Noi doua si Sinaia

  Anii astia in care am fost impreuna cu Mara in fiecare zi o sa imi ramana intipariti in minte intr-un fel special. Nimic nu se compara cu asta. As putea muri maine linistita stiind ca am trait ce am avut mai bun de trait pe lumea asta: primii ani din viata copilului meu. Daca o sa am noroc n-o sa mor chiar maine, asa ca o sa mai traiesc niste sute de excursii ca cea pe care am facut-o acum la Sinaia. Noi doua si un tren. Noi doua si Pelesul. Pe care l-a cucerit pe picioarele ei, alea mici ca niste scobitori.

                                                                             

  Noi doua in parcul Sinaii, ala in care eu cu mama acum 30 de ani faceam acelasi lucru: nimic special. Pe vremea aia nu era spatiu de joaca, era doar fantana care ingheta iarna si pe care patinam de zor mai mult in fund decat pe picioare. Noi doua si ultimele raze de soare din toamna asta. Noi doua si o inghetata care se scurge pe maini. 

                                                                        

  Noi doua si prietenii de o viata care nu o cunoscusera pe Mara dar care acum s-au indragostit iremediabil de ea. Ca de altfel toata lumea care o intalneste. Imi creste inima sa o vad cum vorbeste ea ca un om mare si le explica adultilor chestii. Un loc special pentru mine:

                                                                          

  Noi doua si restaurantul. Oricare ar fi el, restaurant sa fie. O mamaliga cu branza nu ne face gaura in buget asa de tare. :) Iar fericirea ei cand mergem la restaurant e ceva greu de explicat in cuvinte. Noi doua si mermelitul de plastilina in tren. Ca sa treaca timpul mai repede. Ii place cu trenul, anul asta a mers mult cu trenul si s-a invatat cu tot ce inseamna gara, asteptatul trenului si mersul. Drumul spre Sinaia cu trenul e de o frumusete rara, iar acum ca au reparat linia si ajungi in 50 de minute...a fost o placere. Prosteala la restaurant:

                                                                     

  La Sinaia nu mai miroase a munte. Inainte, cu ani si ani in urma, cand ajungea trenul in gara simteai miros de brad. Acum nu se mai simte cam nimic. Trebuie sa mergi in padure ca sa iti aduci aminte ca esti la munte. Orasul e aglomerat, l-au supra-dezvoltat in toate stilurile si felurile. Insa drumul spre Manastire si Peles te face sa uiti de toate. Parcul e din ce in ce mai frumos in fiecare an. Cartierul Izvor, care e asa de departe incat ar trebui sa fie alt oras, nu s-a schimbat mult. Au construit multe blocuri, sunt magazine...imi aduceam aminte de vremurile in care acolo nu gaseai decat paine si aia la anumite ore. In rest nimic. 

                                                                      

  Pentru cine n-a fost niciodata in Platoul Izvor din Sinaia, vi-l recomand cu caldura. Daca ai masina si mergi la Sinaia, acolo e liniste. Sunt pensiuni multe si in Izvor, esti la 3 kilometri de centru insa ai unde parca masina, padurea e aproape, si, revin, e liniste. Si miroase a padure inca :) Acum am avut si microbuze cu care am mers, pe vremuri mergeam pe jos, acum ar insemna sa te gazezi pe marginea unui DN plin de masini. de 1,5 lei salvezi o gramada de plamani si de opinci :)

  Ne-am simtit bine, ca de obicei. Noi doua si Sinaia.