sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Copiii care aud

    Inainte sa devin parinte imi era groaza de copiii care au crize de nervi, in special in public. Dupa ce am devenit mama groaza s-a inmultit cu o mie, pentru ca acum imi era groaza sa nu faca copilul meu asa. Din cate vad eu in jurul meu, exista doua feluri de copii: copii care AUD ce le spui, percuteaza, inteleg (chiar si la un an si jumatate sau doi) si copiii care SE AUD. Adica cei care nu fac decat ce le trece prin cap, si atunci cand incerci sa comunici cu ei, ori nu ridica privirea catre tine, ori nu ii pasioneaza deloc ideea ca un adult le spune sa nu mai tranteasca bibeloul bunicii de pamant in mod repetat. Si carora le place sa faca zgomot. Sa tipe, sa urle, sa vorbeasca excesiv de tare...si mai ales sa planga. Si o fac ca pe o forma de comunicare.

  Am auzit de multe ori de la parinti formula "eh, e copil, ce sa ii faci". Pai cum adica ce sa ii faci? In primul rand sa il educi. In al doilea rand sa nu il pui tu, parintele, in situatii nepotrivite varstei lui. Adica sa nu il duci la film cand el are cateva luni si apoi sa te miri ca plange. Sau sa il duci la hipermarket daca stii ca se tavaleste pe jos la vederea raftului cu Cola sau a bomboanelor sau jucariilor.

  Da, stiu, nu ai cu cine sa il lasi. Pai atunci nu ar fi mai simplu ca din start sa iti imaginezi ca oriunde vei merge cu el, el va trebui sa fie cuminte? Si atunci de ce sa nu il educi in consecinta? A, cand are 6 luni nu te gandesti ca daca ii dai dulciuri o sa urle ulterior dupa ele? Ieri la Kaufland am vazut ceva ce nu observasem pana acum: reclama pentru "casa fara dulciuri"...ca or fi luat-o razna si saracii angajati ai magazinului de plozii care ajung la casa si incep sa urle la standul cu diverse. Anuntul era cumva politicos si incepea cu "dragi parinti" ceva de genul "stim ca al dvs urla, veniti va rugam acilea, ca nu mai putem de urechi"

  Sunt si multi oameni fara copii care stramba din nas automat la aparitia unui copil in spatii publice. Nu pot spune ca nu ii inteleg. Sincer. Multi chelneri s-au uitat urat la mine cand am intrat cu Mara undeva, m-am simtit oarecum ofensata, dupa care a mai venit o familie cu un pusti care a intors restaurantul pe jos si ne-a spart creierii. Si atunci am inteles. E normal sa se uite chioras la tine, pentru ca experienta le spune ca e naspa rau cu copiii mici. Dar daca tot nu poti sa il controlezi, cum reusesti sa iti faci avant sa te duci cu el in locuri de genul asta? Pai e simplu: pentru ei asa e normal. N-a fost niciodata altfel, devine din ce in ce mai rau cu trecerea timpului, s-au obisnuit cu asta si multi nici nu ii mai aud cum fac. Sunt imuni.

14 comentarii :

  1. Parerea mea de foarte mult timp , este ca trebuie educati parintii , controlati psihic si nu doar atat . La chinezi se da un permis de facut copil (ma rog din alte ratiuni) . Cursuri intensive de anatomie elementara (am cunoscut muuulti oameni , chiar cu o facultate sub popou , habar nu aveau ce au pe acolo si cum functioneaza) , de igiena personala si a copilului mic , de puericultura , de psihologie... dar vae victis . La Romanica se merge pe principiul hai Leano cu roatele'n sus , iar daca iese cu puradel si cade'n noroi om vedea de'l spalam sau facem altul . Se da permis de conducere , dar de facut si crescut copil ?...

    RăspundețiȘtergere
  2. Dupa mine e grav cand copilul ajunge la o varsta la care nu-l mai poti suspecta de faptul ca nu "aude", si el nu te aude, adica atunci cand te ignora pentru ca il bruiezi, nu pentru ca nu "percuteaza". Al meu are trei ani, si nu ies cu el la un restaurant, pentru ca eu stiu ca mai mult de 10, 15 minute nu are rabdare sa stea locului linistit, n-am chef sa-l fugaresc prin carciuma, sa ne batem cu mancare samd. Daca vreau a night out, e bunica, soacra, il lasam cu una dintre ele, si iesim fara grija; daca iesim cu el, iesim in locuri in care copii nu-s priviti ca animale salbatice, picate dintr-o alta lume. Uite, si cu jucariile: daca n-am de ales, pentru ca nu am cu cine sa il las, si-l iau cu mine la cumparaturi, nu trec cu copilul meu pe langa raionul cu jucarii/ dulciuri. N-am bani mereu pentru jucariile pe care el le vede si le vrea, el nu are varsta la care sa priceapa ca jucariile din raftul unui magazin nu-s puse acolo sa ne jucam noi cu ele, si atunci, nu mai bine nu-l pun eu pe el in postura in care sa le vada si sa le vrea? E relativa chestia asta... Nu cred ca se poate pune problema conduitei, sau a "educatiei" la o varsta foarte frageda (1, 2, 3 ani). Nu cred ca la varsta asta un copil intelege notiunile astea... Cu cativa ani in urma, inainte de-a deveni eu parinte, sau chiar si dupa ce-am facut eu un plod, al meu statea cuminte in carut si-si morfolea jucariile lui, putin ii pasa lui de ce-i in jur, era happy, vedeam alti copii dandu-se cu dosul de pamant si facand crize de isterie si ziceam "ia uite-i, mah, si p-aia, nu-s in stare sa-si educe plodul, ia uite al meu cum sade cuminte"... Intre timp mi-am schimbat parerea. D-un par egzemplu, zilele trecute am mers sa platesc factura la Enel cu plodul, ca n-aveam cu cin' sa-l las, si am stat la coada trei sferturi de ora. Degeaba am calculat eu drumul dus-intos, t minute coada, platesc si plec: fix in fata mea s-au blocat pc-urile alora si am intepenit acolo pana am platit. El s-a plictisit, ii era somn, ii era foame, era nervos... ce era sa fac, sa plec dupa 40 de min de stat la coada, cu el deja nervos? Am mai stat inca 10 min sa platesc si sa plec. Putin imi pasa cine este deranjat de foiala/ scanceala copilului meu... Si nu din nesimtire, ignoranta etc. Pur si simplu, ma doare in teava (nici nu ma doare) de d-astia cu idei, si cu copii mari, sau fara copii dar cu idei despre cum ar trebui sa-si creasca altii odraslele...

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu cred, si exista multa documentatie in sensul asta, ca copilul se educa de mic. Fiica mea are 4 ani si jumatate si nu am fost niciodata in postura din asta. Copiii nu stiu definitia educatiei, insa stiu de reguli. La un an evident trebuie sa ai la tine multe chestii pentru distragerea atentiei. Si la doi. De la trei ani incolo insa, copilul stie foarte bine ce trebuie si ce nu sa faca. La 4 ani copilul este gata din punct de vedere al cunoasterii diferentei dintre bine si rau, intre adevar si minciuna, intre ce este politicos si ce nu sa faca. Astea nu le spun eu ci cei care au studiat comportamentul copiilor in mod stiintific.
    Nu e vorba ca pe mine ma deranjeaza cand urla copiii altora in jurul meu. Putin imi pasa. Ma deranjeaza ca in Romania asta a ajuns sa fie o norma, o regula, chiar si la copii mai mari. Sa ii indoape cu porcarii si apoi sa se mire ca aia fac crize tot timpul sau ca se tavalesc la raft sa le ia mami ciocolata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Adevarat, dar sunt situatii in care tehnicile de distragere a atentiei nu functioneaza, si eu am trait si d-astea. Nu mi-am pus problema ca ar fi vina mea, ca parinte...
    iar asta cu vazutul si vrutul... daca ai sti cat ii urasc p-aia cu reclama de la Oreo cu plodul de linge biscuitele ala nenorocit... OMG, i-as spanzura. Cred ca ori n-au copii, ori n-au televizoare. O data a vazut-o odrasla mea si d-atunci nu mai mananca prajituri de casa fara sa le "opereze"... Apoi, chiar daca la 4 ani (sa zicem) e pregatit pt ce spui tu, unii parinti au impresia ca plodul lor e suficient de mare sa-l lase cumva de capul lui, sa vada, sa aleaga, sa orice, si dupa ce ala incepe sa urle sau sa se dea cu fundu' de pamant, cica e copilu' prost sau "rau", nu-s ei idioti. dar, ce-i mai usor pe lumea asta decat sa-si ia toti idiotii permis de conducere si sa toarne plozi?

    RăspundețiȘtergere
  5. Copilul nu trebuie sa manance prajituri de nici un fel, nici biscutiti, si atunci il va durea in dos de reclama la Oreo. :) Aia care au facut reclama STIU ce fac. Se bazeaza pe dependenta de zahar a copiilor din ziua de azi. Si functioneaza.
    Si la 4 ani, da, copilul e plin de regulile pe care trebuie sa le aibe in cap, insa asta nu il va face sa se dea cu fundu' de pamant. Si nici nu trebuie sa fie lasat "independent" pentru ca nu are inca mecanismele sa umble singur pe strada. Insa stie sigur ce e BINE sa faca si ce NU are voie sa faca. Si mai stie, daca e educat, ca exista CONSECINTE pentru faptele urate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mancam un castravete in saramura, si d-aia mie- usor sa vb despre dulciuri :)) Nu-s psiholog de meserie, dar cred ca mintea unui copil functioneaza dupa principii dupa care mintea mea nu mai functioneaza de mult, si de vreo trei ani ma chinui sa-mi aduc aminte cum era si pentru mine acu' vreo 30... Nu era ca azi, in orice caz. Dar atunci cand ii dai plodului ceva dulce sa taca/ sa fie "cuminte"/ sa-l tii ocupat, nu cred ca mai e cazul sa te miri daca ala face o criza de isterie pe nu stiu unde sa-i cumperi ceva, si nu tace nici daca primeste.

    RăspundețiȘtergere
  7. Hehe, mintea copiilor nu e asa ciudata. Ei au o logica mult mai buna decat a adultilor: daca fac asta, o sa primesc asta. Daca fac astalalta, o sa se intample cutare lucru. Initial e "daca plang, o sa primesc lapte, schimbat, atentie" de la asta escaladeaza, si daca nu esti atent logica lui devine "daca urlu, toti prostii astia mari din jurul meu o sa stea si IN CAP ca sa tac" :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Hehe, da's parinti pe care nu-i duce mintea atat de departe :)) aia-i buba de fapt... caz in care, pacat de copiii aia si de burticile lor, asta daca s-ar limita doar la burtici.

    RăspundețiȘtergere
  9. bravo Brandusa quod erat demonstratum ..."parinti pe care nu-i duce mintea" ...Sub nici o forma nu trebuie criticat un copil , chiar de varste mai mari , priveste si condamna parintii, bunicii cei parsivi care cumpara afectiunea puradelului etc... Alex S

    RăspundețiȘtergere
  10. Alex S
    daca pe parinti ii duce mintea, copilul nu ar trebui niciodata (sau in cazuri f rare) sa ajunga in halul acela :)

    Ce spune Alexandra e corect "fac asta deci mi se da asta" este atat de simplu.
    Parintii care gandesc profita si merg pe principiul urmator "ai fost cuminte la cumparaturi, primesti o banana/smochina/punga de cereale (nu cioco, cola, jucarie), DUPA ce iesim din magazin" nu "iti dau cioco ca sa taci" sau "ai terminat liceul cu bine, ai vacanta o sapt in Grecia" nu "du-te in club mama, ca sa ai chef de invatat maine".
    Inca sunt siderata de cum se percepe educatia copiiilor, nu e de mirare ca majoritatea sunt asa cum sunt, iar cei "cu cap" sunt raritati, ca sa nu spun marginalizati de generatia lor plina de pitipoance Columbeanca si Becali-wannbe (pt ca asta li se baga in cap, e penibil sa fi prins cu o carte in mana, zau).

    Bai, ai mei au 2 si 4 ani, de acum 4 ani am inceput cu "nu te iau in brate daca urli pt ca eu stiu ca esti schimbat/mancat/pieptanat, te iau in brate cand termini de urlat, ca premiu pt ca esti cuminte", am continuat cu "nu mancam porcarii, nu ne uitam la tv(ci la UN desen pe zi, ales de mine pe calc), nu urlam/lovim/scuipam in public (si nici acasa de preferinta) ca nu e bine si primesti pedeapsa asta (nu ca te bate tanti aia ca faci asa)" Iar acum copii mei AMANDOI sunt foarte ascultatori, nu se tavalesc niciodata, respecta regula ca atunci cand mergem la hipermarket au voie sa-si aleaga orice produs vor ei (comestibil in general) dar intotdeauna DOAR UNUL SINGUR (ceea ce inseamna uneori ca traversam tot magazinul sa ducem inapoi ceva pt ca si-au ales altceva, dar intelegerea e intelegere), si sunt foarte calmi in orice context (pe masura puterii lor de intelegere) pentru ca mereu vorbim cu ei, le explicam, argumentam, uneori ne doare capul de atatea intrebari si suntem obositi dar stim ca acesta este pretul, caramida cu caramida se construieste, e munca si e greu, na ... dar vrem sa o facem, pt ca vrem sa scoatem oameni din ei nu ... exemple negative.
    Si gandesc bai … te socheaza cat de mult gandesc, niciodata nu i-am considerat “prea mici”, intotdeauna pricep daca iti dai silinta sa le explici la nivelul lor, ca la orice alt nivel, trebuie sa fie responsabili pt actele lor. Asta nu inseamna ca nu-i lasi sa copilareasca sau ca nu te pui la mintea lor si nu te joci cu ei sa nu-ti manifesti dragostea, dimpotriva, oricat de mult, dar folosesti fiecare context ca pe o lectie, si asa de minunat invata … si inveti si tu atat de multe de la ei … Dar trebuie sa fi tu cu capul ok, in primul si in primul rand, pe ai ii primesti tabula rasa, coala alba din ziua I, tot ce au in cap (majoritar) de la tine porneste, tu decizi directiile pe care vrei sa-i indrumi.
    Si gata, am plecat inainte sa ma dati voi afara ca am scris, cred ca, mai mult decat postul initial :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Bravo Andreea! Chiar ma gandeam ca nu prea cunosc lume care sa faca asa. Mi-a mai venit inima la loc!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ok, ti-ai crescut copilul frumos, nu maninca porcarii, intelege ca nu-s sanatoase sau poate chiar habar n-are ce gust au, deci nu-l tenteaza. Si il duci la gradinita, unde primeste porcarii la masa de prinz. Si toti ceilalti copii maninca porcariile date, pentru ca ei stiu ca porcariile sint ok.
    Copilul tau fie refuza, rezultind in a se simti un neadapdat, privit ciudat de educatoare si de ceilalti copii, ba chiar certat ca nu maninca, fie maninca si el porcarii, si se duce naibii toata buna educatie gastronomica.
    Si chestia asta se aplica la orice altceva. Crize de nervi in supermarket, pretentii la jucarii si gadgeturi, etc. Comunitatea strica pustii, pentru ca majoritatea parintilor nu respecta lucrurile pe care le povestiti voi mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ioana, nu e asa. Cu mancarea poti alege o gradinita care ii hraneste corect. Mai sunt si din alea. Nu cred ca se va simti inadaptat pentru ca nu cred ca se va uita nimeni nicicum la el. Si daca refuza, iti spun sigur ca se simte MANDRU, pentru ca el stie ca ce vrea el e CORECT si SANATOS. In viata rareori esti "adaptat" la chestile prin care trebie sa treci. Daca il duci la o gradinita care le da porcarii, aia e. Iti asumi ca aia va manca acolo, insa nu inseamna ca le va primi si acasa. Plus ca poti sa ii dai mancare la pachet. Solutii exista daca VREI.
    Cat despre tavalitul pe jos in mod sigur nu se va apuca sa faca asta cand ii vede pe altii. Mara cand vede unul care urla ia o mutra serioasa si imi spune ca "uite mami copilul ala nu e politicos". Da, o sa vrea alte jucarii insa daca ii spui ca nu o sa i le iei si el are in spate istoria care ii spune ca asa e...aia e. O sa accepte situatia asa cum e.
    Da, si eu cred ca majoritatea din ziua de azi fac chestiile aiurea, insa vreau sa sper ca invatatura de acasa va prima.

    RăspundețiȘtergere
  14. Corect! nu este o solutie sa o lasi balta cu orice tentativa de educatie corecta, doar pt ca va fi un "neadaptat", si vorbim despre ce se intampla cu ea in majoritatea timpului, nu in orele acelea cand nu e acasa.
    Nu voi lasa "comunitatea" sa-mi educe copilul doar pt ca eu am temeri in loc sa fac ce cred eu corect. Si manaca porcarii ocazional, stie ce sunt, stie ca au gust bun dar si ca ingrasa, te fac mai nesanatos si il vizitezi mai des pe dentist.
    Trebuie sa faca parte din societatea in care traiesc, nu putem sa-i tinem inchisi intr-o bula si nici nu ar fi sanatos dar trebuie sa invete sa judece singuri, in primul rand. Notiunile corecte le iau de la noi, nu putem face mai mult decat sa sadim in ei o tendinta de judecata corecta si niste baze, viitorul ... doar speram sa fie bine.
    Dar ce ma mir ... am auzit recent pe o persoana pe care o consider destul de "destupata" spunad cuiva (happy-vegani de bunavoie de cateva luni) "sa mancati si voi mai "sanatos" ca ... uite, mergeti si voi intr-o vacanta si nu va puteti adapta" BLEACH
    PS: Alexandra si fetita mea are aceeasi reactie fata de copiii isterici :)) si eu o pup de fiecare data si ii spun ca o apreciez mult pt ca ea nu face asa.

    RăspundețiȘtergere