejati si sa mergeti la vaccin imediat ce se poate. Va pupam!

Albuletzii