Ne-am intors dupa 3 saptamani in Grecia pe malul marii. Ar mai trebui vreo doua trei bloguri ca sa pot exrima in cuvinte experienta numita Grecia. Pentru mine a fost a treia excursie in Grecia si a doua in acelasi sat de pe peninsula Sithonia. Ne-am indragostit anul trecut de locul asta si probabil ca nu va fi ultima data cand mergem acolo.
Multa lume nu intelege chestia asta. Cum domle sa te duci in acelasi loc? Tre' sa te mai duci si in alte parti, sa "vizitezi" sa faci, sa dregi, sa alergi mereu dupa altceva. Noi suntem altfel. Pot spune cu multa dragoste ca sotul meu e fix perechea mea...din multe puncte de vedere...si mai ales din acest punct de vedere. Noua daca ne place ceva, nu vedem deloc rostul alergatului dupa un altceva. Probabil de aia ne iubim de 12 ani.
Ideea e ca un loc oricare ar fi el, nu conteaza prea mult cum arata, ci cum te face sa te simti. Intamplator, locul asta e probabil locul in care s-a dat jos Zeus din cer ...ca altfel nu imi explic atata frumusete. Insa ce este socant este ca noi ne-am simtit foarte "acasa" din primul moment. Desi nu intelegeam nimic din ce se vorbea in jur, desi literele alea te pot face sa zici ca esti pe planeta Klingon...oamenii aia stiu sa iti spuna din ochi "bine ai venit in casa mea". Mergi pe strada si oamenii iti zambesc privindu-te in ochi...mie asta mi se pare o chestie incredibila.
Intr-un sat din Romania, cand ajungi, oamenii se uita la tine de cele mai multe ori chioras, babele iti dau buna ziua in mod ostentativ, strigand, doar-doar vor avea satisfactia ca nu le-ai raspuns ca sa aibe ce sa comenteze. E imposibil sa mergi pe doua strazi si sa nu te intrebe vreunul "Da tu al cui esti?" ca si cand ai venit sa ii omori mama. In Romania politetea e o ipocrizie, o chestie care "trebuie" dar care nu ne place. Adica "trebuie" sa dam buna ziua dar ne e cam scarba de ala caruia ii spunem asta, si am prefera sa se duca dracului de unde a venit.
Eu am crescut intr-un sat turistic numit 2 Mai...mai multa ura si scarba ca aceea pe care o au localnicii de acolo fata de turisti...nu am pomenit in viata mea. Ei sunt deranjati de sezonul turistic, desi multi din asta traiesc. In Neos Marmaras e altfel. Oamenii aia iti multumesc ca le aduci bani. Si iti multumesc sincer. Te saluta sincer, iti zambesc si te privesc curiosi si bucurosi in acelasi timp, bucurosi ca ai venit in micul lor colt de lume sa ii ajuti sa supravietuiasca.
Iar noi...am fost bucurosi ca ne-au primit cu bratele deschise, ca si-au adus aminte de noi de anul trecut (chestie care ma uimeste profund). Am fost uimiti in fiecare zi de cat de frumos si de curat poate sa fie un loc. Un sat de pescari.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu