vineri, 25 decembrie 2009

Toata lumea...reloaded...

Deci cam cum e sa scrii "nu cred ca toti fac la fel" si sa se gaseasca o frustrata care ca "anonim" sa imi explice inca odata ca...da, ati ghicit...TOATA LUMEA INSEALA...Hahahaaa...aoleu maiculita mea! Deci ca o femeie sa raspunda cu atata ura personala la niste opinii dintr-un blog oarecare, asta da frustrare nene.

Aia cu "draga mea" e cea mai tare. Condescendenta anonimei ma induioseaza pana la lacrimi. Iar Biblia adusa intr-un context legat de "cocoselul barbatului" ma face sa cred ca doamna e o persoana extrem de credincioasa. Haha. Urarile de Craciun sunt la fel de emotionante. Oare exista tampiti atat de mari pe lumea asta incat sa isi imagineze ca dupa ce ii zici unuia ca nu gandeste "profund", poti sa ii urezi ceva frumos pentru Craciun? Pe sistemul "ba dobitocule, La Multi Ani, du-te dracului!"

Ca sa fim bine intelesi, prezentul blog contine parerile mele absolut personale despre diverse. Poate ca, daca mai apuc sa traiesc pana cand Mara va fi mare, o sa pot sa ii arat ce gandeam eu la 30 de ani despre viata. Nu judec pe nimeni aici, tocmai de aia nu am dat numele celor care sunt subiecte (sau complemente, dupa caz) in scrierile mele. Cui nu ii place sa nu citeasca. Dar cine are o opinie, ar fi mai bine sa o dea cu curaj, ca un om adult: semnata. Numele meu este public tocmai pentru ca imi asum ceea ce gandesc.

Nu sunt o persoana prea sociabila, am foarte putini prieteni tocmai pentru ca sunt extrem de exigenta la alegerea oamenilor. Sigura pe mine nici atata nu sunt, pentru ca nu mi se pare ca am nici un motiv sa fiu. Sigura pe sotul meu...TREBUIE sa fiu, pentru ca daca eu ca om nu am incredere in tatal Marei, atunci nu vad cum as putea sa imi cresc copilul in mod armonios si decent.

Adica ce sa ii spun fiicei mele: "mamica, toti barbatii e prosti, toti inseala, tac-tu e un bagabond si aia e lumea...invata-te cu ideea". Nu voi face asta. Vreau sa am incredere in el si vreau sa am incredere in mine ca vom fi in stare sa fim in primul rand OAMENI unul cu celalalt, pentru ca impreuna sa putem fi cei mai buni parinti posibili pentru Mara.

Asa ca, o sa va rog pe toti cei ce se mai intampla sa cititi ce spun eu, sa raspundeti cu semnatura si mai ales, sa intelegeti, ca ceea ce cred EU nu va afecteaza pe voi cu absolut nimic. Asa cum nu ma afecteaza pe mine doamna anonima. Imi pare rau ca sunt femei pe lume care nu sunt fericite si care nu au incredere in cel cu care isi impart viata. Imi pare rau si ca exista barbati care cred ca toate femeile sunt curve. Nu cred ca exista Mos Craciun, si nici ca toti oamenii sunt buni si nobili. Ba chiar din contra.

Adevarul e sigur undeva la mijloc. Iar sexul, pe lumea asta, nu face doi bani daca nu ai un om adevarat cu care sa imparti viata. Pentru ca lumea, viata, si 99 la suta din lucruri se desfasoara in afara dormitorului. Si de la NOI, acest NOI pe care singuri l-am creat, am asteptari mari, am exigente uriase, si am indrazneala sa cred ca unii oameni nu sunt "toata lumea".

joi, 24 decembrie 2009

Inteligenta americana rules!

Am ras asa de tare aseara uitandu-ma la o emisiune cu americani, incat nu am mai putut sa adorm dupa aia multa vreme gandindu-ma cam cat de inteligenti sunt fratii nostri de peste garla a' mare. Asadar, ma uitam la Oprah. Ea saraca de 25 de ani incearca sa ii destepte pe cretinoizi, dar se pare ca asta e un tel imposibil de atins. Acu' erau aliniate pe canapea 5 muieri, toate peste 50 de ani (unele rau peste 50) care aveau un discurs gen "auliu muicaaaa, sariiiti lumeeee ce ne-a facut asta nouaaaa". Erau descrise ca "femei de afaceri de succes" "persoane cu facultate" (producatorii credeau ca asta le-ar face mai destepte insa povestea a dovedit ca nu), care vai de mine ce patisera de la un baiat cu nume frantzuzesc.

Pai patisera ca ala era cam jumate varsta lor, toate se combinasera cu el...in acelasi timp, dupa care aflasera cu mare stupoare ca sexul fara prezervativ produce infectarea cu HIV. Ahahahaaaa...mi-am sters lacrimile de ras si am incercat sa urmaresc firul dramei. Ala baiat potent, cica avea fo 9 babe de odata, ca l-au prins astea dupa aia, da dracu' stie de fapt cate erau. Pe toate le "iubea" regulamentar, in mod organizat (banuiesc ca avea un organizer d-ala ca altfel nu imi explic), la toate le zicea "scumpo" ca dracu' mai stia el cum le cheama, si la toate le-a dat niste HIV si ca bonus herpes si alte alea.

Acu babele toate fusesera maritate, erau proaspat divortate asa ca niste maciuca proaspata le-a bucurat. Problema e ca toate erau UIMITE de faptul ca ala avea HIV si il impartea stiind ca il are, si nici una din ele nu intelegea cum de i s-a putut intampa ei asa ceva. Povesteau inlacrimate cum le zicea doctoru' ca au HIV iar ele aveau ca replica "vai dar nu se poate...CUM?" In locul doctorului le-as fi intrebat daca au lipsit de pe planeta in ultimii 30 de ani, poate au fost undeva plecate, pe planeta Idiot.

Toate stateau linistite ca gravide nu mai puteau ramane, asa ca na, doar nu era sa le dea prin cap, dupa ce le explica americanii si la MacDonald's ca nuuuu e bineeeee faraaaaaa fes, ca ar putea sa pateasca ceva. Nici una din ele nu fusese oarecum uimita ca un nene super bengos de 30 de ani le "iubea" in mod sincer, li se paruse chiar normal si nu avusesera nici un dubiu ca asta era datorita calitatilor lor inimaginabile.

Adica ajungi la 55-60 de ani, n-ai vazut decat un barbat in toata viata ta, si cand vine un baiat cu patratele pe abdomen si iti zice ca "haoleu ce te iubesc io pa tine", nu ai nici o tresarire cum ca s-ar putea sa fie ceva in neregula cu scenariul asta? Acu' ele saracele, au facut un comitet cum ar veni, au bagat osu' la treaba si au reusit sa il bage pe nenorocit in puscarie. I-au dat aia 50 de ani de parnaie pentru...atentie..."atac asupra persoanei cu o arma mortala"!!!

marți, 22 decembrie 2009

Toata lumea...

De la o vreme aud tot felul de oameni care imi explica cum ca orice casnicie este sortita esecului. Aflu ca prietene bune raman fara soti la 30 de ani pentru ca ei au relatii extra, apoi mi se spune candid ca "toti barbatii inseala". Dupa care vin barbatii insurati si imi spun ca "si toate femeile inseala", ca sa nu ramana ei cumva mai prejos. Deci nene e clar...toata lumea inseala, sau in cel mai bun caz toata lumea vrea sa faca sex cu altcineva. Aoleu! Pai cum? Si io? Ce am? Aoelu! Sunt bolnava, nu am trendul la mine? Nu pot eu sa inteleg profunzimile vietii domle? Vaaaiii...am mai si dat bani sa ma duc la facultate sa ma fac desteapta. Na, vaz ca sunt bani aruncati bre, ca io tot n-am inteles nimic despre cum sunt "toti oamenii".

In general cand aud fraze care incep cu "toata lumea"...mi se sterpezesc asa urechile si dupa aia nu prea mai aud restul. Asta pentru ca de mica eu nu m-am incadrat la acest "toata lumea" care trebuia sa faca x,y,z...

Pentru mine e cat se poate de simplu: casatoria e un contract. Ca orice contract din lume. Daca iti bati joc de un contract facut cu o firma, te baga astia la parnaie sau platesti sau...ceva se intampla. Daca iti bati joc de contractul cu nevasta, nu se prea intampla nimic. Cel mult se prinde proasta ca a fost proasta si iti da toalele afar' din casa imediat. Sau vine el acasa mai devreme si da de cel mai bun prieten calare. Si nu pe cal.

Vad ca acum e un trend, o moda bengoasa, e plina tara de tineri care la 35 de ani sunt deja divortati. Au lasat in urma un copil sau nu...dar e clar: nevestele au fost de vina. Nu ei, care se ocupau cu mintitul, inselatul si altele, ci ele pentru ca ei saracii se simteau singuri, nefericiti si neintelesi. Si de aia a "trebuit" sa mearga sa se culce cu alte femei. Era imperativ. Nu mai suporta amanare. Iar ei, saracii, in nefericirea lor profunda, erau atat de suparati incat nici nu mai puteau sa gandeasca. Nicidecum nu puteau sa plece din casnicia nefericita, nuuuuu, pentru ca ei erau nobili. Mi-a zis mie unu' odata, care era de mana cu amanta, iar eu in prostia mea l-am intrebat de ce nu divorteaza daca e asa nefericit...si el mi-a zis cu toata seriozitatea ca el nu divorteaza pentru ca el "ARE PRINCIPII"...ahahahaaaahhaaaa. Primul gand a fost sa il intreb daca nu cumva se duce si la biserica in fiecare duminica. Vai ce ne-am mai distrat. S-a suparat saracu' ca am ras de el.

Tot felul de nepotriviti pe lume. Ultima duda care mi-a rupt urechile a fost un tip care ii spunea nevestei "draga daca tot facem 10 ani la anul, nu ne ducem si noi sa ne culcam cu altii?". Ce e amuzant e ca el incerca sa o convinga si il vedeai cum isi facea cruce cu limba-n gura "da doamne sa zica asta daaaa". La telenovela asta eu astept deznodamantul cu mare interes.
Ce e drept tot el imi zicea ca el nu are cum sa aibe incredere in EL ca nu isi va insela sotia, asa ca s-ar putea ca deznodamantul sa se intample mai devreme. Ca daca doamne-fereste ii iese vreuna in cale si nadragii lui se desfac singuri si iese "micutul" la bataie direct. Omu' nu are cum sa stie ce se poate intampla, ca doar nu are si creier la comanda. Doar nadragi.

Eu una refuz sa traiesc o viata cu ideea ca "precis ma va insela" in primul rand ca mi se pare sub demnitatea mea sa traiesc in felul asta langa un om pe care eu cu mana mea l-am ales. Bineinteles ca se poate intampla sa dai in viata si peste lepre, bineinteles ca unii inseala, mint, fura sau mai stiu eu ce fac. Dar asta nu inseamna ca toata lumea face asa si nici ca asa "trebuie" sau ca in general trebuie sa acceptam o asemenea stare de fapt ca fiind naturala.

Personal traiesc cu impresia ca cei care fac asta nu o fac nici de "singuratate" si nici pentru ca lesina fara sex, ci pentru ca e foarte incitant sa minti si sa crezi ca nu vei fi prins. Li se pare ca au o putere uriasa asupra partenerului care nu stie ce fac ei. Dar asta e o iluzie, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, fraierul afla. Si atunci sa te tii singuratate.

Omul nu e monogam, si de aceea s-a inventat institutia casatoriei. Ca sa ii mai opreasca pe idioti sa isi ia gatu' unii altora pentru muieri. Frate, da' daca nu te simti in stare, mai bine stai in banca ta. Daca nu esti in primul rand prieten cu alalaltu'...nu poti sa fii nimic si nici sa faci sa mearga o "institutie" cladita impotriva naturii umane. Si sa mergi o viata pe ideea "toata lumea face" ca sa iti dai o motivatie pentru porcariile pe care le faci, mi se pare un cretinism. Si la fel de tampita e situatia in care zici "toata lumea face" ca sa dai o motivatie partenerului care te-a inselat, si sa iti continui viata pe post de prostu' clasei.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

In lipsa educatiei...

In lipsa educatie...romanii au inventat gheata goala a lu' Mos Niculaie... si nuiaua lu' Mos Craciun. Adica de ce sa educam copiii tot anul, lasa ca ii speriem odata pe an cum ca nu primesc "foloase necuvenite" si poate se potolesc.

In lipsa edicatiei...romanii au convingerea cum ca o femeie nu are cum sa divorteze de sot, deoarece el e capabil de ORICE...si atunci...ce sa mai faca? Stau asa o viata intreaga si apoi sunt uimite ca au ajuns la pensie langa un om care nu le iubeste si nu le respecta. Si poate le-a si troznit odata sau de doua ori...da' ce sa ii faci, ca "asa e barbatii domle".

In lipsa educatiei romanii au impresia ca DULCIURILE sunt un TREBUIE pentru orice copil din lume. Si ca nu exista viata fara zahar dat unui copil. De curand am fost intrebata "aaa nu i-ai dat Marei INCA duciuri?" adica...INCAAAA...deci TREBUIE ca la un moment dat sa ii dau? Ok....o sa astept sa aibe 40 de ani...
In lipsa educatiei...romanii nu o sa evolueze niciodata. Eu nu sunt romanca. Eu sunt grecoaica. O sa imi iau si cetatenia pentru a dovedi asta!

marți, 1 decembrie 2009

Ultima data...am zis!

Mda...deci asta va fi ultima data cand o sa mai ascult un barbat care zice "hai sa mergem la munte ca sa..." si aici urmeaza diverse motive si dorinte ale lor. De data asta a fost un "raliu" cica. "Organizat" cica...de niste barbati presupun. Probabil ei au fost un pic bolnavi cand au fost mici si de aia acum, la o oarecare maturitate se poarta tot ca la cinci ani.

Asa ca se aduna din cand in cand ca sa faca diverse chestii care le pericliteaza sanatatea. Asta nu ar fi nimic daca chestiile nu ar costa sume exorbitante, luate de niste alti barbati, mult mai destepti decat primii. Deci clar eu la anu' o sa organizez un raliu d-asta bre...ca am impresia ca astia care au "organizat" acu s-au dus acasa cu niste sute de milioane in buzunar (d-aia vechi da' orisicat). Si probabil si cu satisfactia ca au scapat trei zile de neveste, dar asta e alta discutie.

Sa rezumam: am plecat joi spre Poiana Sarata, un loc situat undeva intre Oituz si dracu' cu cartzi cum ar zice soacra-mea (care a crescut saraca un specimen care moare nene fara raliu, na). Ni s-a spus ca vom poposi la popasul Poiana Sarata, unde vom sta 3 nopti cu 2 mese pe zi. Insa, vorba bancului, nu era la popas ci la 20 de km mai departe, si mesele nu li s-au dat ci li s-au luat...si nu erau mese ci erau cate 2 centimetri de fruptura pe zi cu ceva spalatura de butoaie. In sensul ca banii pe masa s-au dus dracu' deoarece erau bonuri pe care nu am avut cum sa le folosim din moment ce stateam la 20 de kilometri de... masa cu pricina.

Dar asta e alta chestie, si anume aceea legata de primul loc in care au incercat sa ne cazeze. Pensiunea Margareta...o combinatie intre veceul public din Gara de Sud si haznaua comunala. Un loc mirific unde nimeni nu facuse niciodata curat. Adica NICIODATA de cand se construise cladirea. Dupa ce ne-am gandit putin, nenea care il convinsese pe Marius sa facem aceasta calatorie...i-a sunat pe cei cu "organizarea" care au venit si ne-au dus la Benz-Mar, motel-restaurant-benzinarie, langa satul Bretzcu, pe drumul national. Adica cum ar veni am stat 3 zile pe sosea la o benzinarie.

Noroc ca aici macar conditiile erau relativ civilizate, asa ca ne-a mai venit oleaca inima la loc. A doua zi, cei doi masculi feroce s-au dus sa se intreaca cu masina prin padure cu ceilalti testosteronisti asemeni lor. Iar noi, femelele...am stat si ne-am holbat la sosea trei zile, am ascultat cu mare placere dulcele grai bozgoresc al angajatilor motelului si am sperat ca masculii sa nu rupa masina care ne adusese acolo. Draga mea Mara...te rog sa o ierti pe mami pentru ca a fost tampita si te-a dus sa stai la benzinarie 3 zile cand aveai 2 ani si jumatate!

In rest, am ascultat povestile despre cum e sa mergi cu masina prin padure ca prostu', cu alti nepotriviti care au alte masini si toata lumea se intrece de zor ca sa ajunga nicaieri. Singurul moment amuzant a fost cand sotul meu nu si-a dezmintit faima si s-a (pardon)cacat in padure in mijlocul "cursei"...ca sa sfinteasca locu' cum trebuie, si sa induca in eroare ceilalti aspiranti la titlu.

Asadar, am cheltuit cat pe o saptamana intr-un loc frumos, ne-am facut nervi ca la balamuc, ne-am simtit furati pana in pod, am obosit fantastic, mama....da ce ne-am mai distraaaaaaaaaaaat.

vineri, 20 noiembrie 2009

Anti HoHoHo...

Ca vin asa zisele alegeri n-ar fi nimic. Dar iar vine Craciunul. De data asta am incurcat-o pentru ca Mara e mai mare. Asa ca toate tantiile care ii ies in cale au inceput deja sa o ameninte: "o sa vina MOS Craciun...sa iti aduca bla bla bla". Ea saraca are acum 2 ani si jumatate. O varsta proasta dealtfel. La doi ani nu intelegea nimic, era fericita. La trei probabil va pricepe mai mult.
Acum insa nu reuseste sa auda partea a doua a frazei (cum ca ii aduce ala nus ce cadouri) deoarece cand ii zici ca vine un nene, pe care ea nu il cunoaste...are reactia binecunoscuta: NUUUUUU. Acum s-a mai domolit insa acum o luna si jumatate plangea direct cand i se spunea asta.

In prima faza am incercat, cu jumatate de gura sa explic doamnelor (nu stiu de ce dar barbatii n-au chestia asta cu Mos Craciun) cum ca nu e prea bine sa ii spuna Marei ca vine un nene strain peste ea in casa. Ea oricum uraste strainii din principiu. Acum e un pic mai politicoasa si nu mai urla din toti bojocii de cate ori ii iese un strain in cale, insa nici prea fericita nu e.
Deci cum ar fi sa il imbrac io acu' pe unu' in costumul ala bengos si sa il aduc in casa, el strigand HoHoHoooo? Cred ca merge asta pe tavan ca la zidul mortii.

Craciunul e o idee minunata. Bazata pe o poveste-legenda. E ideea ca macar trei zile pe an ar trebui, teoretic, sa incercam sa fim darnici si sa facem surprize preferabil placute celor pe care ii iubim. Dar de la asta si pana la a-i spune unui copil tot anul "ia vezi Gigele ca daca nu esti cuminte nu mai vine Mosu..." sau a induce ideea ca Mosul e o chestie magica care poate aduce ORICE, cand de fapt noi nu putem da copilului ORICE...mi se pare o tampenie. Sta ala si asteapta cai verzi pe pereti cand ma-sa o sa ii ia tot sosete si chiloti ca aia ii trebuie lui si ea atata poate.

Sau ca Marius care pe cand era mic cauta in toata casa, gasea cadourile pitite de mama lui, se juca cu ele pana nu mai putea, si cand le primea sub brad facea "aaa pai m-am jucat cu astaaaaa...sa fiti voi sanatosi".
Cel mai tare a fost baiatul unei prietene a mamei, care era zgubilitic total cand era mic. Dadea suturi la oameni pe strada. Asa...degeaba...se ducea la cate unu' si ii frigea un sut la gioale de se cocosa ala juma' de ora. Ta-su i-a zis "vai, daca mai faci asa, sa stii ca nu mai vine Mosul deloc"...la care tipul de 4 ani a raspuns prompt :"ii dau io un sut in cur lu' Mos Craciuuuun..."

marți, 10 noiembrie 2009

O lume bizara

De la o vreme parca traiesc intr-un desen animat. Dar nu unul destept cu Tom si Jerry, care pana la urma avea un oarecare sens, ci unul din asta modern si aberant.
Pai e isteria campaniei electorale. Nu ma intereseaza. Am ajuns la concluzia ca toti sunt la fel si fac aceleasi lucruri, in principal ne fura pe noi astialaltii. Deci ne-am linistit.

Apoi e isteria gripei ah1n1. Ieri mergand cu masina am vazut cu stupoare un nene intr-o intersectie, in masina proprie...cu o masca d-aia la bot. In masina nu mai era nimeni. Acu ori ii era scarba rau de masina, ori...nu stiu. Numai ca eu ma intreb cam ce isi imagineaza astia cu mastile la gura? Ca trag ei aer asa, vine aeru cu virusuuuu...aeru intra prin masca...iar virusu' se loveste de masca si isi sparge capu', nu? Si ramane mort acolo pe masca ca mustele pe parbriz. Sotul meu a avut o dilema brusca cum ca daca ii vine sa scuipe si uita ca are aia la bot?

Mai e acum o moda: isteria BIO. Asta e cea mai cumplita. Poate pentru ca e si cea mai ireala chestie posibila: criteriile inventate de niste neni care vor sa vanda niste produse de sapte ori mai scumpe decat altele, sunt imposibile. Eu sunt pentru mancarea sanatoasa insa nu sunt atat de nerealista incat sa imi inchipui ca mai exita prin Romania locuri unde nu au ajuns deloc pesticide si alte alea in ultimii nu stu cati ani...cand bietu Ceausescu arunca cu avioanele diverse peste tot. Si in ape...care merg si asa mai departe. Ploaia spala poluarea din aer si o baga fix in pamant. Da, sunt mai bune alimentele de la tara, mai sanatoase, dar sa nu devenim penibili si sa credem tot ce auzim.

Asa ca bio, nu prea exista. Acum din isteria asta sunt tot felul de produse pe care scrie ca sunt cu un ceva bio, ce daca acel ceva e amestecat cu alte trei chestii cancerigene facute in eprubeta. Isteria merge la mai multe nivele. Am vazut ca in general cei care o iau pe miristea bio complet incep sa aibe o idee cum ca nu tre sa isi mai vaccineze copiii cu nici un vaccin. Ca au zis alti neni ca e rau. Ce daca copiii nu mai fac poliomielita si dizenterie si ca nu mai mor de TBC. E rau sa ii vaccinezi dar eu una nu am inteles de ce. Pot sa inteleg teama de vaccinurile noi si netestate inca in timp. Dar astea care se fac de 50 de ani in tarile civilizate...cum sa nu vaccinezi copilul ca sa fii tu mai "natural" ca altii. S-ar putea sa mergi cu copilul la un spital si sa fii uimit ca are o boala groaznica pe care numai o familie "bio" o poate avea in mileniul 3.

Incepem sa uitam ca "natura" asta pe care o ridicam atata in slavi...ne e potrivnica. De aia habitam la bloc si avem medicamente si aparate care ne spun daca avem sau nu boli d-astea "naturale". Natura sa stea nene la ea acasa unde ii e locul, deoarece de cele mai multe ori e...murdara. Iar noi sa ne luam de la ea hrana mai sanatoasa daca se poate, sa o admiram de la distanta ca sa nu ne rupem gaturile ca boii, si sa ne vedem de treaba noastra de oraseni.
Eu am o teorie personala cum ca omul s-a cam adaptat la multe din porcariile pe care le mananca si respira, ca altfel dispaream pana acum. Bineinteles asta nu inseamna ca trebuie sa mancam margarina si conservanti. Nu de alta da' dupa aia te mai dezgroapa astia peste cine stie cat timp si te gasesc intact ca pe mumii. Si vorba lu' tataua Aurica "nu shade frumos" sa nu aibe astia unde sa mai puna niste blocuri peste 80 de ani ca nu vrei matale sa te descompui ca un om civilizat!

luni, 12 octombrie 2009

Canal sau ardei copti?

Excursie brusca la Balcic. Zdrang o prietena din Germania, plus matusa din SUA, plus o seara cu niste vin...ne da o excursie ne-programata in Bulgaria. Caut hotel mai ieftin, gasesc ceva ce parea a fi ok. Tocmesc beleaua, plecam, ajungem. Aoleu! Ce-ai facut trai-ti-ar?!
Era o combinatie intre caminele de ne-familisti si Gara de Nord...Hai sa nu mai bagi de seama camera unde doua cururi mai mari nu incapeau, da' ce te faci cu mirosuuuu???

Bulgaroaica si sotzul ei miroseau cam la fel de aia erau extrem de intrigati cand i-am informat ca in camere PUTE la modul sinistru a tigari cu mucegai si cu canalizare hoitistica. Nu intelegeau...I-am informat ca o sa stam numai o noapte si am plecat sa cautam alt hotel in Balcic.

Am gasit ceva care arata bine, prietena nemtzeasca a negociat pretul si am asteptat cu nerabdare sa se faca a doua zi ca sa scapam din lagarul mirositor. In noaptea aia m-am trezit la un moment dat sufocata de mirosul de canal care venea din baie. A doua zi, pe trei carari de chiauni ce eram, am mers sa ne dea sconcsii cica mic dejun. Ne-au dat cate o cafea spalata din filtrul din vara asta, si cate o farfurie cu niste chestii pe ea. Marius zice ca salamul il tinusera pe vreun pervaz unde era mai racoare. Pisica lor l-a mancat asa ca poate nu era chiar otravit.
Cetateanul german si cel american, mai prudenti, si-au adus mancare de acasa pe care au pus-o la completarea micului dejun. Una peste alta nu mai stiam cum sa fugim mai repede de acolo.

Ajungem la hotelul cel nou, pe plaja. Arata bine, camere frumoase, personal placut. Cand deschid usa la baie ma trazneste un miros de ardei copti de mi-a mutat capul din loc. Eee, zic cine stie ce-o fi cu asta...trece. Mai nene...NU a trecut. Toata lumea stie ca astia halesc ardei ca la balamuc, bre da' sa ii coaca in centrul Balcicului in spatele hotelului...nu ma asteptam. Asta am aflat dupa ce am stat doua zile tampiti de miros, cu geamul inchis si aerul conditionat pornit...ca nu mai stiam de unde vine. Cand venea din baie, cand venea de pe balcon. Te usturau ochii de atatia ardei fripti.

Micul lor dejun, culmea nu continea ardei copti, si nici macar cine stie ce mancare nu continea. Un degetar de cafea. Daca mai cereai una, ti-o aducea, fara sa te informeze, pe bani. Trei tipuri de mic dejun din care iti alegeai, in prima zi chelnarita era asa de scarboasa incat nu ne-a spus ce putem alege, nu stia engleza, am prins cuvantul omleta din zbor si am dat fericita din cap ca la balamuc sa ne dea barem d-aia. A doua zi era o tanti mai civilizata care ne-a adus meniul si am putut lua ce tip vroiam. Toate erau jenante.

Insa langa hotelul cu pricina era cel mai misto restaurant din Balcic, si anume Mikado, care este ceva de vis si la mancare si la preturi. Tipii au un bucatar adevarat si am mancat acolo chestii uluitor de bune. Noroc cu Mikado care a salvat excursia. Si noroc cu Balcicul care este foarte linistit si frumos in octombrie. A fost foarte cald, pana si marea era destul de calda. Linistea si soarele de toamna au meritat pana la urma nervii facuti de canal si ardei copti. Ne-am intrebat tot timpul de ce bulgarii sunt in stare sa aibe totusi turism, restaurante, curatenie in orasele.

Cert e ca dupa doua zile de ardei copti mamei incepuse sa ii fie dor de canal. Si nici eu, sincer, nu ma puteam hotari care era mai moartea.La intoarcere am mers si la Cap Kaliakra, care este spctaculos si de unde puteam vedea 2 Mai-ul, care parea la fel de frumos ca si Balcicul de la distanta aia. Doar de la distanta aia...

miercuri, 16 septembrie 2009

Dilema puiului

Din cand in cand se mai intampla sa si aud ce macane televizorul care merge intr-una la noi in casa. In timp ce faceam d-ale casei de dimineata cu fi-mea coada dupa mine...aud in fundal ceva de genul "puiul familist. patru copane, unul pentru fiecare", ridic privirea brusc si vad un pui pe o masa a unei familii de handicapati mintali (asa aratau, imi cer scuze). Deci e UN pui...care are...PATRU copane, nene?

Mereu am zis ca Cernobalu' ala o sa isi faca simtita prezenta pana la urma. Iar aia de la masa cum sa arate altfel daca mananca un pui cu patru labe. Sau cum? O fi un pui in pachet si pun aia si "tacamuri" sa fie mai multe? Le-au ramas picioare? Le-a dat socoteala gresit si nu mai au ce face cu ele?

Ideea reclamei era una perfect cretina: nu va mai certati pe copane ca asta are patru, nehalitilor! Ca aia dupa ce ca erau retarzi se si bateau pe copane bre. Or fi facut astia vreun studiu din care a reiesit ca se bat romanii la masa pe copane si ca puiul ar trebui sa aibe fo' patru asa. Da de ce nu sase? Poate ai si musafiri...
Intrebare: daca aia se bat pe copane, ce fac cu restu' de carcasa? Nu le-a zis nimeni ca se gasesc acu NUMAI copane breeee....e multeee...e de toateeeee...

Nu-i bai ca dupa reclama asta a aparut Maia Morgernstern care era intinsa pe jos in curte la unii la o emisiune de ii duce pe niste artisti sa faca curat in grajd la unii la pensiuni. Aleia i se facuse rau de atata treaba si lesinase pe acolo. Vali Vijelie era chiar ingrijorat, mai nene...Mai era unu negru de il pleznea o pitzipoanca cu faina peste ochi. La cum faceau cred ca a urmat oarece imperechere ulterior da' nu ma bag. Cate unii au treaba multa nenica in tara asta.
Asa ca eu zic ca puiul cu patru picioare nici macar nu mai suna asa aberant pana la urma.

marți, 15 septembrie 2009

30...si de la capat

Acum cateva zile am ajuns, vorba lu' amicu' Carjan la "jumatea vietii frate", adica am facut 30 de ani gloriosi. Intamplator anul asta am avut noroc si am mers la Bran la un botez care se intampla tot atunci, asa ca se poate spune ca am sarbatorit cu adevarat evenimentul.

A fost extrem de placut. Toata viata am asteptat sa am 30 de ani pentru ca atunci cand eram mica astia de 30 mi se pareau "oameni mari". Nu stiam ca ma insel. Si am reusit sa stau linistita intr-o livada uriasa de meri plini cu mere, cu fetita mea si cu sotul meu si sa ma gandesc la profunzimile vietii.

Cand ma gandeam mai abitir m-am pomenit ca il boteaza pe inculpat asa ca m-am dus sa fac poze si io ca o matusa constiincioasa ce sunt. Mai rar am vazut un copil care sa se razbune atat de total pe cei care il supun la o asa porcarie cum e botezul ortodox. Nene...deci i-a omorat...a tipat doua zile de se intreba saraca ma-sa daca nu cumva a defectat copilul de tot cu experienta asta.

Gandurile despre viata mi-au revenit in preajma unor tzuici bine plasate si ale unor sunci cu ceapa si cu branza. Mi-am propus sa nu ma supar de ziua mea, asa ca sambata cand s-a gasit un unchi sa ma scoata din sarite de tot...am zis ca rezolutia mea pentru 30 de ani e sa nu ma mai enervez. Deloc. Sa vedem daca asta merge, ca pana acum m-am enervat si mi-am facut numai draci de nesimtirea altora, si nu am observat sa imi foloseasca la ceva.

Asa ca....de acu ZEN frate, ca nu mai merge smecheria. Asa ca s-a facut duminica, era ziua mea, am mancat micul dejun, m-au pupat neamurile si am plecat la castel. La jumatea drumului suna telefonul lui Marius...bunica-mea..."de ce nu raspunde draga la telefon , de ce?" Eh, respir adanc si iau La Multi Ani-ul in bot, ascult rabdatoare diverse alte probleme, apuc sa bagui ca telefonul e in camera ca nu am buzunare si sa il bag in dos nu merge, mai dau din cap de doua ori si gata.

Cu rezolutia usor sifonata ma intorc la vila unde multi oameni chinuiau saracul botezat. Simt cum rezolutia se urca catre tample si imi pulseaza prin creier, respir adanc, numar pana la 3...si strig catre vaca chinuitoare de bebelus "da-l frate lu ma-sa ca de aia urla". Aia nimic. Era ferm convinsa ca la ea nu are cum sa planga un copil. Timp de vreo 20 de minute micul Vladimir i-a demonstrat contrariul.

Seara a fost foarte frumos pentru ca au plecat toti invitatii bucuresteni (da, e peiorativ termenul) si am ramas doar noi si vara-mea cu micul botezat. Care cand s-a vazut fara cei pe care de fapt nu ii inghitea...a fost un simpatic. Mi-a mai revenit oleaca rezolutia la loc, asa ca m-am dus la culcare fericita.

Multumesc Marius si Mara pentru ca ma iubiti exact asa cum sunt! Multumesc Ana si George ca mi-ati aratat niste locuri superbe de ziua mea!

luni, 7 septembrie 2009

Marea Trambalare

Am ajuns din nou acasa. Asta a fost anul calatoriilor, mutarilor si trambalarilor. Dupa 7 saptamani la 2 Mai, unde am revendicat pamantul stramosilor (stramosi care sunt dealtfel in viata)...am ajuns acasa.
Am stat cu cortul in gradina la 2 Mai. Daca mi-ar fi zis cineva ca la 30 de ani o sa merg de-a busilea prin cort dupa copilul de 2 ani juma'...as fi zis ca e tampit. Eu de felul meu detest "comuniunea cu natura"...las sa fie natura la ea acasa, si io la bloc nene, cu apa calda si cu acperis. Dar uite ca te mai loveste damblaua din cand in cand.
Una peste alta a fost bine. Acu' pot sa zic merci lu' Danilov ca mi-a dat o suta de perechi de dopuri de urechi ca altfel...sa dormiti voi ba cu jivinele chiraitoare in jur. Cred ca erau pasari...oricum faceau asaaaa ca niste femei injunghiate de orgasm. La ora 4 dimineata. Danilovule, sa traiesti maaah! Sarumana boierule!
Am ajuns acasa unde a locuti sotul singurel. Ascultati-mi sfatul: nu lasati barbati singuri in casa. E mai rau decat daca lasi un animal de companie singur. Barem ala se caca pe jos SI GATA...astia fac mult mai rau. Adica pe sistemul "nu ai aruncat si tu cosul de gunoi din baie"..."avem cos in baie???"
Acu...nu vreau sa stiu cine dracu' a umplut cosu' din baie daca el nu stia ca e acolo. De stersul prafului nu mai zic nimic. Activitatea asta e perfect straina unui mascul. Da iubitule, despre tine e vorba...
Pana una alta...duminica va fi o zi speciala. Si m-am hotarat sa adopt niste rezolutii majore incepand de luni incolo. Contin injuraturi asa ca nu o sa le postez aici. Ca doar vorba aia, la 30 de ani tre sa fii o doamna bre...

sâmbătă, 4 iulie 2009

Bazac si Bazaconii...

Ne baga Bazac sistemul de tichete medicale. Adica, zice el si teoria, sa dam bani pentru spitalizare, analize, vizite la medicul de familie, investigatii suplimentare.
Mie imi place de acest Bazac. Nu stiu de ce dar, in teorie, are sens ce zice el. Poate pentru ca eu nu am crezut niciodata ca banii dati la "stat" se duc unde trebuie si cand trebuie.

Saracu'. Mi-e mila de el. Crede el ca cu sistemul asta cica nu o sa se mai dea spaga la doctor. Pai cum sa nu se dea spaga daca romanul pentru asta TRAIESTE. Cum e si reclama aia tampita "eu asta visez, asta pictez" (un salam sau dracu stie).

Sa nu se ofenseze nimeni pe mine: romanii sunt CRETINI. Daca ar veni unu' maine sa ne zica "ba idiotilor, puteti merge la doctor oriunde pentru orice, toti doctorii acum sunt niste roboti din metal si e gratis tot ce vreti, si se poate trata". Pai atunci, coana Leana cu nenea Titel, s-ar duce frumos cu hartia de un "meleon" rulata sul si ar incerca sa o vare constiinciosi intr-o gaurica a aparatului. Ar cauta un loc, un buzunar in care sa indese bani, fiind ferm convinsi ca de asta depinde insasi vindecarea lor. Si daca nu ar gasi unde sa lase banii, ar pleca ferm convinsi ca tratamentul pe care l-au primit NU E BUN...Pentru ca nu au putut sa dea spaga.

Am fost de trei ori in viata mea internata intr-un spital. Odata la Bucuresti la Institulul ORL (scos amigdale ca prostii la batranete) in 2005, odata la Maternitatea Cantacuzino in 2007 (motive evidente) si odata la Spitalul de Pediatrie Ploiesti in 2008 (nu vreau sa imi aduc aminte ce a patit Mara). Concluzia pe care am tras-o e aceea ca cine e om va fi om si pe salariul personal, cine e javra, va fi javra si daca ii dai bani. Asa ca am mers pe ideea "v-am dat la asigurari" si nu am dat bani in stanga si in dreapta. Guess whaaat? Persoanele de bun simt si-au facut datoria, iar pe celelalte am avut ocazia sa le "corectez" prin bot cu cate o replica acida. Serviciile medicale au fost TOT alea, iar bugetul meu a ramas intact.

Acum ma bucur ca vom plati la institutiile respective serviciile, pentru ca asa e NORMAL. Pana acum era ca si cand te-ai fi dus la un restaurant, ai fi mancat si le-ai fi zis la aia "lasa ca io am dat niste bani mai demult". Ce ziceti, a doua oara ati fi avut curaj sa mai mancati acolo?

Dar asta nu inseamna ca coana Tatzi cu nenea Dorel nu o sa se mai duca cu eterna cafea la medic. Astia se duc pana si la medicul de familie cu spaga. Am constatat asta cand Marius i-a facut o lucrare doctoritei mele de familie, care (desi platise ce trebuia) a inceput sa mi se infiinteze la usa cu diverse pungi cu chestii cadou pentru noi. Am impresia ca are acasa o camera unde le depoziteaza, pentru ca s-a prezentat cu lucruri de la cafea la pahare de Bohemia, sticle cu diverse si tot tacamul de sabloane pe care i le duc romanasii. Iar ea e ferm convinsa ca asa trebuie...ce daca a platit lucrarea...ea sa nu se "simta cu ceva"?

Pana una alta eu propun sa ne "simtim" cu toti si sa nu ne mai imbolnavim, ca altfel ajungem pe mana astora nene...si atunci sa te tii distractie si voie buna.

joi, 25 iunie 2009

Bizonul si familia lui

La casa noua avem parc. Ma rog, daca trei pomi cu 2 metri patrati de iarba si cu sase leagane se poate numi parc. Fata de betoanele dinainte...e mare smecherie. In parc, in afara de noi mai sunt si alte exemplare ale tinerimii romanesti.

Azi era o selectie deosebita. In drum catre parc, in fata magazinului de pe strada vad doua "doamne" silfide asa, cu doi copii de vreo 4-5 ani. Copiii erau obezi. Suna urat, stiu, dar pentru varsta si inaltimea lor erau chiar obezi. Aud una din silfide "bine, hai sa va luam ceva", dupa care intra in magazin. Noi plecam spre parc unde la vreo 15 minute ulterior apar silfidele cu copiii si cu pungile de chipsuri si prajituri cu ciocolata. "Stai intai sa iti mananci prajitura! si dupa aia te dai in leagan!" striga una din silfide. Ele cred ca nu aveau 50 de kile de caciula, dar copiii aveau probabil 30 fiecare.

Eram uimita ca au schimbat leaganele si au pus niste caluti si o lada mare cu nisip. Ridic privirea si vad pe un stalp "Parc comunitar in curs de reamenajare de catre Primaria Ploiesti si Coca Cola"...taci ca e bine. Sa vada micutii drogati cu zahar si in parculet cand merg inca un indemn catre Coca Cola.
Leaganele noi, evident mult mai proaste ca cele vechi. Doua lanturi cu o placa de plastic la mijloc. Fara spatar, fara nimic. Iau copilul si incerc sa il asez cu pardon curul pe utilaj. Utilaju' o zbugheste catre spate, ca lanturile alea asta stiu sa faca, iar plasticul ala e lucios ca o oglinda. Dupa vreo 42 de incercari am reusit sa o asez. Se tinea saraca de lanturile alea iar placa aia ii fugea de sub pardon cur odata la 3 secunde. In 20 de secunde mi-a zis GATA si mi-a aratat un calutz batzaiac pe care sa o cocotz. Ala i-a placut si a stat mai mult pe el.

La lada cu nisip vreo 10 copii pe centimetru patrat. Interschimbau muci. Ma uitam la niste caini comunitari (ca si parcul) care leneveau la umbra. Mai incolo doua pisici...oare ei unde "merg la baie"? Asta ca sa nu intreb unde se caca...Nu cumva in noua lada frumoasa cu nisip proaspat?
In lada, un baietel de vreo 3 ani, cu o mana in ghips pana la cot, cu Pampersul iesindu-i din blugii in care se cocea, ca afara erau 30 de grade ca popa. Era foarte ocupat sa isi vare nisip in locul ramas liber intre ghips si piele. Tanti cu care era, avea tocuri, pantaloni mulati, o bluza transparenta, sutienu' la vedere, si in medie 65 de ani...Cand l-a vazut, l-a smucit de ghips si l-a azvarlit afara din numita lada. Brusc am realizat de ce avea omu' mana in ghips.

In afara de Mara si inca doua fetite, restul pana la 23 cati erau (ca i-am numarat pentru statistica din capu meu) toti erau supra-imbracati si supra-incalziti. Acu' io stiu ca poate au plecat de dimineata de acasa, sau in ianuarie sau ceva...da nene de STRATURI nu au aflat bizonii care ii imbraca? Doua trei bluze acolo...sa ai de unde scoate la o adica. O mamica pune mana pe ceafa fetitei care de abea mergea de cate avea pe ea..."vai mama ai transpirat!" Sincer la cat era de uda micutza...ma asteptam sa se intoarca la ea si sa ii zica "da tampito, ca sunt 30 de grade, e soare, si tu m-ai imbracat cu pantaloni lungi, adidasi si DOUA bluze cu maneca lunga!" Dar cum nu traim in desene animate, copilul a tacut parca simtindu-se oarecum vinovata ca a transpirat, ca ma-sa pe asa ton ii zisese.

Pe topoganul care inca nu a fost refurbish-at de primarie, o fetita sta sus pe platforma si face pipi prin pantaloni. Ma-sa urla la fiica mai mare (10 ani) "Anaaaa ia uite ce face Maia!" dupa care incep sa rada amandoua de ea, sa o arate cu degetul si sa zbiere ca "s-a pisat pe ea...vaaai ce rusine". Cred ca intr-un fel sau altul le vom vedea peste 15-20 de ani la stirile de la ora 17 la ProTv.
Vazand-o pe aia mica cum face pipi, Mara a avut o revelatie cum ca si ea ar dori, asa ca am plecat spre casa. Si a facut acasa, la locul potrivit!
URA!

joi, 18 iunie 2009

Pierdem timpul

De ceva vreme am aflat ca tatal unui bun prieten al nostru are cancer. Cuvantul asta a ajuns sa nu mai insemne nimic sau sa insemne totul. Deja ajungem la isterie...se pare ca toata lumea pana la urma face cancer. Eu una nu am mai auzit de multa vreme sa moara cineva decat de cancer sau de accident de masina. Evident perceptia mea e idioata. Adica mai sunt si alte molime pe lumea asta.

Si bineinteles, ca atunci cand afli ca cineva va muri, te gandesti la tine (foarte altruist dealtfel) si la restul lucrurilor pe care le mai ai de facut pana o sa ajungi si tu in situatia respectivului. Sau te gandesti ca cineva drag tie va pati asta, sau te gandesti ca...bla bla bla...Ideea e ca foarte rar te gandesti cu adevarat la omul ALA, care a plecat sau care va pleca.

Pierdem timpul. Cu tampenii, cu chestii marunte si meschine, cu plangeri nesfarsite de mila proprie, cu judecatul chestiilor care oricum nu ne privesc. Pierdem minute, zile, ani...ceasul se misca. Acum, la 30 de ani, ne miram ca trece cate un an, bunica mea, la 85 de ani se mira ca au trecut...zecile de ani. Se uita in oglinda si de fiecare data, de cand o stiu eu, spune: "oribila sunt...groaznica..." Pentru ca in sinea ei ea e EA, e aceeasi, nu au trecut zecile de ani. Se uita cu uimire la stranepoata ei, siderata, apoi ridica privirea catre fiul ei de 60 de ani si nu ii vine sa creada ca nu are pantaloni scurti si gem la gura...

Pierdem timpul cu cretinisme. Ne enervam din cauza "sefilor" sau "politicienilor" sau "vecinilor" sau "parintilor" sau "prietenilor" sau alt "...lor" din asta...si asa trec anii pe langa noi aiurea, fara sa intelegem nici ce vrem si nici unde vrem sa ajungem. Nimic nu e bine niciodata, nimic nu ne satisface pe deplin. Asa ca alegem in marea noastra prostie sa ne traim viata in nemultumire perpetua.

Intre timp...anii fug pe langa noi dar noi suntem prea ocupati cu multe inutilitati ca sa bagam de seama, si brusc ne trezim la capatul drumului. Unde tot singuri suntem.

Asa ca mai bine ar fi sa incercam sa nu fim singuri acum, cand inca mai avem un pic de putere sa TRAIM. Sa RADEM. Sa ne PUPAM. Sa de TINEM DE MANA. Sa ZAMBIM ca prostii cu gura pana la urechi. Si atat.

luni, 15 iunie 2009

Holocaust

Ne-am mutat intr-o casa noua. Dupa fix cinci ani de casnicie alaturi de soacra lu' barbati-miu, careia din varii motive am ajuns amandoi sa ii zicem "soacra-mea"...intr-o conjunctura care impleteste aberatia cu isteria, am ajuns intr-un apartament inchiriat la fix doua strazi mai incolo de blocul mamei. Toate bune si frumoase, mai putin partea cu faptul ca am gasit casa si a trebuit sa ne mutam in 5 zile, cu renovare cu tot. Cele cinci zile erau fix alea dinaintea celei in care plecam in Grecia. Deci pe scurt: vineri gasit casa, zis da, luat mocheta...luni intrat, renovat, daramat, cladit, spalat...joi eram gata si am dormit acolo, vineri dimineata decolat in Grecia.

Am facut bagaje cu furca, pe sistemul luat si bagat in saci si dus. Aici am umplut un dormitor cu ele si am plecat. Cand ne-am intors din Grecia am inceput sa vedem cam cum e casa noua. Cele mai multe lucruri ne-au incantat. Un singur lucru este in masura sa ma faca sa imi pierd mintile: GANDACII.
Aaaa, si nu va ganditi la aia de bucatarie, micii simpatici rosii care zburda pe plaiurile farfuriilor. Nuuuu, aia erau buni si dragalasi. Avem unii din aia cica de baie/apa/canalizare care par desprinsi din filmele de groaza din anii 80. Adicatelea gandaci altoiti nene, mari, negri, plini de avant dealtfel. Pana acum m-am trezit de trei ori cu cate unul mergand pe mine noaptea. Nu pot sa descriu isteria care ma apuca cand vad cate unul. Si nici pe aia cand in primele nopti vedeam cate PATRU.

Marius a zis ca se duceau la discoteca. Nu am ras. Imi era teama ca discoteca e fix curu' meu pe care umblase prietenul celor pe care ii gasise el.
Si ce era sa fac decat sa ma apuc sa gugaluiesc problema. Aoleeeuuu...mda, deci tre sa scoatem usile, sa le intoarcem, sa le otravim si sa le lipim la loc, si, in general, sa astupam orice gaurica. Nu mai radeti...gauricile din pereti, tamplarie, baie, etc. De doua saptamani eu umplu ca aia din Ghost Busters, ba cu Raidu in mana, ba cu cutia de chit, ba cu tubu de silicon. Si astuuup, si astuuup, si otravesc...si iar astuuup. In afara de faptul ca cred ca ne-am otravit pe noi, nu stu daca gandacii sunt impresionati.

Ce e drept s-au imputinat, nu mai e discoteca la 3 noaptea cand ma duc la baie. Da' unu pe mine tot a mai umblat, si acu incep sa ii gasesc osteniti rau, cu burta in sus, dand spasmodic dintr-un crac. Ma rog, e mai bine decat sa ii gasesc veseli, la o bere cu prietenii.
Intr-o discutie cu proprietara casei, i-am spus ca apartamentul e infestat. Ea isi construieste o casa cat un bloc vizavi de blocul asta. Ei au stat la etajul 4 si cred ca le-a placut mult, asa ca acu' si-au facut un fel de mausoleu hidos pe un petec de pamant cat o soseta. Ma rog, fiecare cu gustu lui. Ideea e ca distinsa doamna cand a auzit de gandaci, mi-a zis "vaaai, dar sa stiti ca SI LA NOI AICI AU APARUT, nu stiu de unde vin..."

Imi venea sa scutur capul ca in desene animate, poate nu am auzit bine...faaaaa cretinoooo, au venit CU VOI idioatoooo!!! I-ati carat in mobile si lucruri, ca daca nu ati fost in stare sa ii exterminati aici, v-ati dus cu ei si acolo. Dar cum as fi putut sa ii spun asta? E o doamna de 50 si ceva de ani, extrem de blanda si draguta, diafana asa...de te intrebi cam pe ce lume a trait asta pana acu'?
Eh, asta e. Ma pun cu Holocaustul pe ei, si din doua una...ori mor io ori ii omor pe ei. Pana acu sa zicem ca scorul e 1-1. Nu stu insa cate dracu' gauri oi mai gasi, ca zici ca suntem Tom si Jerry mutati in bucata de svaitzer. In rest suntem foarte fericiti.

joi, 4 iunie 2009

Grecia and stuff...

Ne-am intors dupa 3 saptamani in Grecia pe malul marii. Ar mai trebui vreo doua trei bloguri ca sa pot exrima in cuvinte experienta numita Grecia. Pentru mine a fost a treia excursie in Grecia si a doua in acelasi sat de pe peninsula Sithonia. Ne-am indragostit anul trecut de locul asta si probabil ca nu va fi ultima data cand mergem acolo.

Multa lume nu intelege chestia asta. Cum domle sa te duci in acelasi loc? Tre' sa te mai duci si in alte parti, sa "vizitezi" sa faci, sa dregi, sa alergi mereu dupa altceva. Noi suntem altfel. Pot spune cu multa dragoste ca sotul meu e fix perechea mea...din multe puncte de vedere...si mai ales din acest punct de vedere. Noua daca ne place ceva, nu vedem deloc rostul alergatului dupa un altceva. Probabil de aia ne iubim de 12 ani.

Ideea e ca un loc oricare ar fi el, nu conteaza prea mult cum arata, ci cum te face sa te simti. Intamplator, locul asta e probabil locul in care s-a dat jos Zeus din cer ...ca altfel nu imi explic atata frumusete. Insa ce este socant este ca noi ne-am simtit foarte "acasa" din primul moment. Desi nu intelegeam nimic din ce se vorbea in jur, desi literele alea te pot face sa zici ca esti pe planeta Klingon...oamenii aia stiu sa iti spuna din ochi "bine ai venit in casa mea". Mergi pe strada si oamenii iti zambesc privindu-te in ochi...mie asta mi se pare o chestie incredibila.

Intr-un sat din Romania, cand ajungi, oamenii se uita la tine de cele mai multe ori chioras, babele iti dau buna ziua in mod ostentativ, strigand, doar-doar vor avea satisfactia ca nu le-ai raspuns ca sa aibe ce sa comenteze. E imposibil sa mergi pe doua strazi si sa nu te intrebe vreunul "Da tu al cui esti?" ca si cand ai venit sa ii omori mama. In Romania politetea e o ipocrizie, o chestie care "trebuie" dar care nu ne place. Adica "trebuie" sa dam buna ziua dar ne e cam scarba de ala caruia ii spunem asta, si am prefera sa se duca dracului de unde a venit.

Eu am crescut intr-un sat turistic numit 2 Mai...mai multa ura si scarba ca aceea pe care o au localnicii de acolo fata de turisti...nu am pomenit in viata mea. Ei sunt deranjati de sezonul turistic, desi multi din asta traiesc. In Neos Marmaras e altfel. Oamenii aia iti multumesc ca le aduci bani. Si iti multumesc sincer. Te saluta sincer, iti zambesc si te privesc curiosi si bucurosi in acelasi timp, bucurosi ca ai venit in micul lor colt de lume sa ii ajuti sa supravietuiasca.
Iar noi...am fost bucurosi ca ne-au primit cu bratele deschise, ca si-au adus aminte de noi de anul trecut (chestie care ma uimeste profund). Am fost uimiti in fiecare zi de cat de frumos si de curat poate sa fie un loc. Un sat de pescari.

marți, 21 aprilie 2009

Purcelisme

Am mai scapat cu viata de un Paste. Am mai trecut inca odata peste ipocrizia cu Inviatul din morti, cu bairamurile, cu oamenii in coma alcoolica, cu mancarea pana la apoplexie, cu iepurasii pornografici care ademenesc copii cu "bomboane".

Romanul. Chintesenta petrecerii. O mai fi pe lumea asta vreun neam care atunci cand se aduna sa il ingroape pe unu' mananca si beau pana cad sub masa? Tin minte copilaria mea ca fiind asezonata cu Sarbatori Crestine si cu Parastasuri, ocazional cu inmormantari. Zilele de nastere nu se serbau cu atata fast ca alea de moarte sau ingropaciune...sa fim seriosi. Pai ala de dincolo, saracu nu poa sa bea, astia care isi serbeaza inca ziua de nastere, sunt in putere, dar ala de dincolo...pentru el CINE BEA? Pai cum cine? NOI...Nu tre ajutat si el saracu?

Drept pentru care s-a inventat Parastasul. Asta e o institutie nene. Are niste reguli de iti sta mintea in loc. Una la mana, se pare ca dupa ce moare unu, tre sa i se dea de mancare. Nu stiu de ce. Cred ca oamenii nu vor sa creada ca a murit, asa ca tot au impresia ca ala nu e mort ci ca e undeva unde e pare-mi-se legat de maini, ca nu poate nici sa bea nici sa manance. Si atunci noi trebuie sa ii facem o favoare LUI, si sa mancam si sa bem pana lesinam, si sa dam si la ALTII sa bea pana se tin de gardurile bisericii.

Asa ca se aduna enoriasii si incepe distractia. Vorba lu mama, cele mai tari petreceri la noi in familie au fost la parastasuri. Inevitabil toata chestia se lasa cu oameni beti care radeau in hohote, asta dupa ce mancasera ca spartii intru sfintirea celui dus dintre noi. Nu mai zic de aia care urmeaza toate regulile parastasismului si incep si dau lucruri...la nu stu cat se da nu stu ce...mai incolo se da nu stu cum nu stu cui...si tot asa, pana cand i-am auzit pe unii ca ajungeau la MOBILA. Dadeau o mobila completa de sufragerie...cum naiba sa nu creasca criminalitatea in tara asta?! Pai daca stii ca daca stai pe aproape s-ar putea sa te faci cu o casa complet mobilata si utilata...nu iti vine sa ii dai niste ceai de matraguna lu tanti Tantza?

Dar marea duda e aia cu inmormantarea, care la romani depaseste orice limita umana. Adica nu e suficient ca se plimba cu fostu pacient prin tot satu, dupa caz orasul, mai tre sa si claxoneze nene. Ca poate nu a vazut cineva niste zeci de oameni prin mijlocul strazii. Ca sa poa sa iasa si babele la ferestre, sa vada cum arata Gigel, era mov, era verde...ce dracu...
Am facut greseala si am mers la 2 Mai la inmormantarea bunicii unei prientene. Doua luni nu am mai fost om dupa smecheria aia. Mama prietenei mele, doamna profesoara dealtfel, a tinut sa discute cu defuncta mama la marginea gropii cam 15 minute...adica cu fraze, cu intrebari (retorice evident), cu declaratii. Dupa ce mi s-a sculat parul pe mine de oroare...vine DUDA MAXIMA...au inceput sa joace leapsa cu o gaina vie deasupra gropii in care urma sa fie introdusa doamna.

Da...deci...se ia una bucata gaina vie si evident isterica deoarece a fost scoasa de langa suratele ei si dusa la mama dracu intr-un sac, se ia frumusel de craci si se zvarle peste groapa, unuia din partea cealalta. La baseball cre ca ii zice chatcher, adicatelea prinzac/prinzator...care o insfaca si...guess what...o arunca inapoi. Se repeta de trei ori manevra...ca la sampoane, samponati, clatiti, repetati. Aici ar fi insfacati, aruncati, repetati.
Evident ca nu trebuie sa va mai explic cam cum face o gaina pusa in postura asta. Adica nene...e o gaina, deci din start e afectata de viata. Balamucul se mai potoleste, dupa care urmeaza partea cea mai haioasa: inchiderea cu cuie a sicriului. Nu cumva sa fuga ala de acolo bre. Ca daca vine inapoi acasa si ii gaseste pe toti beti ranga si constata ca i-au dat de pomana toata averea...nu inebuneste omu'?

joi, 16 aprilie 2009

Pastele si curatenia

Nu mai pot sa mai suport sarbatorile religioase. Nu mai pot. Nu mai vreau. M-am saturat nene de "curatenia" de Paste si Craciun. Suntem un popor de jegosi, ca altfel nu imi explic febra asta subita de a curata casa numa de doua ori pe an. Adicatelea cum vine asta? Stai tot anu' in jeg si de doua ori pe an tre' NEAPARAT sa incepi sa te isterizezi sa faci un ALT FEL de curatenie, si anume aia legata de "sarbatori". Si brusc toata Romania cauta cacatu in cotloane. Ce conteaza ca la noi hepatita e in floare, ca suntem pe ultimul loc la consumul de sapun si pasta de dinti...domle...COTLOANELE tre sa fie curate cu o zi inainte de Paste.

Ma uit la mama, care pe vremuri era un fel de robotel automat, facea curat cu precizia ceasului. Acu s-a mai lasat de sporturi din astea (ca na, sta cu fi-sa care e vorba aia...micul maniac) insa tot o mai apuca pe lumea asta doua isterii: curatenia de sarbatori si pusul de muraturi toamna.
Ce daca acu ai magazine, muraturi sa iti pui si in cap, legume proaspete...cand se face septembrie, ceasul ei biologic suna tare si enervant. Si incepe..."n-am luat castraveti cand erau mai ieftini" "da noi niste gogosari nu punem?" Asta si cand m-a nascut pe mine tot septembrie era, iar ea evident ca a stat sa termine zacusca si dupa aia s-a dus sa nasca.

Cu curatenia astora de sarbatori m-am lamurit. Ia covoru Gigel, merge in parcare, ii fute alene niste ciomege. Inghite tot prafu ala...ce nu inghite evident aterizeaza inapoi pe covor. Ia covoru in carca facut sul si se duce sus. Maricica il cearta ca a vazut pe geam ca nu a busit cum tre tzoala. Aia in casa...freaca cotloanele.
Adica ce daca pe masa din bucatarie tot timpul anului e mancare aruncata, gunoi, praf, si bacteriile pleznesc de sanatate si papica...nene...inainte de Paste...ea tre sa curete undeva in fundul unei debarale plina cu tampenii care nu trebuie nimanui si nu folosesc la nimic. ACOLO e duda breee...aia e curatenia.

Cand o sa invete romancele ca "curat" e ceva ce exprima o activitate zilnica, si ca igiena nu inseamna sa te spetesti de doua ori pe an aiurea...o sa fim o tara mai curata. Pana atunci...spor la deselarea pre-pascala!!!

miercuri, 8 aprilie 2009

"Cat aveti?"

Nu am realizat niciodata pana cand nu am fost insarcinata, faptul ca o femeie insarcinata devine brusc...un bun comunitar. Din clipa in care ea deschide gura si anunta fericitul eveniment, toata planeta devine imediat interesata de detalii intime din viata ei.

Intai vor sa afle daca vomiti. Ca si cand asta ar fi ceva minunat si mai ales, ceva despre care ai putea sa povestesti in public..."maaama ce am mai bagat azi de dimineataaa". Apoi vor sa stie daca mananci, ce mananci, cum mananci, de ce nu mananci. Dupa ce explici (eventual cu un nod in gat, ca na, poate ca iti vine sa prestezi chestia de la punctu' unu), vin restul de intrebari...cand nasti? cum nasti? unde nasti?..."de ce nasti?" nu am fost intrebata, dar nu m-ar fi mirat sa aud si asta.

Cea mai tare a fost bunica-mea care atunci cand a auzit ca imi e rau s-a minunat de ziceai ca sunt singura femeie de pe fata pamantului care sufera de greata...a stat un pic apoi s-a intrebat retoric "ce-o mai fi si asta, mama?". Dupa care avea grija sa ma sune in fiecare dimineata la prima ora (cand mie imi era o greata feroce) sa imi spuna sa mananc, si sa inceapa sa insiruie la telefon: branza, oua, lapte, pesteeeee...aaaaaaa...de ajunsesem sa ma inverzesc pavlovian cand auzeam telefonul sunand.

Apoi vine momentul experientelor personale. Femeile (fara nici o exceptie) tin sa impartaseasca ce li s-a intamplat lor. Barbatii saracii se uita ca la felu' paispe, afla cuvinte noi (pe care nu doreau sa le auda vreodata), afla parti noi ale corpului femeii (care oricum nu ii preocupa deoarece nici nu se mananca si nici nu ofera orgasm), ii vezi cum respira adanc si se intreaba "de ce am zis eu da in timpul acelei partide?".

Saptamana trecuta am mers la o buna prietena care urmeaza sa nasca peste cateva saptamani si mi-am dat seama ca sunt tampita deoarece cum am dat cu ochii de ea am intins mana sa o ating pe burta. Mi-a venit sa imi dau palme in secunda doi pentru ca mi-am amintit cum era cand burta mea era bun de utilitate publica. Sa ma ierte Paula, ca si eu am zapacit-o cu intrebarile. De ce avem impresia ca femeia aia nu mai e un OM? E un fel de recipient, hotel cu restaurant pentru un BEBE. Ca asa in rest, nu imi aduc aminte sa fie legal sa te duci la unu strain asa si sa il mangai pe burta. Sau pe alta parte a corpului.

Pe cand femeia insarcinata are parte de asta de la oameni straini, adica...la propriu...pe strada mi s-a intamplat. Era, evident, o femeie bucuroasa ca vede o gravida, care m-a intrebat "cat aveti?"...stupefiata i-am raspuns "dumneavoastra cat aveti?" Ca in mod sigur AI ceva pe la mansarda bre...de te duci sa pui mana pe una asa pe strada. Pai atunci de ce nu se duce sa puna mana si la un nene pe outze? Sa zica "vaaai ce dragutz...cat aveti?"

luni, 6 aprilie 2009

Blogareala

Trebuie sa recunosc ca eu am facut acest blog din cauza unei insomnii tampite dintr-o noapte. Mai demult ma gandisem sa fac un jurnal pentru Mara, in cazul in care o sa vrea vreodata sa afle ce faceau parintii ei cand ea era cat o scobitoare. Si pentru ca ma enerveaza diversi din multe cauze, am zis sa imi exprim si io frustrarile cumva. Si cum de multe ori cand ma enervez devin simpatica, am zis sa ii fac sa rada pe cei cativa oameni pe care ii am in lista mea de Messenger. Am zis sa specific asta pentru ca de curand am aflat cu stupoare ca exista oameni care (cred ca) traiesc pentru blogurile astea.

Vineri, am facut un soi de tort pentru Mara. Cum nu stiam ce si cum sa fac, m-am gandit, m-am sucit...am dat search pe googalica. Ma gandeam ca poate gasesc oaresce retete pe niste site-uri se specialitate. Adica scrise de specialisti, cum ar veni.
Cand colo...am gasit cred zeci de bloguri de telenoveliste cu aspiratii de mari bucatari, care nu stiu cu ce se ocupa ele in general, dar cand sunt la bucatarie li se pare asa de interesant, incat se apuca sa faca fotografii la toate stadiile de pregatire a mancarii.

Si sa nu va imaginati ca ele gatesc niste smecherii de care nu a auzit nimeni...nuuu...Era una care a tinut sa impartaseasca lumii fascinanta OMLETA CU SUNCA. Adicatelea...a pozat ceapa in tigaie, sunca, ouale...dupa care s-a lamentat ca ea nu reuseste sa intoarca frumoasa omleta fara sa o distruga. Imi venea sa ii scriu acolo ca se gaseste la Tele Shopping o tigaie, de fapt doua, de le pui asa una peste alta cand esti cretin si nu poti sa intorci o chestie, si o intorci frumos. Nu e decat vreo 2 milioane, da' la valoarea taaaa...sa ai nene sa pui acolo poze cu omleta frumoasa si intreaga. Ca probabil una ca ea cumpara si de la Tele Shopping, in timpul ramas intre facutul de omleta si facutul de poze la omleta.

Eu nu inteleg cum poate avea cineva timp sa faca poze in timp ce gateste. Asta poate daca gatesti odata pe luna in scopul de a pune poze pe blog si a arata lumii cat de frumos faci tu un tort care incepe cu "2 plicuri budinca de la magazin". Ca in rest asta cu gatitul e cam murdara nene...adica e cam complicat sa ai si o mana libera si curata, cu care sa faci poze.

Ei bine, in final am gasit niste retete decente pe niste site-uri non-romanesti, facute de niste unii care se ocupa cu asa ceva si care nu au auzit de torturi facute cu crema din plic. Am facut un tort, pe care nu l-am fotografiat deoarece eram prea ocupati sa il mancam.

joi, 2 aprilie 2009

Doi ani de pui!

  Maine Mara implineste doi ani.Da...chiar daca nu stim unde s-au dus, au trecut doi ani de cand o avem pe Mara. Stau si ma gandesc ce faceam eu acum doi ani. Pai cam pe la ora asta eram internata deja de doua zile in incercarea de a "induce" nasterea. Apropo...care v-o mai zice vreun doctor in Romania ca va "induce" nu stiu ce, zambiti si plecati mai departe.

  Eram deci la frumosul Spital Cantacuzino, departe de familie, singura, cu o burta care ma convinsese demult ca vederea propriilor picioare nu e asa interesanta. Nedormita de mai bine de 3 zile (la vremea aia nu era Danilov care sa imi dea cu atata generozitate dopuri de urechi bune)tot asteptam sa imi "induca". Doctorii veneau rand pe rand si abuzau de anumite parti ale mele, ridicau din umeri si apoi plecau mai departe.

  Pe la 11 seara, au terminat abuzurile, m-au pus sa asist la o nastere live (ca na, de ce dracu sa aibe mai multe camere) asa ca, profund traumatizata, am plecat la culcare. Am reusit sa atipesc si am visat-o pe Mara. Stiam ca e ea, desi era mare, avea 4 ani (asta nu stiu de unde stiu) si prin somn am simtit ca ma calmez total. Ea era, era bine, era acolo cu mine.

  La ora 5,30 am mers la sala de nasteri iar la ora 7 si 15 s-a nascut puiul nostru. Nu exista fericire mai mare in lume. Bucuria aia nu poate fi descrisa. Bucuria ca drumul lung de pana atunci s-a incheiat cu bine. Bucuria ca incepe noul drum, mai lung, mai frumos, mai plin de inceputuri, de rasete, de lacrimi, de dragoste nemarginita pentru miniatura de om pe care NOI l-am facut.

  Ne bucura in fiecare zi. Ne iubeste mai mult decat ne-am fi putut imagina vreodata ca putem fi iubiti. Noi suntem lumea ei iar ea este viata noastra.
MULTUMIM MARA!

miercuri, 1 aprilie 2009

Insomnii si astenii...

  Dupa ce ca eu sunt de felul meu insomniaca se intampla sa traiesc intr-un bloc in care cred ca oamenii nu dorm niciodata. Ca daca ar dormi, s-ar face dracului LINISTE macar o clipa. Vecina de jos e nebuna...nu, nu e o exagerare. Ea a gasit un mos (cred ca el e si insurat da' cu alta) cu care a copulat si a facut un copil. S-o fi gandit ca asa pune mana pe meseriasu cu Mercedes. Ete ghinionu dracu' ca ala nu a pus botu si vine tot numa' in vizita in scopuri copulative...

  Asta nu ar fi nimic daca femeii i-ar fi placut copiii...Alt ghinion pe micuta fetita care a rezultat din   telenovela. La cinci luni, ma-sa urla la ea "taci ca iti rup picioarele" cat o tineau bojocii, de parca aia ar fi urlat cu picioarele. A urmat ce e drept amenintarea cu "te omor" si "iti sparg capul". Acum copilul are un pic peste doi ani si singurul mod in care stie sa comunice sunt urletele. Ea urla...ma-sa urla...ea urla...ma-sa urla...ea mai urla odata...ma-sa o tranteste de podea si arunca cu obiecte prin casa. Asta se aude de la mine, nu stiu exact ce fac ei acolo, dar ma astept in curand sa fiu oaresce martor intr-un proces de crima. Si la cum evolueaza lucrurile cred ca victima va fi ma-sa...

  Familia de deasupra...oooo...nu am cuvinte. Drept pentru care, eu ma sperii cand nu am cuvinte si nu mai reusesc nici sa injur...si cand ma sperii chem politia. Ceea ce am facut odata. Deoarece imi cadea tencuiala in cap din cauza bairamului pe care frumoasa familie il presta. In fiecare an de Sfantul Andrei...ca o cheama pe una din fiicele lor Andreea. Un motiv cat se poate de bun pentru parinti sa se imbete crita si sa o tina in urlete si muzici pana la 3 dimineata. Prima data cand m-am dus la ei sa ii rog sa nu mai faca zgomot, fetita cea mica avea undeva la 2-3 ani si activitatea ei preferata era sa alerge pe gresia (cu gust) amplasata in toata casa. La noi ziceai ca esti pe front si trage unu cu mitraliera. Cand i-am zis ma-sii...a ridicat din umeri ca "e si ea copil....CE SA II FAC?"

  Intotdeuana mi-a placut atitudinea asta "E COPIL DOMNULE..." urmata de cine stie ce monstruozitate de comportament. Buuun...de atunci au mai trecut cam 5 ani, asa ca rotund vorbind, au acum 2 fete una de vreo 12 si una de vreo 7 ani. Care le MANANCA ZILELE. Acum cateva luni intr-o seara pe la 10 si jumatate m-am dus la ei din nou, pentru ca aveau musafiri cu inca un copil, si cei trei monstrii se "jucau" desupra camerei unde Mara incerca sa adoarma. Nu putea, deoarece cretinopatii se urcau intr-un pat suprapus si se aruncau de acolo pe podea cam odata la 2 minute...ca erau trei acu si aveau eficienta.

  Acu, ma asteptam sa ma injur cu taticul bengos, cum s-a mai intamplat, si apoi sa ma duc iar sa chem politia. Iau halatul pe mine, ma duc sus...sun la usa...in spatele usii se aud chicoteli si bufnituri. In fundal adultii anesteziati se pare ca nu aud soneria. Insist usor iritata. Iar bufnituri, un cap pocnit de usa...chicoteli. Dupa ce sun a cincea oara...nu deschide barbatul babuin ci sotia lui cea retardata. Zic ete ca acu o sa ma injur cu "neshte doamne"...imi iau avant si incep foarte timid si politicos...

  Ma asteptam sa inceapa sa urle la mine. Cand colo, ea, super fericita...urla catre dormitor...Andreea, Ariana (mda...suntem niste aristocrati ce pusca noastra) ce v-am zis io?!! Ia treceti aici ca a venit tanti (no comment, o fi fost din cauza halatului)...ii aliniaza pe cei trei inculpati (al treilea era un baietel obez evident drogat cu zahar, cola si paine toata viata lui) si le zice ca io as fi venit sa ii cert. Apoi se uita la mine cu speranta cu care doar o mama se poate uita la alta mama...

  Aaaa...deci la 2 ani era "copil" si trebuia sa faca numa ce ii dadea ei prin cap, iar acu...NU AI CONTROL asupra lor da? Ce frumos...minunat. Si m-am apucat, ca o "tanti" respectabila sa le fac educatie. Si cum altfel poti face educatie unui copil care nu are asa ceva...decat cu amenintari...si cu dezvaluiri. Pe sistemul "fetitelor, voi stiti ca la mine in casa se aude tot ce faceti voi cand nu sunt mami si tati acasa?"...STUPOARE. Paloarea s-a accentuat pe masura ce am inceput sa dau exemple. Ma-sa la ele "asa ati facut?" apoi la mine "cand doamna?" Acu io nu eram tampita sa deschid gura fara probe..."alaltaieri la ora 13,30"

  Cred ca am stat cam 20 de minute cu totul la usa lor. Marius mai avea un pic si venea sa vada daca tre sa sparga capu cuiva, ca se gandise ca m-au luat aia la bataie. Cand am plecat de acolo ma-sa era albastra iar copilele bateau spre verde...o gama de culori pe placul meu. De atunci gata cu balamucul in exces. Dar cu niste bilute mici pe gresie tot se mai desfata pe la orele 23 asa...

  E, si daca nu sunt toti astia...mai e o tarla de caini "comunitari" in parcarea de sub geam. Care acu primavara au niste activitati cultural-distractive pe la spate. Asta dupa ce in prealabil discuta despre asta si se iau la bataie pentru favorurile "doamnelor". Asa ca mai nou, functionez pe baza de dopuri de urechi, si in felul asta pot dormi si eu ca un om. Asta pana cand mi-or cadea urechile, care nu cred, sincer, ca sunt facute sa BAGI ceva in ele, chiar daca mai auzi pe cate unu ca isi exprima genu asta de dorinte.

marți, 24 martie 2009

Criza pe carca

  Mai avem un pic si ne cocoseaza si pe noi criza asta frumoasa creata de o natie de retardati numiti americani. Dupa trei generatii de analfabeti care au huzurit pe niste bani pe care nu ii AVEAU, care nu erau AI LOR, in casele si masinile si fast-food-urile BANCILOR care ii detineau pana in chiloti...li s-a infundat. Perfect deacord da de ce dracu tre sa traga acu toata planeta...

  Pai de prosti de ce...ca daca are careva impresia ca sclavagismul a fost abolit, se inseala maxim. Acum suntem sclavi din aia mai prosti ca aia de acu 200 de ani. Aia macar STIAU ca sunt detinuti de altii. Noi...ne traim tineretile ca soarecii pe banda rulanta, invartindu-ne ca dobitocii in gol fara sa mai stim nici de ce si nici pentru ce. A...pentru ca sa avem bani ca sa cumparam obiecte care la randul lor vor avea nevoie de alte obiecte, pentru care ne trebuie alti bani, pentru care tre sa ne mai invartim pe roata pana ii obtinem. Bani cu care sa cumparam alti bani cu care sa...

  In urma noastra, pe o banda mai mica se invart copiii nostri, care au fost crescuti de alti oameni, carora noi le-am dat bani ca sa ii creasca...Nu ii cunoastem prea bine, pentru ca nu eram acolo cand au crescut. Aveam multa treaba, ne invarteam pe o roata, ca sa facem bani, ca sa avem cu ce sa platim persoanele care ne cresc copiii, ne fac curat, ne dau alte obiecte, de data asta MAI MARI, care necesita alti bani doar ca sa le poti intretine.

  Acum pe criza asta multi au ramas fara banii pe care oricum nu ii aveau, ca erau ai bancii, sau fara obiectele pe care oricum nu si le puteau permite pentru ca necesitau bani ca sa mearga. Unele benzina, altele electricitate sau mai stiu eu ce resurse.
Rotile pe care se invarteau cu mai mult sau mai putin spor, s-au oprit brusc. Nu mai sunt bani, nu mai sunt obiecte, nu se mai misca nimic. Mii de soareci invartitori de roti dau buluc sa se sinucida. Nu se stie exact la ce mama dracului le foloseste...adica ce, ei au impresia ca in Rai nu o sa fie nici o roata de invartit? De Iad nu mai zic. Iadul este probabil o "companie multinationala" la care presteaza soarecii mai abitir ca in timpul vietii...ca acolo e pe baza de pucioasa fripta la cur.

  Sa ne relaxam un pic si sa ne aducem aminte de lucrurile simple. De momentele in care "obiectele" cele mai importante erau bratele Mamei si ale Tatalui si ale Bunicilor cu Parul Alb. De zambete. De mere culese din pomi. De mirosul marii. De ideea de vacanta. De familie in jurul unei mese.
DE NOI...SA NE ADUCEM AMINTE DE NOI...

sâmbătă, 21 martie 2009

Barbatii la dentist

  Toata viata m-a uitmit reactia barbatilor care asteapta in fata cabinetului stomatologic. De curand am avut nevoie sa merg in fiecare saptamana la dentistul meu la care merg de 23 de ani si care este un tip fenomenal. Pot sa spun cu mana pe inima ca desi am mai multe plombe decat dinti, toate tratamentele din cei 23 de ani nu mi-au produs, cumulat, nici macar 5 minute de durere. Deci tipul se pricepe, nu e un macelar. Am avut nesansa ca de doua ori in viata sa apelez la o femeie stomatolog. Concluzia a fost ca femeile nu ar trebui sa se faca stomatologi...

  Ajung la clinica cu pricina, ma asez cuminte pe scaun in fata cabinetului. Fluier si ma uit pe geam. Apare un domn, si cand spun domn e corect: costum impecabil, igiena totala si corecta, tunsoare reusita, servieta diplomat si mai ales PANTOFI CURATI. Pare relativ calm, insa se aseaza imbracat cu totul pe scaun, pune servieta in poala si incepe sa isi framante mainile.

  Se aude zgomotul frezei. Era un film cu Mister Bean la dentist...cam in 5 minute tipul ferches semana foarte mult cu un personaj de desene animate. Se foia in continuu pe scaun, asa ca hainele au luat-o la sanatoasa in toate directiile. Se incalzise teribil drept pentru care parul i se sculase, se calca singur pe pantofii fost-curati...si mai avea putin si vorbea singur. Cu mainile deja nu mai stia ce sa faca, erau complet in plus.

  Sta ce sta si sare de pe scaun luand-o la picior catre usa. Zic hait ca nu mai poate si se duce acasa de frica. Ma bufnea rasul dar cum mai era lume acolo nu puteam sa ma exprim. Nu trec 30 de secunde si vine alergand inapoi cu mobilul in mana. Haha....cre ca a sunat nevasta si l-a lauat aia la trei pazeste. Se aseaza spasit la loc pe scaun, roteste ochii cu disperare prin camera si cred ca incepe sa se roage in gand, ca prinsese o mutra de sfintenieeee...

  Iese dl Vicol si il pofteste in cabinet. Se precipita, scapa diplomatul, se impiedica in palton, vrea sa se dezbrace dar nu mai are timp. Vicol se uita la el pe deasupra ochelarilor ca si cand s-ar uita la un extraterestru. Intra in cabinet. Acu...io asteptam sa vad daca urla din toti bojocii, ca asa mi se parea ca ii vine. Liniste totala. Zic na ca o fi lesinat micutzul...Trei minute mai tarziu iese din cabinet cu un zambet larg pe fata. Se misca incet, isi reia mutra de om serios, trage de cravata de la ceafa si pleaca tot zambind.

  Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca nici de la bordel nu pleca asa fericit.

luni, 16 martie 2009

Salina Slanic

  Am mers in acest week-end la Slanic pentru doua zile in scopuri terapeutice. Mara a preluat un virus care i-a provocat o stomatita aftoasa...ceva deosebit. Dupa ce am citit de mi-au iesit ochii ca la melc, am ajuns la concluzia ca niste ore petrecute in salina s-ar putea sa ii faca foarte bine. Doctorita de familie a avut o revelatie cand i-am spus ce vreau sa fac...vorbea singura..."vai ce bine ca v-ati gandit"...pai da fa, ca de aia esti TU doctor si io mama de pacient, ca sa ma gandesc io. Ca ea oricum la secunda unu vroia sa ii dau copilului...ce altceva decat ANTIBIOTIC. Panaceul...viata lor...motivul pentru care s-au dus la facultate. Noroc ca eu am zis sa mai astept pana ma lamuresc ce are bietul copil, si de abea apoi sa ma reped asupra sistemului ei imunitar cu antibiotice.


  Ce bine ca am asteptat...se pare ca daca ii dadeam antibiotic riscam sa ajung cu ea la spital la hranire intravenoasa. Si aici ajungem, in sfarsit la subiect...adica la Slanic Prahova (pentru bucurestenii care poate nu stiu, ca acolo nu e cluburi bre...)

  La doar 43 de kilometri de Ploiesti se afla localitatea Slanic unde Mama Natura...si-a facut de cap in cel mai crunt mod cu putinta. Nu am idee de ce, dar asa a hotarat Ea, sa depoziteze acolo cam toata sarea din Europa...hehe. Asta e un lucru minunat. Iar daca statul roman ar face si altceva decat sa ia impozite, poate ca ar fi facut si ceva sa faca...cum ar veni...niste conditii pentru turisti.

  De exemplu sa darame ruinele de langa intrarea in Mina Unirea...sa faca o parcare mai mare de 30 de masini. Unde sedea una grasa bre Nea Marine...si taia belete la intrare. Adicatelea sa dai bani si la parcare pe langa cei 14 lei/adult si 7 lei/copil pe care ii prestezi la intrarea in mina. Familia Albu=35 de lei ca popa. Ori doua zile...

  Nu am dat si la parcare ca nu eram tampiti. De ce a luat sotul meu Mazda pick-up? Pai ca sa ne suim frumos pe o gramada de gunoaie de langa parcare...gratis. Vine aia grasa..."Dumneavoastra aveti masina pe bordura acolo? (n.a. adica in AFARA parcarii propriu-zise)...noi amandoi intr-un glas NUUUU. Mara era pe tricicleta asa ca nu a zis si ea...

  Mergem, platim, suspinam...intram in frumosul lift care coboara 208 metri in mina. Lift e mult spus. E o cusca de lemn careia acum vad ca i-au pus niste pereti de plastic. Care mergeeee....si se trozneste de peretii putului. Inauntru baietii te baga ca pe sardele...adicatelea la banii aia doar nu vrei sa mai aduca odata liftul sa ii mai ia si pe altii...las ca ii bagam asa, ii impingem cu picioru inauntru. Si cand ajungi la destinatie constati ca usa liftului se deschide INAUNTRU. Adica in mufa lu ala care sta cu nasu lipit de ea...sau cu curu...depinde de noroc.

  Dupa aventura cu liftul ajungi in mina...fi-mea vrea pe tricilcleta (nu ma intrebati unde mi-am varat-o in calatoria cu liftul!) iar noi doi ne uitam in suuuus si ne minunam (desi am mai fost acolo). Cand ne minunam mai tare auzim un 'trosc'...Mara e gramada pe jos cu tricicleta in cap. Podeaua nu e dreapta. Luam copilu de pe jos, il scuturam...ea nici nu a bagat de seama ca a avut un accident...vrea inapoi pe utilaj.

  Si da-i si mergi prin mina...ne-am minunat, ni s-au desfundat nasurile...am luat niste cataroaie de sare, evident pe bani, ca doar nu era sa fie sarea gratis in salina...Am facut vreo 2 poze cu grija ca nu platisem la intrare TAXA DE APARAT FOTO...sa nu ne vada micutzii sa ne dea amenda. Am reusit sa stam doua ore pana cand pe mine au inceput sa ma usture organele interne, in speta plamanii, asa ca am iesit pe trei carari de acolo...


  Fratilor, nu pot sa va spun cam cum MERGE O BERE dupa doua ore de stat in saramura aia...si cum cateva ore nu am mai dorit sa vad solnitza, ca eram cred solutie saturata. Cert e ca dupa acele doua ore, Mara a vrut sa manance rosii (care inainte ii provocau niste usturimi crunte) pe care le-a mancat cu mujdei ca sa nu fie goale...hihi...Am fost extrem de fericiti sa o vedem mai bine. Pana cand nu ai un copil nu stii ce e aia fericirea de a-l vedea ca se face bine din cate o boala...Iti vine sa dansezi dansul bucuriei in jurul mesei.

miercuri, 4 martie 2009

Ciocan sau periutza?

  Da! M-am tuns scurt din nou...acum, pentru a mia oara in acesti aproape 30 de ani...astept strambaturile celor din jur. Vine bunica-mea...."aaaa ce ti-ai facut mama?"...de sotul meu nu mai zic nimic. Nici el nu zice...doar il vezi cum ii dispare pentru o clipa bucuria din ochi. Apoi isi revine repede dar el saracu nu isi da seama ca se schimba la fatza.

  Cea mai tare a fost Mara care a ras cu o placere maxima cand m-a vazut. Asa ca pot sa spun, pentru PRIMA data in viata, ca cineva s-a bucurat ca m-am tuns foarte scurt.

  Numai pentru asta si MERITA sa faci copii. Ei te iubesc asa cum esti, si periuta, si ciocanel...

marți, 3 martie 2009

"Te-a tras vreun curent ceva..."

  Eu una daca mai aud chestia asta de multe ori cred ca o iau pe campii...Zilele trecute la emisiunea medicala de la Antena 2 auzeam un medic ortoped spunand, cu un zambet oarecum jenat, ca "Romania sufera de curent"...ca raspuns la comentariul unei doamne bolnave de ceva la coloana si care putea sa jure ca intreaga ei afectiune e legata de acest "curent".

  Oriunde merg aud oameni care mai cu trei clase, care mai cu facultate bagand cate una d-aia cu "m-a tras curentu"...lasand la o parte perversiunea exprimarii, vin si intreb si eu ca proasta-n targ: ce este acela curent? Ca am fost si eu de exemplu pe malul marii unde bate cam mereu vantul si nu am vazut nici un pescarus sa se tina cu mainile de sale sau de masele spunand "m-a tras un curent nene ieeeeri..." Si nu i-am vazut nici pe astia care "sufera de curent" sa stea pe plaja cu caciula in cap. Chestia e ca tot pe ei daca ii iei si ii bagi intr-o casa tot la 35 de grade sa zicem, si le deschizi doua geamuri, o sa spuna ca "e curent" si ceva TREBUIE inchis pentru ca cineva se va IMBOLNAVI grav, deoarece "e un curent".

Am auzit de-a lungul vremii diversi oameni diagnosticandu-se cam de tot ce ti-ar trece prin cap de la infectii la masea la dureri de spate...toate cauzate de curent. Bunica mea personala daca merge cu masina si cineva deschide un geam isi va pune un batic in cap chiar daca se afla intr-o Dacie, in august, la ora 14. Cand se da jos din masina, chiar daca bate un vant puternic afara, isi da baticul jos pentru ca afara...guess what...NU E CURENT...

  Daca ii intrebi cum e asta cu curentul, oameni in toata firea o sa stea foarte seriosi in fata ta si o sa iti explice cum ca "curentul" nu este ca vantul. Este altfel, este altceva, ceva malefic care face sa te doara rau de tot diverse chestii...Daca ii intrebi de ce la alte popoare nu exista "curent" se vor ofensa iremediabil.

  Eu inca astept cu nerabdare ziua in care cineva o sa vina sa imi spuna ca i s-au inflamat hemoroizii pentru ca l-a tras un curent.

luni, 2 martie 2009

La Zoo

Cum ii explici unui copil de doi ani ce este acela un strut? Mergi la gradina zoologica, ca un om "responsabil" in ale educatiei si acolo nemernicii au pus ... un strut, nene. De fapt doi, ca erau o familie cred. Ta-su cica "uite tati niste curcani altoitzi"...hmm...nu cred ca e bine. Noroc ca la momentul asta Mara nu intreaba nici ce e ala strut si nici ce e ala curcan. De "altoit" nu mai vorbesc.

Apoi ajungi la cusca cu maimutze, carora niste binevoitori le-au aruncat in cusca de la seminte la pufuleti si mucuri de tigari. Iar ele saracele rontzaie la ele cu o scarba ferm definita pe mutre. Mara se uita uimita ea e cat maimutza asa ca se simte in elementul ei. Maimutza se uita fix la ea si mai roade alene o samantza. Mergem mai departe? Sau stam aici si ne tot miram din ce animale destepte s-a tras prostul asta de om.

Mergem mai departe, ratoni, cum il smulgem pe tati de langa tzarcul cu ratoni, aceasta e-ntrebarea? Ar mai fi si intrebarea "de ce stau astia ca dudele in pom?" si "daca iti cade unu d-ala in cap nu te omoara?" dar cum nu au fost plasate de un copil de 2 ani ci de unul de 30 asa ca mergem mai departe.

Toate alea sunt HAM...dar Pisica este Papaca si in viziunea Marei ar trebui sa fugim dupa ea in ocolul vacilor alora mari rau de tot, numite bizoni. Mami e usor terifiata la gandul ca una d-aia s-ar putea supara daca ii invadam domeniul asa netam-nesam.

Tati inca se mai gandeste la ratoni...