vineri, 16 aprilie 2021

1 an. 6 ani. 14 ani. Și alte lucruri.

   Un an si ceva de pandemie. Sase ani de cand Marius a aterizat in Anglia. 14 ani de copil. Asta e statistica noastra in acest frumos aprilie. Suntem bine. Precis urmeaza sa fim si mai bine pentru ca acum noi doi astia adultii avem prima doza de Astra Zeneca circuland voios prin noi de nitel timp. Ma uit in urma, iar au trecut niste luni si n-am mai scris...e acu' sa bagam cu vaccin, zic :)

  Vai, dar cum, ai pus Astra in tine? O sa mori! O sa... alea... Eh, ce sa va zic dragii babei, nici macar eu care sunt cu sistem imunitar pizdit de psoriazis nu am murit. Am bifat cu onor niste stare de rau, urticarie, nitica febra, dureri diverse, deh, ca la vaccin. Marius a facut febra cateva ore in prima noapte. Atat. Nu am murit, n-am explodat, nu ne-am trombonizat ca sa zic asa. Suntem mereu intrebati ce face lumea aici, cum se "reactioneaza" la ideea de a te vaccina cu acest monstru de vaccin. Pai reactioneaza cam dubios, coaie, stau toti la coada cuminti sa fie vaccinati cand sunt chemati. Pentru ca statistica pe care ti-o da covidul, daca-l pescuiesti, e nitel mai de cacat decat efectele secundare ale vaccinului.

  Noi am fost chemati inainte de varsta noastra pentru ca in cazul lui cred ca au ramas ceva doze in plus la medicul de familie sau a fost considerat caz care urmeaza sa fie operat (la coloana) si atunci a intrat pe prioritati, nu stiu. In cazul meu am fost poftita de primarie care a dat ce doze au mai ramas nefolosite catre institutiile de invatamant. Eu lucrand intr-una, m-am dus prin colegiul la care lucrez. Ieri s-a dat drumul la 45 plus la vaccinarea nationala. Noi avem 41 si am mers putin inainte. Si nu, nu am dat spaga, nici macar un Rexona amarat...

  S-au facut 6 ani de cand el a ajuns aici calare pe Tico, daca va mai amintiti. Nici nu stiu cand au trecut, mai ales ca ultimul a fost asa de dubios incat nu se pune la socoteala. Ieri ma intreba prietena mea cand am luat noi casa ca cum adica doi ani, pai zic da, asta e al doilea, acusi se face iunie si vor fi doi ani de cand am batut palma. Renovarea nu e gata, statz cuminti in banci ca mai e mult pana departe, au tot fost diverse de facut inclusiv de darmat complet baia de jos pana la caramida. Ze joy!

  Statul meu acasa a luat sfarsit, ne-am intors pe metereze unde a trebuit sa testam intai toti studentii de doua ori si sa ii invatam cum sa faca asta la ei acasa. Colegiul ne-a pus la toti la dispozitie (staff si studenti) teste rapid laterale, sa ne testam de doua ori pe saptamana. La fel si la scoala Marei. De la jumatatea lui martie ne testam asa si se pare ca testele sunt extrem de eficiente, s-au gasit persoane pozitive asimptomatice care au fost trimise in carantina. De saptamana asta statul ofera teste gratuite intregii populatii. Mergi la farmacie sau la centre speciale si le iei. Cu testarea asta in masa si cu vaccinare idem, cazurile au scazut drastic, internarile idem, sistemul sanitar incepe sa poata sa respire macar putin. Acum ii asteapta cele, de exemplu, aproape 5 milioane de operatii de rutina care nu au fost efectuate de un an si ceva. Printre ele si a lui Marius care a fost pus pe lista de asteptare sa i se repare spatele. 

  La inceput de aprilie copila a facut 14 ani. Dap. 14. Cei care cititi pe aici de mai demult stiti ca ea avea nici 3 ani cand am pornit blogul asta :). Nu ma intrebati cand au trecut ca nu am idee. Tot ce stiu este ca acum am in casa o adolescenta mare, frumoasa, nabadaioasa, amuzanta, desteapta si harnica... cand vrea ea! Anul asta de pandemie a afectat-o destul de rau pentru ca e o varsta tare tampita la care a trebuit sa se izoleze si sa se arunce pe internet. N-a fost prea bine dar acum este mult mai bine. Intoarcerea la scoala i-a priit din plin, e momentul ala in care vrea sa fie cu prietenii ei, asa cum e si normal. 

  Norocul ei a fost ca pe 29 martie a fost primul pas spre indulcirea lockdownului, am avut voie sa fim 6 oameni afara asa ca si-a organizat doua picnicuri in doua zile diferite, cu oameni diferiti, in parculetul de langa casa noastra. A fost asa de fericita de parea sa zboare prin casa. Asta a fost primul an in care nu am mai gatit eu nimic pentru ziua ei pentru ca deh, e munca in zadar sa incerci sa le dai la copiii englezi mancare reala si buna cand ei tot ce vor este...KFC. Fuck me! Stiam clar asta asa ca le-am comandat mizerii timp de doua zile tot gandindu-ma ca ce porcarie traiesc copiii astia. Dupa mizerii, pe fii-mea am infundat-o cu salate si fructe, sa o spal de poluarea de la interior :))). 

  Asta e "norocul" nostru ca am trait in saracie si subzistenta si am invatat sa gatim, sa facem chestii acasa, cat de cat sa mancam mancare nu mizerii. Insa copiii de varsta Marei din Anglia au prins foarte prost momentul in care s-au nascut. De atunci pana acum, Jamie Oliver a schimbat legea, au fost tot felul de modificari in sistemul scolar de exemplu, si in sistemul national. Ma uitam acum la The F Word al lui Gordon Ramsay, emisiune inceputa in 2005 (apropo, care mai ai creierul ca al meu de are impresia ca 2005 a fost alaltaieri, sa ridice doo dejte!) care a tinut 5 ani. Pe care am mai vazut-o de doua ori dar o data inainte sa vin aici, a doua putin dupa, chiar nu aveam reperele culturale si culinare ale vietii de aici.

  E, sa vad chestia asta acum este asa ca si cand sunt aici de o suta de ani, pe langa ca stiu toate persoanele publice care apar acolo, macar din auzite, stiu si toate produsele si chestiile. E, si acum am realizat ca acum circa 15 ani a inceput o "revolutie" pe aici. De exemplu nu au mai permis etichete mincinoase. "Low fat" care era echivalat si cu "low calories" cand de fapt bagau zahar cu tona sa mascheze gustul naspa non-fat. Si multe altele. Intre timp legile s-au schimbat, ba de la ei, ba de la UE, una peste alta acum e ca la prosti pe etichete, cu sistem semafor, cu trei culori care iti indica pericolul pe fiecare chestie, grasimi, zahar, sare. 

  E, copiii astia care erau atunci mici au crescut preponderent cu mizerii. Sunt copii de 14 ani care nu mananca decat pateuri cu carnati, ca nu stiu cum sa le zic la saussage roll, care este foetaj cu o carne de porc plina de faina si rahat. Aia e "mancare". Salata? Cand s-a dat drumul acum la statul in gradina si-a chemat Mara una dintre prietene sa stea in gradina. Le-am oferit masa de pranz cu mare atentie ca sa manance si fiinta englezistica ceva, ca m-am invatat minte din alte ocazii din ultimii ani, cand erau mai mici erau nitel mai deschisi la minte. E, am facut friptura de pui cu piure din pliiiiic! Nu din cartofi, ca mi-a fost si frica, jur! Si cu salata langa. Na, salata eisberg cu rosii, castravete, mna ca o salata. Mai nene, fii-mea a basculat toata salata si restul. Copila cealalta nu s-a atins absolut de nici un fir de salata dar a mai cerut piure. Iar din carne a ramas cam jumate pe os, ca deh, pulpa de pui e "complicat" de mancat. Dar de la desert nu s-a dat inapoi :) 

  Asa ca acum navigam prin ape tulburi pentru ca Mara stie cat inseamna pentru mine ca ea sa manance sanatos si cumva ar vrea sa nu ma supere pe mine dar sa nu isi incomodeze nici prietenele. Ceea ce e normal. Hey ho, pana la urma ce-mi pasa mie ce mananca ei, mi-am zis eu si am comandat voioasa doua zile de KFC. Duamneee, o gramada de bani! Deci cu banii aia hraneam cu de toate toti copiii aia vreo doua saptamani, pe cuvantul meu. Apoi lumea striga pe aici ca nu-s domle destui bani, salarii de cacat, nu ne ajung banii, cerem si benefits, ca deh, KFC e al dracu' de scump :))))))

  Cu tortul idem, nu m-am mai ostenit ca mi-era ca ma obosesc degeaba si nu avea sens. Si cum Asda vinde un tort marca Mary Berry, o tipa foarte tare de pe aici care a facut istoric pe la tv niste chestii... tort care continea faina, oua and shit, cu niste gem la mijoc...pac, l-am luat si gataaaaa. Fetele au fost fericite se pare. Well done me! 

  Asteptam cu nerabdare luna mai cand, spre final, se mai relaxeaza nitel treaba asa ca vom putea sa facem petreceri in curte dupa pofta inimii. Ceea ce eu una abea astept, sa ne vedem din nou cu prietenii dupa atata vreme, va fi ceva minunat. Noi pe aici am stat cuminti si am respectat regulile asa ca suntem dornici sa ajungem cat de cat la o normalitate. In iunie avem si rapelul la vaccin asa ca spre vara o sa fim mai linistiti. Asta in legatura cu covidul pentru ca avem multe altele pe cap, renovare inca o groaza, operatia  lui Marius care nu se stie cand... 

  Pana una alta asteptam niste primavara dupa cea mai rece si lunga iarna de cand suntem noi aici. Cred ca natura a stiut ca trebuie sa-i tina pe prosti prin case (sunt si aici destui care sunt inclinati sa nu respecte legile in vigoare), asa ca le-a dat cu frig de i-a potolit :)

  Sper ca voi toti sunteti bine. Si mai sper ca sunteti destepti si va vaccinati. Pupix!