duminică, 28 octombrie 2012

Cosmaruri (2)

  Iese pe usa dupa ce ne pupa. Imi aduc aminte ca pleaca departe si mi se taie genunchii. Oricum imi e frica de masini si de condus...iar cand el trebuie sa plece la drumuri lungi cu masina...ma termin. Stiu ca e un sofer bun, stiu ca e poate cel mai bun dintre toti urcatorii la volan pe care i-as putea intalni intr-o viata. El e facut pentru asta. L-am vazut in situatii din trafic in care eu n-am apucat sa gandesc iar el a facut cinci chestii deodata si a scos masina noastra din pericol. 

  La nivel rational stiu asta. La nivel emotional eu sunt rupta de cate ori pleaca ca azi....spre Anglia. Adica pleaca sa conduca o Europa intreaga. Nu pot sa exprim teama asta. Ca as putea ramane fara el. Eu pun frica la drumurile lungi...dar poate el o sa moara pe cand trece pe un trotuar si ii pica un ghiveci cu flori in cap. Sau o baba care vrea sa se sinucida. Nu radeti, a fost caz real acum cativa ani. O baba s-a aruncat de la etaj sa se sinucida, a picat in capu' lu' un nene care trecea pe acolo si l-a rupt pe ala in doua. Ea a scapat. Mna...

  Nu pot sa imi imaginez viata fara el. Nu pot. Desi mereu am spaime din astea...nu pot totusi sa ma pun in locul ala in care eu sunt si el nu mai e pentru ca a venit unul si a dat peste el. Sau pentru ca orice. Sau poate de fapt POT sa imi imaginez...de acolo si titlul cu cosmarul. Nu il am in vis, il am pe trezie.

  Stiu sigur ca la noapte cand ma voi trezi din somn cum fac in fiecare noapte, o sa ma uit la locul lui din pat...si cand o sa vad ca nu e acolo o sa imi amintesc brusc ca nu e acasa, ca a plecat foarte departe si ca imi e FRICA. Sa nu pateasca ceva. I-am dat o traista cu medicamente la el. Dar mi-e frica. Mi-e frica de masini. De oameni nebuni sau obositi care l-ar putea ucide pe drum. Si nu o sa mai dorm...In seara asta cand ne uitam pe geam sa ii facem cu mana...l-am vazut cum leaga platforma de masina, cum face ce are de facut...si m-a luat cu plans. Am obosit. 

  Nu am cuvinte sa exprim ce simt cand el nu e acasa si e departe. Pentru ca el e jumatate din mine, e cel mai bun prieten al meu, e iubitul meu...deci risc sa pierd nu unul ci sapte oameni daca lui i se intampla ceva. Pe drum. Mi-e frica de drum. Pana cand nu se intoarce eu nu sunt om. Iar el nu intelege asta oricat as incerca sa ii explic. Si eu...am obosit. Si el a obosit, pentru ca tot ce face el face pentru familia lui. 

  Deci...suntem obositi, iar unii dintre noi suntem plini de cosmaruri. Si culmea, dar nu am terminat inca seria "Cosmaruri"...:) Draga Mara, ma-ta e nebuna. Asta e...tre' sa te inveti cu ideea, mami...n-avem ce face, asta avem, cu asta defilam. 


  

17 comentarii :

  1. eu te inteleg perfect si culmea nu sunt nebuna :))
    eu am o fobie pentru masini, daca s-ar putea as merge pe jos mereu, pentru ca imi este frica. Sotul meu face naveta aproape saptamanal, la ocazie, cu trenul, curse regulate, 140km, si imi este si mai tare frica pentru ca cine stie ce soferi mai intalneste. A fost si pe ceata, si pe ploaie si pe zapada aia cat casa, si dupa atata timp (4 ani), eu tot nu m-am linistit, imi este frica de fiecare data cand vine sau pleaca...iar daca conduce el, desi este un sofer bun, nu intarzii sa-l bat la cap sa calce mai usor acceleratia, desi nu este un vitezoman. Am incercat sa-mi infrunt fobia, am dat la scoala de soferi, dar n-am reusit, am vazut cum este, chiar mi-a placut, dar nu am reusit sa trec peste frica de a merge cu masina.
    e si mai am cosmaruri: mi-e frica de cainii fara stapan, de rautatea unor oameni, de ce poate sa-mi aduca ziua de maine, mi-e frica de multe lucruri, dar incerc sa le vin de hac!
    mult succes si tie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa e, Masha...si cu cainii si cu oamenii si mai ales cu ziua de maine. Uof...lasa ca le doboram noi pe toate. Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  3. Măi fată dragă, eu ştiu că e luni şi că e frig şi urât, dar scoate-ţi gândurile astea din cap. Nu de alta, dar ce te vei face când o să plece fie-ta de acasă cu hăndrălăul cu maşina?

    RăspundețiȘtergere
  4. Pe asta l-am scris azi noapte cand ploua cu galeata si omu' meu tocma' iesise pe usa. Am avut asa un moment de am zis ca nu mai poci! Cand o pleca cu hadralau'??? Care handralau? Ma duc cu ea! AM ZIS! :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. asa e viata. Cu riscuri. Altfel ar fi mult prea monoton. Risc insa este peste tot.
    Eu cand am frici din astea, imi caut alternative(adica trimis colet/mers cu avion, etc).

    Nu as putea trai mereu cu frica. Consider ca o frica roade in interior, si poate duce multe in cascada, jos (ma refer la instabilitate emotionala - vezi exemplul Ioanei, care atrage atentia ca si copilul va pleca de acasa intr-un viitor aproapiat, dar si la probleme de sanatate legate). Cel mai grav este ca aceste frici(care la nivel rational sunt ilogice) se leaga de altele, mai vechi, si acopera.

    RăspundețiȘtergere
  6. De aia am scris despre ele. Ca sa imi ofer o perspectiva mai larga si sa ma ajute sa le manageriez. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Haide tu Alexandra,fa-ti curaj! Este normal sa ti se stranga inima dar nu pune tot raul inainte.Ai facut o declaratie de dragoste superba sotului tau, cu toata tristetea si teama ta din postarea asta :-)
    Aiiii ce-mi plac cuplurile care se IUBESC sincer.
    miki

    RăspundețiȘtergere
  8. Ah, Miki daca o sa cauti postarea numita Omul meu o sa vezi AIA dedicatile de la mine pentru el :))) Eu mereu pun raul inainte. De cand aveam 3 ani. Asa sunt eu facuta, ma gandesc mereu la ce s-ar putea intampla rau. Poate pentru ca ma simt prea slaba si atunci ma gandesc ca daca ma pregatesc cumva, n-o sa mor daca viata o sa imi ofere nenorociri. Are sens ce zic?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Are sens,draga mea.Si eu sunt"prapastioasa" ca sa o citez pe bunica-mea de la G.O.-Dambovita :-)si aplic aceeasi tehnica,voiam doar sa te incurajez.
      Si declaratia de dragoste este superba...m-a emozionat :-)
      miki

      Ștergere
    2. Ah ce bine ca mai sunt si altii ca mine! Ma bucur ca am oferit si emotii!

      Ștergere
  9. Unele chestii sunt mai rele decat moartea. De exemplu sa traiesti mereu in teroare. Uneori cate o teroare din asta te consuma mai mult decat te-ar putea consuma evenimentul in sine. E rau sa traiesti asa din 2 motive: 1. pentru ca chemi raul, si atunci cand il chemi raul vine. Si 2. pentru ca asa de mult ti-e teama sa nu moara cei dragi ca o sa mori tu prima din cauza stresului - si asta nu e gluma, stressul ucide.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nimic nu e mai rau ca moartea. Poate doar cancerul. Nu am zis ca ma consum zilnic la modul asta, n-as mai fi trait sa apuc 33 de ani :) A fost o povestire a unor clipe. Am clipe din astea. Si cred ca orice om are :) Orice om care are ceva de pierdut. Stii cum e vorba aia...daca nu iti e frica inseamna ca nu ai nimic de pierdut pe lume. Aia mi se pare o situatie mult mai periculoasa. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ba da, sunt multe lucruri mai rele decat moartea. Asta ti-o spune un fost copil care a fost crescut de o mama careia tot timpul ii era frica de moarte. Ii era frica de moarte in asa hal incat uita sa traiasca si lua placerea vietii si celor din jur.
      Sunt niste lucruri mai rele decat moartea. De exemplu pierderea demnitatii, pierderea omului care a iesit din tine sau viata in teroare.

      Ștergere
  11. Sper sa-i fie bine acolo, si voua nu foarte greu aici!
    Teama de a pierde pe cel drag, exista in oricine iubeste. NU vreau sa ma gandesc cum era cand plecau barbatii la razboi! Adica chiar daca se intorceau ... ce traiau ei acolo ...
    Eu incerc sa tin cat mai departe de mine gandurile astea, alfel bocesc instant :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost ok, s-a intors cu bine. Dar duminica asta a avut doua accidente intr-o singura zi, niciunul din vina lui. Noroc ca el e intreg...:)

      Ștergere