marți, 24 martie 2009

Criza pe carca

  Mai avem un pic si ne cocoseaza si pe noi criza asta frumoasa creata de o natie de retardati numiti americani. Dupa trei generatii de analfabeti care au huzurit pe niste bani pe care nu ii AVEAU, care nu erau AI LOR, in casele si masinile si fast-food-urile BANCILOR care ii detineau pana in chiloti...li s-a infundat. Perfect deacord da de ce dracu tre sa traga acu toata planeta...

  Pai de prosti de ce...ca daca are careva impresia ca sclavagismul a fost abolit, se inseala maxim. Acum suntem sclavi din aia mai prosti ca aia de acu 200 de ani. Aia macar STIAU ca sunt detinuti de altii. Noi...ne traim tineretile ca soarecii pe banda rulanta, invartindu-ne ca dobitocii in gol fara sa mai stim nici de ce si nici pentru ce. A...pentru ca sa avem bani ca sa cumparam obiecte care la randul lor vor avea nevoie de alte obiecte, pentru care ne trebuie alti bani, pentru care tre sa ne mai invartim pe roata pana ii obtinem. Bani cu care sa cumparam alti bani cu care sa...

  In urma noastra, pe o banda mai mica se invart copiii nostri, care au fost crescuti de alti oameni, carora noi le-am dat bani ca sa ii creasca...Nu ii cunoastem prea bine, pentru ca nu eram acolo cand au crescut. Aveam multa treaba, ne invarteam pe o roata, ca sa facem bani, ca sa avem cu ce sa platim persoanele care ne cresc copiii, ne fac curat, ne dau alte obiecte, de data asta MAI MARI, care necesita alti bani doar ca sa le poti intretine.

  Acum pe criza asta multi au ramas fara banii pe care oricum nu ii aveau, ca erau ai bancii, sau fara obiectele pe care oricum nu si le puteau permite pentru ca necesitau bani ca sa mearga. Unele benzina, altele electricitate sau mai stiu eu ce resurse.
Rotile pe care se invarteau cu mai mult sau mai putin spor, s-au oprit brusc. Nu mai sunt bani, nu mai sunt obiecte, nu se mai misca nimic. Mii de soareci invartitori de roti dau buluc sa se sinucida. Nu se stie exact la ce mama dracului le foloseste...adica ce, ei au impresia ca in Rai nu o sa fie nici o roata de invartit? De Iad nu mai zic. Iadul este probabil o "companie multinationala" la care presteaza soarecii mai abitir ca in timpul vietii...ca acolo e pe baza de pucioasa fripta la cur.

  Sa ne relaxam un pic si sa ne aducem aminte de lucrurile simple. De momentele in care "obiectele" cele mai importante erau bratele Mamei si ale Tatalui si ale Bunicilor cu Parul Alb. De zambete. De mere culese din pomi. De mirosul marii. De ideea de vacanta. De familie in jurul unei mese.
DE NOI...SA NE ADUCEM AMINTE DE NOI...

sâmbătă, 21 martie 2009

Barbatii la dentist

  Toata viata m-a uitmit reactia barbatilor care asteapta in fata cabinetului stomatologic. De curand am avut nevoie sa merg in fiecare saptamana la dentistul meu la care merg de 23 de ani si care este un tip fenomenal. Pot sa spun cu mana pe inima ca desi am mai multe plombe decat dinti, toate tratamentele din cei 23 de ani nu mi-au produs, cumulat, nici macar 5 minute de durere. Deci tipul se pricepe, nu e un macelar. Am avut nesansa ca de doua ori in viata sa apelez la o femeie stomatolog. Concluzia a fost ca femeile nu ar trebui sa se faca stomatologi...

  Ajung la clinica cu pricina, ma asez cuminte pe scaun in fata cabinetului. Fluier si ma uit pe geam. Apare un domn, si cand spun domn e corect: costum impecabil, igiena totala si corecta, tunsoare reusita, servieta diplomat si mai ales PANTOFI CURATI. Pare relativ calm, insa se aseaza imbracat cu totul pe scaun, pune servieta in poala si incepe sa isi framante mainile.

  Se aude zgomotul frezei. Era un film cu Mister Bean la dentist...cam in 5 minute tipul ferches semana foarte mult cu un personaj de desene animate. Se foia in continuu pe scaun, asa ca hainele au luat-o la sanatoasa in toate directiile. Se incalzise teribil drept pentru care parul i se sculase, se calca singur pe pantofii fost-curati...si mai avea putin si vorbea singur. Cu mainile deja nu mai stia ce sa faca, erau complet in plus.

  Sta ce sta si sare de pe scaun luand-o la picior catre usa. Zic hait ca nu mai poate si se duce acasa de frica. Ma bufnea rasul dar cum mai era lume acolo nu puteam sa ma exprim. Nu trec 30 de secunde si vine alergand inapoi cu mobilul in mana. Haha....cre ca a sunat nevasta si l-a lauat aia la trei pazeste. Se aseaza spasit la loc pe scaun, roteste ochii cu disperare prin camera si cred ca incepe sa se roage in gand, ca prinsese o mutra de sfintenieeee...

  Iese dl Vicol si il pofteste in cabinet. Se precipita, scapa diplomatul, se impiedica in palton, vrea sa se dezbrace dar nu mai are timp. Vicol se uita la el pe deasupra ochelarilor ca si cand s-ar uita la un extraterestru. Intra in cabinet. Acu...io asteptam sa vad daca urla din toti bojocii, ca asa mi se parea ca ii vine. Liniste totala. Zic na ca o fi lesinat micutzul...Trei minute mai tarziu iese din cabinet cu un zambet larg pe fata. Se misca incet, isi reia mutra de om serios, trage de cravata de la ceafa si pleaca tot zambind.

  Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca nici de la bordel nu pleca asa fericit.

luni, 16 martie 2009

Salina Slanic

  Am mers in acest week-end la Slanic pentru doua zile in scopuri terapeutice. Mara a preluat un virus care i-a provocat o stomatita aftoasa...ceva deosebit. Dupa ce am citit de mi-au iesit ochii ca la melc, am ajuns la concluzia ca niste ore petrecute in salina s-ar putea sa ii faca foarte bine. Doctorita de familie a avut o revelatie cand i-am spus ce vreau sa fac...vorbea singura..."vai ce bine ca v-ati gandit"...pai da fa, ca de aia esti TU doctor si io mama de pacient, ca sa ma gandesc io. Ca ea oricum la secunda unu vroia sa ii dau copilului...ce altceva decat ANTIBIOTIC. Panaceul...viata lor...motivul pentru care s-au dus la facultate. Noroc ca eu am zis sa mai astept pana ma lamuresc ce are bietul copil, si de abea apoi sa ma reped asupra sistemului ei imunitar cu antibiotice.


  Ce bine ca am asteptat...se pare ca daca ii dadeam antibiotic riscam sa ajung cu ea la spital la hranire intravenoasa. Si aici ajungem, in sfarsit la subiect...adica la Slanic Prahova (pentru bucurestenii care poate nu stiu, ca acolo nu e cluburi bre...)

  La doar 43 de kilometri de Ploiesti se afla localitatea Slanic unde Mama Natura...si-a facut de cap in cel mai crunt mod cu putinta. Nu am idee de ce, dar asa a hotarat Ea, sa depoziteze acolo cam toata sarea din Europa...hehe. Asta e un lucru minunat. Iar daca statul roman ar face si altceva decat sa ia impozite, poate ca ar fi facut si ceva sa faca...cum ar veni...niste conditii pentru turisti.

  De exemplu sa darame ruinele de langa intrarea in Mina Unirea...sa faca o parcare mai mare de 30 de masini. Unde sedea una grasa bre Nea Marine...si taia belete la intrare. Adicatelea sa dai bani si la parcare pe langa cei 14 lei/adult si 7 lei/copil pe care ii prestezi la intrarea in mina. Familia Albu=35 de lei ca popa. Ori doua zile...

  Nu am dat si la parcare ca nu eram tampiti. De ce a luat sotul meu Mazda pick-up? Pai ca sa ne suim frumos pe o gramada de gunoaie de langa parcare...gratis. Vine aia grasa..."Dumneavoastra aveti masina pe bordura acolo? (n.a. adica in AFARA parcarii propriu-zise)...noi amandoi intr-un glas NUUUU. Mara era pe tricicleta asa ca nu a zis si ea...

  Mergem, platim, suspinam...intram in frumosul lift care coboara 208 metri in mina. Lift e mult spus. E o cusca de lemn careia acum vad ca i-au pus niste pereti de plastic. Care mergeeee....si se trozneste de peretii putului. Inauntru baietii te baga ca pe sardele...adicatelea la banii aia doar nu vrei sa mai aduca odata liftul sa ii mai ia si pe altii...las ca ii bagam asa, ii impingem cu picioru inauntru. Si cand ajungi la destinatie constati ca usa liftului se deschide INAUNTRU. Adica in mufa lu ala care sta cu nasu lipit de ea...sau cu curu...depinde de noroc.

  Dupa aventura cu liftul ajungi in mina...fi-mea vrea pe tricilcleta (nu ma intrebati unde mi-am varat-o in calatoria cu liftul!) iar noi doi ne uitam in suuuus si ne minunam (desi am mai fost acolo). Cand ne minunam mai tare auzim un 'trosc'...Mara e gramada pe jos cu tricicleta in cap. Podeaua nu e dreapta. Luam copilu de pe jos, il scuturam...ea nici nu a bagat de seama ca a avut un accident...vrea inapoi pe utilaj.

  Si da-i si mergi prin mina...ne-am minunat, ni s-au desfundat nasurile...am luat niste cataroaie de sare, evident pe bani, ca doar nu era sa fie sarea gratis in salina...Am facut vreo 2 poze cu grija ca nu platisem la intrare TAXA DE APARAT FOTO...sa nu ne vada micutzii sa ne dea amenda. Am reusit sa stam doua ore pana cand pe mine au inceput sa ma usture organele interne, in speta plamanii, asa ca am iesit pe trei carari de acolo...


  Fratilor, nu pot sa va spun cam cum MERGE O BERE dupa doua ore de stat in saramura aia...si cum cateva ore nu am mai dorit sa vad solnitza, ca eram cred solutie saturata. Cert e ca dupa acele doua ore, Mara a vrut sa manance rosii (care inainte ii provocau niste usturimi crunte) pe care le-a mancat cu mujdei ca sa nu fie goale...hihi...Am fost extrem de fericiti sa o vedem mai bine. Pana cand nu ai un copil nu stii ce e aia fericirea de a-l vedea ca se face bine din cate o boala...Iti vine sa dansezi dansul bucuriei in jurul mesei.

miercuri, 4 martie 2009

Ciocan sau periutza?

  Da! M-am tuns scurt din nou...acum, pentru a mia oara in acesti aproape 30 de ani...astept strambaturile celor din jur. Vine bunica-mea...."aaaa ce ti-ai facut mama?"...de sotul meu nu mai zic nimic. Nici el nu zice...doar il vezi cum ii dispare pentru o clipa bucuria din ochi. Apoi isi revine repede dar el saracu nu isi da seama ca se schimba la fatza.

  Cea mai tare a fost Mara care a ras cu o placere maxima cand m-a vazut. Asa ca pot sa spun, pentru PRIMA data in viata, ca cineva s-a bucurat ca m-am tuns foarte scurt.

  Numai pentru asta si MERITA sa faci copii. Ei te iubesc asa cum esti, si periuta, si ciocanel...

marți, 3 martie 2009

"Te-a tras vreun curent ceva..."

  Eu una daca mai aud chestia asta de multe ori cred ca o iau pe campii...Zilele trecute la emisiunea medicala de la Antena 2 auzeam un medic ortoped spunand, cu un zambet oarecum jenat, ca "Romania sufera de curent"...ca raspuns la comentariul unei doamne bolnave de ceva la coloana si care putea sa jure ca intreaga ei afectiune e legata de acest "curent".

  Oriunde merg aud oameni care mai cu trei clase, care mai cu facultate bagand cate una d-aia cu "m-a tras curentu"...lasand la o parte perversiunea exprimarii, vin si intreb si eu ca proasta-n targ: ce este acela curent? Ca am fost si eu de exemplu pe malul marii unde bate cam mereu vantul si nu am vazut nici un pescarus sa se tina cu mainile de sale sau de masele spunand "m-a tras un curent nene ieeeeri..." Si nu i-am vazut nici pe astia care "sufera de curent" sa stea pe plaja cu caciula in cap. Chestia e ca tot pe ei daca ii iei si ii bagi intr-o casa tot la 35 de grade sa zicem, si le deschizi doua geamuri, o sa spuna ca "e curent" si ceva TREBUIE inchis pentru ca cineva se va IMBOLNAVI grav, deoarece "e un curent".

Am auzit de-a lungul vremii diversi oameni diagnosticandu-se cam de tot ce ti-ar trece prin cap de la infectii la masea la dureri de spate...toate cauzate de curent. Bunica mea personala daca merge cu masina si cineva deschide un geam isi va pune un batic in cap chiar daca se afla intr-o Dacie, in august, la ora 14. Cand se da jos din masina, chiar daca bate un vant puternic afara, isi da baticul jos pentru ca afara...guess what...NU E CURENT...

  Daca ii intrebi cum e asta cu curentul, oameni in toata firea o sa stea foarte seriosi in fata ta si o sa iti explice cum ca "curentul" nu este ca vantul. Este altfel, este altceva, ceva malefic care face sa te doara rau de tot diverse chestii...Daca ii intrebi de ce la alte popoare nu exista "curent" se vor ofensa iremediabil.

  Eu inca astept cu nerabdare ziua in care cineva o sa vina sa imi spuna ca i s-au inflamat hemoroizii pentru ca l-a tras un curent.

luni, 2 martie 2009

La Zoo

Cum ii explici unui copil de doi ani ce este acela un strut? Mergi la gradina zoologica, ca un om "responsabil" in ale educatiei...si acolo...nemernicii au pus...un strut nene. De fapt doi, ca erau o familie cred. Ta-su cica "uite tati niste curcani altoitzi"...hmm...nu cred ca e bine. Noroc ca la momentul asta Mara nu intreaba nici ce e ala strut si nici ce e ala curcan. De "altoit" nu mai vorbesc.

Apoi ajungi la cusca cu maimutze, carora niste binevoitori le-au aruncat in cusca de la seminte la pufuleti si mucuri de tigari. Iar ele saracele rontzaie la ele cu o scarba ferm definita pe mutre. Mara se uita uimita...e cat maimutza asa ca se simte in elementul ei. Maimutza se uita fix la ea si mai roade alene o samantza. Mergem mai departe? Sau stam aici si ne tot miram din ce animale destepte s-a tras prostul asta de om...

Mergem mai departe...ratoni...cum il smulgem pe tati de langa tzarcul cu ratoni, aceasta e-ntrebarea? Ar mai fi si intrebarea "de ce stau astia ca dudele in pom?" si "daca iti cade unu d-ala in cap nu te omoara?" dar cum nu au fost plasate de un copil de 2 ani ci de unul de 30...mergem mai departe...
Toate alea sunt HAM...dar Pisica este Papaca...si in viziunea Marei ar trebui sa fugim dupa ea in ocolul vacilor alea mari rau de tot, numite bizoni...Mami e usor terifiata la gandul ca una d-aia s-ar putea supara daca ii invadam domeniul asa...netam-nesam.

Tati inca se mai gandeste la ratoni...