marți, 27 noiembrie 2018

Ce proști sunt englezii!

  Disclaimer d-ala: postarile exprima opinii personale. Cui nu-i convine poate schimba site-ul. X sus dreapta! Multumesc.

  Ca aud asta des din gura celor mai tzaranoi romani (genul care nu stiu sa lege doua vorbe corecte in romana) care au ajuns pe aici si au impresia ca ei sunt mai destepti decat oricine e una, insa ca o aud si din gura unora de la care as avea pretentii... e alta. 

  Da, domnule, englezii sunt prosti. Ei nu stiu sa "se descurce", sa fure si sa dea din coate. Care fura e low-life-ul societatii si e urmarit de politie. Sunt prosti. Nu fura birotice de pe la birouri, nu pleaca cu motorina in san de pe la camioane. Niste prosti. Si mai mult, sunt asa de prosti incat iti dau buna ziua si daca nu te cunosc, iti multumesc si te roaga frumos chestii ca si cand ar fi pe tarla la ma-sa, jur! Niste ipocriti! Asa mi-a zis mie o doamna (intelectuala de la Cluj dealtfel) cand m-am mutat aici. Ca englezii zambesc pentru ca-s ipocriti. Ca nu sunt sinceri cand sunt politicosi. La vremea aia, plina de uimire, incercam sa ii explic vitei ca politetea nu e ceva cu care ne nastem. Deloc! Politetea prin definitie e o ipocrizie. Nu-i iubesti real pe toti aia cu care esti politicos. E o norma a societatii si atat. Intre timp, trei ani si jumatate mai tarziu, nici nu imi mai bat capul...

  Astia sunt asa de prosti incat opresc la semafor! Serios! Si daca esti pieton opresc tot timpul si daca nu e semafor. Opresc asa ca prostii, sa treaca cate un pieton ratacit. De exemplu un copil care alege sa treaca strada aiurea. Se opresc, prostii. Se opresc sa lase copilul sa treaca, nu-si pun ambitia cu copilul. Se opresc. Profesorii si insotitorii de grupuri de copii, daca nu au la dispozitie trecere, pot opri traficul. Le faci semn, te vad cu legitimatia la gat si cu grupul de copii si prostii naibii se opresc ca sa trecem noi cu puii astia mici incolonati. Niste prosti, va zic! Nu stiu ce-o fi in capul lor...

  Nu pot sa va descriu de cate ori am auzit asta. Si peioratii la adresa "englezoilor"... pentru ca vezi mata, romanul e foarte destept. El stie sa peioreze orice cuvant. Acest "englezoi" este rostit cu atata scarba si condescendenta incat te-ai gandi ca la capatul limbii care arunca astea e cel putin un neurochirurg de talie mondiala. Cand colo... tzaranoi retardati care n-au pic de idee despre nimic. Si care nu respecta natia care i-a primit cu bratele deschise pana la urma, si care le-a oferit un viitor lor si copiilor lor.

  Da bai, englezii astia sunt asa de prosti incat profesorii stiu psihologie de ultima ora si sunt trainuiti si para trainuiti in de toate. Niste idioti, va zic. Profesorul de scoala primara stie sa ia in brate copilul cu febra si sa il tina la piept si sa il mangaie. Sa ii vorbeasca incet si calm si sa il asigure ca a sunat-o pe mama si ea vine repede sa-l duca acasa. Niste prosti. Chiar azi am fost in clasa cu o proasta d-asta, io i-am zis, da' lasa-l fa, da-i doo palme ca-si revine el ca catzaua din ciomege, ce atata rasfatz si cacat? Arde-l ca se preface, n-are nici o febra! Pruasto! (Bine, asta faceam daca eram romanca, se pare ca eu nu prea sunt, eu am lacrimat nitel si mi-am zis din nou in gand "nu imi vine sa cred cat de misto sunt oamenii prostii astia)

  Prostii astia, mai precis multi dintre ei, se dau peste cap pentru copiii nesimtitilor romanilor care vin aici cu nasul pe sus si au doar pretentii in timp ce ei nici limba nu vor sa o invete... se dau peste cap dincolo de puteri sa ii ajute pe cei mici sa progreseze. Multi din ei, prostii astia, stau seara dupa program, sa caute informatii si materiale in limba romana, dau cu google translate pana le vine rau si ma  iau pe mine in brate fizic si la propriu cand ajung in clasa. Prostii astia imi multumesc MIE ca ii ajut eu pe ei (culmea!) ca acel copil roman sa evolueze. Si eu sunt o proasta si le multumesc inapoi si ii laud cum ii prind.

  Prostii astia nu-s in stare de nimic. Ce daca economia lor merge, sistemul de sanatate, in ciuda intinderii majore, merge. Ce daca NHS a implinit anul asta 70 de ani de cand ofera servicii gratuite natiei si celor multe sute de mii de migranti din fiecare an. Cum? Nu mi-a dat antibiotic cand m-am dus cu copilul racit la medic? Niste prosti! Cum adica? Fara sa inhaleze dexametazona la toate orele? Cum? Fara o reteta de trei metri? Tratam raceala cu paracetamol? Prostii astia! Romanii care nu inteleg chestii spun ca sistemul iti ofera doar paracetamol pentru orice. Da, pentru orice raceala, durere de cap, spate, articulatii, febra. In rest, iti ofera ce iti trebuie si asta va zice om cu reteta continua pentru medicamente anti psoriazis si anti tensiune. Om care a ajuns si la urgente anul asta si a vazut ce inseamna urgete. Urgentele reale sau cu potential de amenintare de viata se rezolva imediat. Urgentele din capul unora se rezolva nitel mai tarziu, cand e loc. Pentru ca nu e loc. Prostii astia de englezi fac tot ce pot. Si, ca in orice sistem medical, exista si erori. Exista si malpraxis. Exista. Stiti ce nu exista la prostii astia? Hexi Pharma! Colectivi. Banicioi care sa zica ca avem ca in Germania... astia-s prosti, mah, va zic! Astia n-au d-astea! E saraki.

  Prostii astia, nu au domnule nici macar leustean! Dar inteligentii de romani nu stiu ca el creste din seminte. Nu au nici varza murata "calumea". Dar inteligentii de romani nu-si pun singuri varza la murat. Nu au nici macar patrunjel cum trebuie... si inteligentii de romani se duc la magazinul romanesc unde un roman ii minte ca acele buchete de patrunjel proaspat e adus din Romania. Ca si cand el are avion particular si l-a zburat in dimineata asta de acolo. Nu ca si cand daca pui patrunjel in masina sau in avion la cala si il aduci de acolo aici ala nu moare imediat. Nooooo, asa sunt de inteligenti romanasii nostri astia verzi in care tremura domle patriotismul. Le vinde un roman marfa englezeasca, ei o iau, se duc acasa si suspina ca "asa buna nu iegzista pa Anglea"! 

  Cand ii intrebi de ce nu se duc inapoi in Romania LOR, iti raspund ca ei au venit sa faca bani. Bre, asta se numeste ca esti curva. Daca stai unde e urat pentru bani... esti cam curva si as zice sa cam taci, ca numita curva nu-si permite domle sa critice clientu'! Serios. Isi ia o zmetie peste ochi de nu se vede si nu mai pupa nici banii. E? Astia-s curve evoluate. Se fut in sila, iau banii si dupa aia striga dupa Ion ca a avut pula mica! Si ca ie prost oricum. Si n-are nici leustean! Sau eugenii! Sau macar pufuletzi!

  Stai sa vezi, vine Craciunul, zboara toti ca potarnichile impuscate la Romanica. Sa vina cu juma' de porc la Wizz la cala inapoi, ca nu ie bun porcuuuu' pa Angleaaa, si oricum englezoii e naspa... si pizda asta de vreme... Si pana la urma nici Craciunul nu e prea misto aici, de Revelion nu se intampla mare lucru, ce cacat sa faci aici? Nici sarmale n-ai... Cand pleaca, au grija sa incalce legea si sa ia copiii in timpul scolii, ca e biletul mai ieftin. Si suna la scoala si mint. Am auzit cele mai ireale chestii in ultimul an jumate. De toate! De la "a murit bunica" ca apoi bunica sa aduca plodul la scoala la "ne ducem cu copilul in Ro ca i-a expirat pasaportul"... pai si cum plm il scoateti din tara fara? A, poate cu titlu de calatorie de la consulat unde stai la coada patru ore cu programarea in mana... dar nu imi spune ca te-a apucat pasaportul ala fix cu o saptamana inainte de Craciun, Paste, vacanta de vara... 

  Bai, stiti ceva? Eu zic ca in viata tre' sa mai ai si bun simt asa. Macar cateodata. Macar nitel. Macar cand esti musafir. Adica atunci cand esti musafir, sa nu te caci in mijlocul sufrageriei, sa iei cacatul si sa arunci cu el dupa gazde in timp ce tzopai cu picioarele pe canapea. 

  Macar atat. 

miercuri, 14 noiembrie 2018

Cum mi-am luat pisica

  Mi-am mai luat eu si vaca, si oaie si iepuri. Pentru consum personal. De data asta e pentru jucat. O lasam vie, asa am decis :) Cine ma cunoaste stie ca mereu am zis ca eu nu tin animale in casa. Mi se pare o cruzime, sincera sa fiu. Dupa 3 saptamani de pisica mica inca mi se pare o cruzime desi ea este delicioasa cu totul.

  Povestea a inceput de mult. Cu multi ani in urma, copil fiind, imi doream o pisica. Eu nu aveam "la tzara", la 2 Mai aveam o pisica a casei insa ea era mai mult absenta. Venea cand manca sau cand facea pui. De trei ori pe an. Avea 16 ani cand a murit si era nitel mai mare ca mine, de fapt s-a dus sa moara undeva. Urmaream pisica aia cu o fascinatie fantastica. Pisicile sunt misto in general, aia era una speciala. Mi-am dorit pisica. 

  Locuiam atunci intr-un apartament cu doua camere mare cat o cutie de chibrituri. Cu mama si bunica. Casa aia era atat de inghesuita si de ingrozitor de mica incat o pisica ar fi fost moartea noastra. Abia aveam noi loc acolo. Mama mi-a explicat ca blocul nu este un loc pentru animale.  De mila mea, mi-a luat intai un papagal si apoi hamsteri. Au murit cu mare spor imediat ce i-am luat :))) 

  Cand eram mai mica eu incepusem sa adun pisici de prin cartier. Cum locuiam atunci la etaj de alimentara, jos erau depozitate sute de lazi din plastic. Unde multe pisici au ales sa isi faca cuib. Intr-o vara, cand au fatat multe dintre ele, noi copiii ne-am ales cu multi pisoi mici si cu doar una dintre mame care a ramas cu ei. 12 pisoi. Am carat lapte cu seringa si le-am bagat pe gat pana au putut sa plece. N-o sa uit cum saream de la etajul doi cand ii auzeam tipand, de spaima ca o sa ii manance cainii. Sau sobolanii care erau de cinci ori cat ei :)))

  Fast forward 30 de ani mai tarziu... Mara dorea pisica. Mara care atunci cand a venit pe lume a avut o mega trauma cu o pisica, pe cand eram in Grecia. Avea 1 an si 1 luna, am mers in vacanta si a venit o pisica mare cat ea care i s-a ridicat pe doua picioare in fata, pe bordura balconasului camerei de la parter unde stateam. Asa de tare s-a speriat atunci, incat ani de zile dupa aia, cand vedea o pisica intra in crize. Au trecut anii si pe cand avea 4 ani ne-am imprietenit cu o doamna care avea pisica. Si ea a vazut ca pisica e ok, nu te mananca.

  Dupa asta a inceput sa le iubeasca, asa, de departe. I-am zis mereu ca eu nu o sa traiesc cu animal in casa. Ca nu pot. Trei generatii la oras si-au pus amprenta in adn-ul meu. Si niste vizite prin copilarie in case cu pisici si caini. Pe vremea talasului. Mhm... sa imi ziceti mie ca nu pute pisica! Vaiiii! De caini nu mai zic. Pe aia eu ii detest cu foc. Asa sunt eu. Nu imi plac animalele in casa. Ca si florile. Mi se pare ca ele sunt in largul lor afara, in gradina. Acolo unde le e lor bine. Daaaaar...

  In vara asta, prietenii nostri de aici si-au adus motanul din Romania. Ei s-au mutat aici acum un an si nu adusesera pisoiul. E o intreaga complicaciune sa faci asta, acte, chestii, pasapoarte, transport special, etc. Greu si scump. Cand au adus pisica Mara era leeeesinata sa mearga sa o vada. Ei au o fetita de varsta Marei care ne tot povestea cat dor ii e de motanul ei iar Mara incepuse deja sa imi zica (din nou) ca ea vrea pisica! E, cand a si vazut pisica... a lesinat! Fiind in vizita acolo, fetele cu pisica afara, eu le-am auzit vorbind. "Dar luati-va si voi pisica" spuse Alexia. "Eu vreau, vreau din suflet, dar mami nu vrea, si ea n-o sa vrea niciodata!" spuse Mara mea cu cel mai groaznic ton trist din lume. Avem o poza cu ele in secunda aia facuta. Mara are cea mai trista moaca posibila. M-am rupt in doua. Efectiv m-am rupt in doua. Atunci mi-am zis ca trebuie sa iau pisica.

  I-am zis inca o data ca nu iau nici o pisica, ca o sa isi ia ea cand o fi mare si o sa aiba ea grija de pisica. Dupa care am cunoscut acum in toamna o alta doamna care ne-a cucerit pe toti, doamna care si-a luat o pisicuta mica. Pe care, da, Mara a vrut sa o vada. Da' cand ne ducem la Diana sa vedem pisoiul? Da' cand? A vazut pisoiul si era leeeeeeeeeeeeeesinata. Dar cand ne mai ducem? Cand? Mai avea nitel si ne planifica mutarea in alt cartier ca sa vada ea pisoiul mereu.

  Dupa care m-am intrebat oare cand o sa pot sa imi depasesc si eu frica asta de a creste animale in casa? Ca pana la urma, na... o sa mor curand si parca n-am facut-o si pe asta. Iar ea isi doreste aaaatat de mult o pisica. Marius vroia pisica de cand l-am cunoscut. 21 de ani mi-a zis ca vrea pisica. M-am mai intrebat cum pot eu sa ii cer ei sa isi infranga chestii daca eu nu pot. Cum pot eu sa ii fac ei o lectie importanta. Cum pot sa ii arat eu ca ne putem schimba. Pentru ca ea acum intra in adolescenta si incepe sa imi zica ca ea NU VREA sa se schimbe lucrurile. Ca ea vrea sa fie copil. Ca ea nu vrea sa fie mare. Ca nu ii trebuie. Ca ii e frica. Mi se pare incredibil de bine ca poate sa imi spuna toate astea. E fenomenal! Dar?

  Dar eu? Cum pot eu sa ii arat ca o schimbare dramatica poate fi una benefica? Cum pot eu sa ii arat ca uite, si eu pot sa ma modelez, sa ma schimb pentru ea pana la urma. Eu oricum m-am modelat drastic de cand e ea pe lume. Dar EA nu stie asta. Habar nu are! N-are nici o idee ce a insemnat aparitia ei pe lume si tot restul pentru mine... ca sa nu mai zic de emigrare si tot restul astalalt. Ca si aia a fost o lectie. Dar nici pe aia nu si-o aduce aminte ca decizie. Doar ca intamplare. Si i s-a spus multi ani ca o sa plecam de acolo, asa ca era destul de pregatita. 

  Acum am luat o pisica! Am vrut sa le fac surpriza amandurora insa eu mi-am gasit pisica in alt orasel, nitel mai incolo, la Emsworth. Ma uitam in anunturi de luni de zile, nu avea nici una moaca aia, de pisica mea. Pana cand am gasit-o pe asta in secunda in care doamna poloneza care o dadea a pus anuntul. Si stiam ca asta e a mea. Si era cam complicat sa ajung acolo si sa aduc pisica in cusca acasa fara Marius cu masina. Asa ca i-am zis cu doua zile inainte. S-a, pardon, cacat pe el de fericire! Chestie pe care n-o sa o recunoasca niciodata :)))) Marei i-am facut surpriza, am venit cu ea acasa vineri dupa amiaza, pe 19 octombrie, pisica avea aproape 9 saptamani. Mara a lesinat! De tot. A fost atat de coplesita incat a inceput sa planga, tot spunea "visez, visez, nu se poate". 

  Azi imi zice ca nu ii vine sa creada ca avem pisica. Din nou. Repeta asta de multe ori pe zi asa cum eu repet "nu imi vine sa cred ca sunt in Anglia" de trei ani. Sau "nu imi vine sa cred ce mare si frumoasa si desteapta esti tu". D-astea. Sau "nu imi vine sa cred ca am luat pisica." Si ca nu imi vine sa cred ca mi-am mai distrus un demon. Din cauza de ea. De Mara mea. Care cere cu indarjire pana cand i se da. Si care se resemneaza la fel, cu stoicism. 

  E greu sa ai pisica? DA! E fix cum credeam eu ca e. E un haos si iti fute viata definitiv, mai ai inca un job in casa, ai cheltuieli in plus. Platim abonament la veterinar si asigurare pentru ca altfel risti mii de lire daca decide ea sa se spanzure cu ceva. Total! Cand o auzi cum inoata in veceu iti aduci aminte de ce naiba n-ai mai vrut un ALT copil! Pentru ca unul e deajuns si iti mananca tot creierul, timpul si mai ales toate resursele! Daaaaar...

  E frumos sa ai pisica? Dupa cum chitzai eu de 3 saptamani de cate ori o vad, as zice ca DA. De Mara nu mai zic ca sta si in cap iar timpul cu tehnologia din dotare i-a scazut drastic. Ce sa facem, abordam adolescenta cum se poate. O cheama Joy si e o bucurie de pisica super-afectuoasa asa cum suntem si noi. 


La cina