miercuri, 18 decembrie 2013

Serbarea scolara. Neprihanitu'.

  Am mai supravietuit unei "serbari scolare in sistemul romanesc de invatamant". Yey, us! Adica io si maica-mea (tati a plecat ieri la job) care am fost supuse azi unei ore si jumatate de copii de 6 ani care au tipat cat au putut de tare intr-un microfon. Dap, a fost cu MICROFON! Intr-o sala de spectacol adevarata (multumim teatrului de papusi care ne-a primit in sala lui contra unei sume de bani, haha!).

  Mara a lipsit de la scoala saptamana trecuta din cauza de ceva raceala plus tati care a fost acasa si cand e el acasa punem scoala in cui pentru ca 4 ore pe zi sunt importante langa el. Cand am aterizat luni la scoala doamna i-a dat Marei alta poezie de invatat pentru serbarea care avea loc azi, miercuri. Copilul care tocmai ce se simtea plin de incredere si stiutor intr-ale poeziei din dotare... s-a prabusit psihic! Era cat pe ce sa nu mai vrea sa participe pentru ca e Berbeaca si daca totul nu e perfect ea nu doreste. Mi-a zis ca ea nu stie, ca n-o sa poata, ca n-o sa fie, ca n-o sa faca. Cand am vazut si poezia, de doua strofe dar cu 3 cuvinte pe care nu le putea intelege si pronunta... mi s-a facut rau. 

  Neprihanit. Hulitori. Fatzarnici. I-am explicat ce inseamna, a priceput. Asta nu inseamna ca a si reusit sa le retina si reproduca. Neprihanitu' ala o sa imi stea in minte si suflet toata viata. Pentru ca ii iesea prenihait, prenahait, niprehait, preahanuit si multe, multe alte combinatii de litere. Toate corecte in suma lor. Si un vers anume pe care nu il putea retine deloc pentru ca pentru ea nu avea sens in propozitie. "Cine totusi, dintre voi". Pe neprihanitu' l-a scos clar, si pe hulitori si toate cele, versul asta il uitase si tocmai atunci doamna nu era atenta sa ii sufle. A asteptat cuminte sa ii zica ce si cum. Dupa ce a terminat a rasuflat usurata. Teroarea ultimelor 3 saptamani se terminase! Da, teroarea. A fost terorizata de ideea de serbare cu toti oamenii aia care erau mult mai multi ca anul trecut. N-a vrut sa se duca sa ii dea "Mosul" cadou, m-am bagat pe scena si mi-a dat-o doamna sa o scoatem de acolo inainte sa vina "maleficul strain" si sa ne strice ea la toti zenul cu urlete interminabile :))) Doamna asta stie lucruri :))) Deci toata lumea a fost fericita. 

  Serbarea in sinea ei a fost un cumul de haos, poezii aiurea, Cristosi aruncati mai abitir ca intr-un bar de tractoristi betzi (si cu tot atata piosenie!), cantece cantate ca intr-un bar de oameni bauti care s-au scapat la aparatul de karaoke si rag la microfon tot ce li se pare lor ca le suna in cap a muzica. Copiii nu mai vazusera microfon niciodata. Mai putin o fetita care e campioana-cantacioasa la nu stiu ce concursuri si care a cantat DIVIN un cantec despre numita "maicutza mea" la care a lacrimat toata populatia feminina din sala. Domle, aia canta! A cantat ca la opera, stia unde sa isi tina microfonul. Mocofanii astialaltii care nu mai vazusera in viata lor microfon, se duceau si isi bagau botu' in el de parca era inghetata! (doi baieti l-au dat jos, unu' cu botu' altu' cu capu'!) SI URLAU in el. Ca le-a zis doamna sa zica "tare". Bai nene, ne-au spart creierii! Scrasneau maselele in sala mai ceva ca popcornu' la cinema!

  N-a fost cu costume ca anul trecut cand a trebuit sa nascocesc un costum de "fag" si am injurat fix 3 ore pe cand ciopleam cartoane si coloram chestii ca sa arate ca un copac. Urasc lucrul manual. Il urasc cu o pasiune demna de un copil care a impletit in clasele 1-4 multe, multe semne de carte din noduri de matase. Nu imi place sa colorez, sa pictez, sa fac chestii din astea. Nu imi placea nici cand eram copil. Pune-ma sa curat si sa tai sapte camioane de cartofi pai si nu ma plictisesc. Pune-ma sa decupez-colorez chestii si ma ia cu fiori de sila. Deci anul asta nu era cu costume. Ne-a zis doamna, citez "ne imbracam asa, cum vrem".. dupa care a mentionat ea ceva despre "o rochita pentru fete" si Mara a percutat si mi-a zis ca vrea si ea. Aoleu. Pai tu n-ai maica rochie de iarna. Si nici "strampi". Nu posezi nici macar o pereche si-s mandra de asta (azi mi-a zis tot timpul cat a fost pe strada, cat de oribil s-a simtit in ei, cat de frig ii era desi erau d-aia grosi ca plapuma dar ca sa vezi cum e a dracu' fizica, daca nu exista spatiu intre om si haina, nu e patura de caldura cum ar veni)

  Nu mi-am scos copila in ciorapi afara niciodata. Am scos-o in rochii vara, in picioarele goale si in sandale. In ciorapi si "rochii" iarna nu am scos-o din casa la 0 grade. Nu mi s-a parut necesar. Nu i-am pus produsul numit "stramp" pe sub pantaloni iarna. I-am pus, daca au fost sub -5 grade, o pereche de colanti sau pantaloni de bumbac largi. Deci ieri m-am dus repede la second-hand (ma scuzati noi ne imbracam cam numai de la secondul care aduce haine din UK bune si ieftine) si am luat un sarafan gri, dragut foc (ii place gri-ul enorm, zici ca e fata lu' ta-su), am cautat o ie pe care o avea de la prietena ei Bia si pe care o iubeste enorm. Si ia si pe Bia! Ete poezia! 

  Aveam totusi o pereche de strampi primiti acu' 2 ani cadou si nepurtati (noroc ca persoana i-a luat atat de mari incat ii sunt mari si acum). Si niste beteala. Asa a zis doamna, sa ii impodobim cu putina beteala. Asa ca i-am pus din cea subtire de la Ikea, pe cap la maini si la gat. Si tenisii de la Ioana in picioare la fata locului ca in bocancii de iarna de la Adina (a se observa prietenele cu multa inima si creier care i-au daruit incaltari bune de tot! multumim dragele noastre!) parea o caprioara de pe Marte. Ziceai ca o tin bocancii pe pamant sa nu zboare, ca pe astronautii aia cu bocanci de plumb! Zic cand s-o lua asta la hora cu bocancii de iarna o sa pice scandurile de la scena!  In final a iesit cam asa:

frumoasa mea

  Una peste alta mi-am imbracat copila "mai frumos" ca de obicei. Asa, un "frumos" demn de ora 12 ziua cand se intampla minunea. Si cum unii din noi mai stim si ce cu cine se potriveste intr-ale imbracatului conform orei si momentului... era perfect. Cand am ajuns la fata locului am constatat ca opinia mea despre participantii la trafic din aceasta clasa de 30+ de familii... e una corecta. Cei care ar trebui sa fie "middle class" in tara asta, adica niste oameni dusi pe la scoli cu un venit mediu spre okeiutz... ei nu sunt. Ei sunt un midlieclas romanesc. 90 la suta sunt oameni care n-au bani. Nu au. Va asigur. Nu au bani nici macar cat sa traiasca decent, nu mai zic sa isi faca "pofte" sau vacante in strainatate sa zicem. Mostra:

"duomnisoarele"

astea sunt unele "light" au fost si MAI INFOIATE!

  Cu toate astea 90 la suta din ei sunt capra raioasa cu beteala pe sus. Nu cu beteala ci cu varza. Fetele aratau ca niste verze cu beteala pe ele. Imbracate in rochii de bal la ora 12 ziua, pe rochie pusa multa beteala. O rochie din aia costa cat jumate din salariul celor care au cumparat-o. 10 la suta erau decenti. Baietii aratau mai bine in majoritatea lor, desi unii din ei erau imbracati ca si cand tatii lor ar fi gay. Nimic nu e exclus, evident, insa eu n-as face asta unui baietel de 6 ani. Mi-ar fi mila de el sa ii pun SI mantie rosie SI beteala atarnata de el. Pe bune!

  Acum trebuie sa spun ceva despre fetita numita Mara. Dupa ce a lipsit o saptamana de la scoala, cand a ajuns acolo copiii au intampinat-o cu urale, fetele au sarit pe ea sa o pupe. Asa era si anul trecut. Oriunde am dus-o intre copii, Mara a fost nu stiu cum sa ii zic. Lider. Omul care le explica la toti ce au de facut si de ce nu e o idee buna sa ne aruncam in cap de pe o banca. Omul care ii invata chestii si care niciodata n-a lovit pe nimeni. Absolut niciodata! Nici nu a fost lovita de vreun copil decat din greseala. Acum, la serbare, toate mini-verzele impopotzonate si date cu oja unele din ele au venit calare pe ea sa ii spuna EI ce frumoasa e ea, in simplitatea sarafanului ei gri si a lipsei de "perdea din plastic" de pe corpul ei. 

"Cu ce ne-am incaltat?"

si cu Andreea, prietena ei de suflet

  Ma uitam cu uimire intai la felul cum si-au imbracat ceilalti fetele, dupa aia la felul in care ea stralucea din ochii ei care sclipeau a beteala. Si a diamante. N-avea diamante pe ea, n-o sa aiba probabil niciodata diamante pe ea. Dar le are in ochi. In spirit. Toate fetele cu rochii-de-varza si par lung pan-la-shale vor sa fie ea. Ea cea cu sarafan gri si ie alba si par scurt-scurt. 

16 comentarii :

  1. In primul rand fiica-ta e superba. Intr-un gen (imi aduce aminte de anii '40 cumva, cu beteala aia subtire strategic plasata) extrem de subtil, pe care putini parinti il au si si mai putini stiu sa-l insufle copiilor. Nu e frumusete care vine doar din interior, sa stii. Adica se vede bine sclipirea copilului inteligent si cu spirit, dar e si foarte frumoasa in general. Asculta-ma bine, daca lucrurile n-o sa se schimbe, cand o sa fie adulta Mara o sa fie genul de femeie dupa care mor toti de invidie, chiar daca e imbracata intr-o carpa de spalat vasele...
    In alte cuvinte, am ras sa mor de povesti, imi si imaginam cu ochii mintii toata serbarea. Ma pregatesc psihic, in doua ore ma duc sa-mi vizionez propria odrasla (a mica) la serbare si mor de curiozitate. Diferenta e ca ai mei tremura de nerabdare cand au serbare, e un eveniment mult dorit si asteptat, pentru toata scoala. Si ai mei sunt barometrul perfect, ca ei sunt genul super sensibil, daca ei abia asteapta sa se produca in fata audientei, sa-i vezi pe restul :-D
    Noroc ca am ras, ca altfel as fi plans. Ai relatat cu umor, ca de obicei, dar intuiesc toate panzele de paianjen din colturi si tot jegul ascuns sub covorul invatamantului romanesc...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet, Simona! Nu pot sa iti spun cum mi-au dat lacrimile la cuvintele tale. Eleganta unei femei care stie ca e FEMEIE si nu ca parul sau rochia o face femeie...aia vreau sa ii induc femeii pe care o cresc eu azi. Multumesc! Anii 40 erau anii elegantei!

      Ștergere
  2. Faza cu neprihanitu prenihait, prenahait a fost totala :)) a anagramat perfect. Mai exista poezii cu "neprihanit, hulitori, fatzarnici"? suna comunist
    Ma si vad la singura mea serbare la care am spus o poezie la microfon, ceva pentru tara "...da-mi pietre sa car/da-mi pe limba tarana/ in oase rastoarna-mi fiertura de stea/ acopera-mi ochii si taie-mi o mana " :) nu-i asa ca suna a poezii de copila de clasa a II-a?

    Mara e o dulcica!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))))) Da, mai exista poezii asa, ca-s ACELEASI! Doar nu crezi ca le-a schimbat cineva de acu' 30 de ani :))) Au dat-o si cu patria la un moment dat da' eram prea plictisita ca sa imi mai sune stupid :)

      Ștergere
  3. Frumoasa foc Mara.Am mai spus si repet,mi-e draga fiica-ta de numa'.Cand o imbratisezi,pune te rog si de la mine,un pupic pe fruntea zanei mici si delicate,cu ochi frumosi.
    Serbarea a trecut,sa-nceapa vacanta!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pupam, pupam, draga noastra! Exact o zana mica si cu ochii mari, asa e! Cu toate ca n-are rochii si paiete! :)

      Ștergere
  4. eu vreau doar sa zic ca si eu detest lucrul manual cu o pasiune demna de o cauza mai buna, desi n-am prestat mare lucru in copilarie. pot sa-ti toc maruntel si frumos legume pt salata beouf sau, vorba ta, sa tai cartofi pai, cat pentru o nunta (d-aia mare), dar sa nu ma pui sa cos/tricotez/crosetez ca m-ai pierdut de musteriu. un pupic Marei, unul mic-mic, sa nu planga.
    apropos, eu am fost aia care, la carnavalul din clasa a v-a a fost imbracata in clown (cu tot cu rujul maica-mii in obraji), in timp de absolul toate celelalte fete au fost diverse printese, anotimpuri, etc de nu te prindeai care ce era daca nu ti se comunica verbal.
    ady

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))))))))))) Da, da, si crosetatu' ma pasioneaza cumplit! Am ras cu lacrimi la ultima propozitie! :)

      Ștergere
  5. O, Doamne, mi-ai trezit niste amintiri din alea traumatice despre serbarile din gradinita....erau absolut INTERMINABILE, asa, de la doua ore in sus.... In ciclul primar a fost OK, am avut o invatatoare care totusi nu depasea 45 de minute de serbare :D
    Draguta foc mititica ta. Da, ai dreptate, lumea isi impopotoneaza copiii la serbari intr-un hal... nah, ce sa zic, cand a terminat al meu a VIII, daca ai fi vazut ce costume de ginerica purtau copiii...parca n-ar fi fost copii. Desi era iunie, groaznic de cald, parintii ii imbracasera bine mersi cu camasa, cravata, vesta si sacou peste vesta, ma mir ca n-a lesinat niciun copil de cald. Al meu, care e sensibil de numa la caldura, a purtat o camasa de in super subtire si tot i s-a parut crima si pedeapsa sa stea 40 d eminute in careu, la ora 12 la pranz. In schimb, am remarca la fete ca, dupa ce trec peste perioada sclipicoasa si roz, incep sa se imbrace muuuult mai frumos si mai adecvat. Cel putin asta am remarcat la colegele lui fiu-meu, care au fost foarte dragute si la festivitatea de final de an, si la banchet, si la inceput de a IX-a...desi noah, in clasele mici erau imbracate precum domnisoarele din fotografii...
    PS: sper ca nu cietsc parintii din clasa blogul, pt ca probabil or sa fie cam ofensati de cronica ta de fashion :D
    Maria

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Baietii n-aveau sacouri sau cravate sau alte chestii d-astea. Asta m-a mirat. Iar fetele eu nu cred ca s-au dus singure la magazin sa isi cumpere rochii de BAL. Ca asta erau, nici macar "de seara" nu erau. Erau "de bal" sau "de mireasa". Deci total nepotrivit pentru scopul si ora vizitei ca sa zic asa. Nu, nu ma citeste nimeni iar pozele o sa le scot peste cateva zile, le-am pus spre exemplificare :)

      Ștergere
  6. Aaah, deci si tu esti una d-asta care se are bine cu lucrul manual. Mie, pe vremea copilariei mele, mi-a promis profa de la scoala doar note de zece daca promit sa nu ma mai ating never de masina de cusut -reusisem sa o stric de vreo doua ori). Si asa am ramas: decat sa cos ceva, mai bine largesc gaura si spun ca nu se mai poate folosi:) Foarte dulcica asta mica a ta!

    RăspundețiȘtergere
  7. By the way, eu m-am trezit ca am parinti care ma citesc. De unul stiam, de restul nu:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) la noi nu e cazul. daca ii vezi pe astia cum arata mori de ras. nu cred ca au auzit de conceptul de "blog" si oricum nu stie nimeni cum ma cheama in intregime :)

      Ștergere
  8. Si pe mine ma enerveaza conceptul acesta, ca daca e pentru o "cauza speciala", ca nunta, banchet, aici serbare, apoi dai cat o fi, si de unde nu este, dar na, sa nu te faci de ras. Aloooo, saracia, mai usor, ca mai trebuie sa traiesti o luna cu banii aia, nu doar o seara. Plus ca nici nu mai conteaza cum arata la final, sa se vada domle ca-i "de calitate si costa o gramada de bani".Pfiu.

    Deci nici la cei mari nu sunt eu de acord in principiu cu o gramada de bani pe haine, cu atat mai mult cu cat de multe ori nici nu sunt direct proportionale cu ce obtii (ma refer la calitate si aspect), dar cand aud de atatia bani dati pe hainele copiilor, ma iau cu mainile de cap. Si imi vine si sa rad, si nu stiu care din acestea sa o fac mai intai. :)

    E un copil, oricum o sa creasca/murdareasca/rupa/nu ii pasa de nicio culoare cum il imbraci!! Serios, erau situatii in care eu nu am dat pe o rochie de seara nici pe aproape cat dadeau parintii pe o hainuta de zi a copilului! Stateam si ma uitam ca proasta, si parca nu imi venea sa cred. Apoi ma intrebam: sunt eu nebuna ori ba?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da nene, capra raioasa... mna. Nu esti tu nebuna. Nebuna e aia care mi-a explicat mie intr-un comentariu la acest post ca eu sunt "urata". Sau aialalta care mi-a zis ca ii e sila de oameni ca mine care isi "lauda" copiii. Fuck me! Daca s-ar uita cu atentie ar observa diferenta intre decenta si varza. Dar pentru asta mai trebuie si educatie!

      Ștergere