Cum e viata cinci ani mai tarziu? Azi mi-a zis "Mami, io cred ca daca aveam alta mami nu eram fericita." Am intrebat-o de ce crede ea asa si mi-a zis foarte serioasa "Pentru ca tu esti prietena mea cea mai buna si te iubesc foarte mult! Pe alta mami n-o iubeam asa mult!"
N-aveam cum sa ii explic ca ar fi iubit-o si pe alta mami idem...am zambit, am strans-o in brate cat am putut de tare, am pupat-o si mi-am adus aminte de ea acum cinci ani, si de ea acum 5 ani jumate, si de ea acum 3 ani si acum 2 ani...apoi sufletul mi-a fugit in viitor si mi-am imaginat cum o sa ii spuna si ei fetita ei lucruri la fel de frumoase.
Nu stii ce e fericirea pana cand nu ai un copil. Oricine ai fi, oricati bani ai avea pe lumea asta, oricate resurse, familii sau prieteni ai avea...pana cand nu ai un copil nu stii ce e aia dragoste si nici cat de mult pot insemna niste simple cuvinte.
Cel mai mult pentru noi doua imi doresc ca dupa ce trece de copilarie si adolescenta...sa fim prietene. Poate n-om fi "cele mai bune"...dar cred sincer ca o sa reusim sa facem asta. Amandoua. Bine, trei si cu tati! Lui ii va scoate foarte multi peri albi...pentru ca el e barbat si nu pricepe o iota din femei. Si deja a inceput saracu' sa nu mai inteleaga nimic si sa fie pus la punct de fi-sa de sapte ori pe zi. Si el se supara ca un baietel de...cinci ani jumate. :) Pentru ca habar nu are ca fi-sa intreaba de el de sapte mii de ori pe zi si ca tot ce face face si cu gandul la el..."sa ii aratam lu' tati cand vine"...."sa ii spunem lu' tati cand vine"....si number one "sa il pupam pe tati cand vine!"
Si inca odata sunt ferm convinsa ca barbatii nu depasesc de fapt varsta psihologica de cinci ani. :) De aia ei sunt mereu mai fericiti decat noi muierile!
Ce drăgălașă era (și încă este)! Cata bucurie se poate citi în ochii unui copil iubit!
RăspundețiȘtergereHihi, soarele meu cu ochi si gene! Aceeasi bucurie e si in ochii parintilor cand se uita la ea. Ma uit uneori la Marius cum i se lumineaza fata cand se uita si vorbeste cu ea...zici ca e alt om!
RăspundețiȘtergereAh, asa e, sunt niste sori! :)
RăspundețiȘtergereDa...si acum cand rade are ochii asa!
RăspundețiȘtergereMa mai uit si eu pe poze bebelusesti proprii(adica ale copiiilor, nu ale mele. Chiar, mi-am dat seama ca nu le-am aratat niciodata poze cu mine cand eram mica, si am o multime!), din cand in cand ... si ma tot minunez! Nu ca acum n-ar fi "insoriti" ...
RăspundețiȘtergereSa va fie cald si bine in continuare, simpaticilor! :)
Multumim mult, Andreea!
RăspundețiȘtergereO frumusete de copil, este minunata! Am inceput sa citesc blogul tau de ieri si nu ma pot opri din citit, scrii exceptional, te admir pentru modul de gandire si caracter. Am inceput sa citesc de cand v-ati mutat in Portsmouth, pentru ca si eu m-am mutat in Londra de cateva saptamani si sora mea tot cautand informatii despre scoli pentru nepotelul meu, a ajuns pe blogul tau de care mi-a povestit si mie. Este de foarte mare ajutor pentru mine sa citesc experienta ta de la scoala la care lucrezi, pentru ca si eu imi doresc sa incep aici cu un job sau voluntariat intr-o scoala, iar povestirile tale despre oamenii pe care i-ai intalnit in acea scoala m-au facut sa am mai multa incredere ca totul va fi bine aici. Acum ma intorc la citit, pentru ca scrisul tau da dependenta :)) O seara placuta!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, Catalina!
Ștergere