Am niste zile mai dubioase. Ma simt haituita desi nu ma alearga nimeni. Mara e in permanenta furioasa pe experienta numita "gradinita in Romania". In decurs de o luna de zile a auzit ca:
- doamna are o camera magica, ne vede cu ea ce facem la noi acasa...pe asta am mai dezbatut-o...
- daca nu suntem cuminti nu mai vine Mosul...ea stie ca Mosul suntem noi si nu i s-a spus niciodata ca daca nu e cuminte nu primeste cadouri.
- daca colega Ana nu tace din tipat o sa cheme doamna un doctor sa vada ce are...n-am cuvinte pentru asa ceva, pur si simplu nu am.
- trebuie sa se duca la mami si "sa o bata la cap ca sa ii ia mami alt penar"...din motive greu de inteles cel pe care il are nu ii convine doamnei. Din motive usor de inteles mami nu o sa ia alt penar.
- "ia o bomboana" , repetat obsesiv...chestie care o face sa planga pentru ca ea nu a mancat niciodata bomboane si nu isi doreste sa faca asta. Si parca nu se mai termina cu zilele de nastere...sunt 6 sau 8 copii care vin zilnic si nu stiu cum naiba ca parca au fiecare sapte zile de nastere.
O vad pe Mara incurcata. Ieri i-am atras atentia doamnei ca daca mai continua cu amenintarile nu o sa ma simt prea bine. La care ea mi-a zis ca nu e adevarat. Ca Mara minte. Ca "inventeaza"...Ce puteam sa ii zic? Ca Mara nu stie sa minta, ca n-a mintit niciodata in viata ei si ca eu stiu sigur asta? Sa ii fi explicat ca nu avea cum sa inventeze amenintari cu "mos craciun" cand ea de un an stie ca ala nu exista si ca noi cumparam cadouri? Mara isi doreste sa gaseasca in ea o figura de autoritate, un om pe care sa se poata baza cumva, sa se uite la ea cu admiratie. Si apoi afla ca doamna...minte. Ca nu e adevarat ca are o camera cu care ne vede acasa. Si e incurcata. Nu stie ce sa mai creada.
Doamna a tipat la mine ieri. Ca nu e adevarat! I-am atras atentia ca eu nu am cinci ani si ca nu e cazul sa ridice tonul si sa ma trateze ca si cand as fi retardata. A tipat mai tare ca "asa e tonul ei"...Am avut pentru o secunda dorinta de a-i trage doua palme peste ochi. Mi-am dat seama ca nu i-ar folosi la nimic. Ochii nu i se vor deschide. Mi-e clar ca n-a mai pus mana pe o carte despre cum se manevreaza copiii de cand era la liceul pedagogic.
Asa ca ma simt haituita. Si asta e doar inceputul vietii in "sistemul scolar romanesc"...nici nu vreau sa stiu ce urmeaza. Dorinta de a pleca din Romania mi s-a amplificat cu o mie in ultima luna si jumatate de cand am vazut ce poate face "gradinita" dintr-un copil bun. Cum il poate exaspera. Pentru ca asta e cuvantul, Mara e exasperata de niste chestii pe care ea le intelege foarte bine si pe care acolo le vede fiind fix aiurea.
Ce mi-au auzit mie urechile in ultima luna? Pai:
- ce pachetel e ala, doamna? dati-i doamna UN SENVIIIIS!
- da' de ce nu ii dati doamna voie sa manance bomboane?
- doamna, puneti-i doamna UN MAIEU pe ea...in conditiile in care afara erau 27 de grade si in interior idem. I-am explicat calm ca nu o sa o vada pe Mara cu maieu decat vara. Stai sa vezi la iarna cand o sa constate ca Mara nu are STRAMPI! Nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa aud, sincer...
- aoleu nu are caciula? in conditiile in care afara erau...............
- IN PAPUCI? si IN TRICOU? Da, in papuci pentru ca in interior, la 22-24 de grade si cu tenisi in picioare moare copilu' de cald. A facut rana la picior de CALD iar voi dati drumu' la SOBA pentru ca scrie octombrie in calendar si sunteti demente!
Si toate replicile astea ca si cand eu am nascut-o ieri si am si eventual 12 ani sau ceva...Ca si cand eu nu-s ma-sa care stie cum si cu ce se imbraca copilul din dotare. Adevarul e ca Mara e cea mai "dezbracata" dintre copilasi si poate de aia e si singura care s-a imbolnavit doar 3 zile in 5 saptamani de convietuire la gradinita. Pun astia cate doua plovere pe ei la ora 13 cand afara erau 18-20 grade. Ma intreb la -18 ce o sa puna? Trei geci de ski?
Si uite asa ne distram noi. Si ma simt haituita. Am mai zis asta, nu?
Stai ca asta e doar începutul! Parca nu putem trai altfel decât mințind și amenințând ființele mai mici si mai neajutorate. Ma ciocnesc si eu de chestia asta, dar Ana ma încurajează, spunându-mi : " lasă mami, nu te necăji, asa sunt unii oameni!" (si aici vorbește uneori si despre învățătoarea ei. Te rog eu, încearcă sa nu o pocnești pe doamna prea tare!:))
RăspundețiȘtergereMda, cam asa e...la noi e o mentalitate a mintitului copiilor. Despre pocnit nu pot sa iti zic decat ca aveam o fantezie ca in desene animate, sa ii dau una sa iasa prin acoperis :)))
RăspundețiȘtergeredar tu chiar esti nebuna.
RăspundețiȘtergereO sa ma fac ca asta a fost o gluma...simpatic anonim.
RăspundețiȘtergereAm avut si eu fantezia asta cu zburatul prin tavan. Acuma mi-a trecut, sper sa nu recidiveze cand o fi Ana la gradi. Sau in alti ani de scoala. Sau cine stie???
RăspundețiȘtergereDar poate ar fi bine sa ii gasesti o alta "doamna"
As gasi insa la noi la gradinita asta sunt doua iar asta e aia BUNA. Am mai scris despre ea ca chiar e o persoana calda si blanda...Insa varsta si sistemul in care a lucrat...mna. Ce pretentii sa avem? Fata de invatatoarea descrisa zilele astea, doamna noastra e UN GENIU :)))
Ștergereuof, ma intristeaza ce scrii. 20 ani, degeaba.
RăspundețiȘtergereSi nu, nu e vorba nici de varsta, nici de sistem, ci de suflet.
Da, e o lipsa totala de empatie in sistem.
ȘtergereLipsa de empatie?!! Ha! Unele ii urasc de-a dreptul.
ȘtergereNu stiu ce solutie ar fi, clar ca toti isi doresc sa aiba o masa uniforma si usor de gestionat, orice exceptie e deranjanta, asta la toate nivelurile, in Ro.
Exact!
Ștergere