joi, 29 octombrie 2015

Cat costa sa stai in Anglia?

  Inca dinainte sa plec am inceput sa primesc intrebari de la persoane perfect necunoscute. Ca cum e in UK? Ce poti face acolo? Cum poti pleca? Sau, absolut cea mai nesimtita intrebare din lume, ceva de genul "auzi, nu te supara, spune-mi si mie ce trebuie sa fac, in detaliu, ca sa stiu si eu?". Spun nesimtita si imi asum termenul pentru ca eu n-as intreba asa ceva niciodata. Asta inseamna ca eu nu am cautat absolut nici o informatie in sfanta era a internetului. Si asta ar fi o nesimtire din partea mea. Informatii care din fericire exista in mod detaliat pe surse absolut sigure din Anglia. Pe site-urile guvernamentale.

  Ce vrei sa afli? Absolut, dar absolut orice intrebare iti va fi clarificata de site-ul institutiei care e legata de intrebare. Sau al firmei, sau al scolii, sau al oricui. Si daca nu sunt informatii pe site, dai un mail si oamenii iti vor raspunde repede cu detalii. Poti afla de unul singur chestii despre traiul in tara asta. Trebuie doar sa vrei. Mi se pare foarte ciudat sa intrebi chestii din astea pe cineva care inca n-a plecat din Romania sau a plecat de foarte putin timp. Pentru ca na... am si eu nevoie de niste timp sa ma lamuresc exact cum merg lucrurile aici, nu? Adica tu nu te-ai obosit sa cauti chestii evidente pe internet dar eu ar trebui sa ma obosesc sa-ti explic tie tot ce am facut eu ca sa ajung aici? Serios?

  Pai o sa va zic, oameni buni care ma intrebati cat costa sa stai in Anglia: eu acum vreo 3 ani cand decisesem deja sa o tulim am zis bai, cat o costa sa stau io acolo? Nu aveam aici prieteni cam deloc si oricum mi-ar fi fost jena sa intreb. Pai hai sa cautam. Daca cu cheltuielile mari te lamuresti repede (casa, masina, asigurari, taxe) mai raman alea mici. Care-s multe. Si pe care nu le stii si te intrebi ca prostul cam cati bani ti-ar trebui "acolo". Avand eu asa intr-o zi o revelatie cum ca "acolo" e ca si "aici" adica tot atatea oua mancam, tot atatea paini cumparam si cu tot atatia chilotzi ne invelim cururile... am purces sa caut preturi.

  Evident n-o sa o iei in ordinea asta: "oua, paine, chiloti". O sa iti faci frumos un tabel mare-mare cu tot ce iti trebuie tie, Familia Xulescu, ca sa traiesti pe pamant. Incepand cu casa si terminand cu ciorapii. Si faci liste pe categorii: mancare, haine, utilitati, asigurari, carti, jucarii, etc. Pui in lista si o suma oarecare pentru cheltuieli neprevazute. Tataie, faci un buget cum ar veni. Bugetu' lu' matale. Pe care oricat m-ai intreba pe mine nu poci sa ti-l zic io. 

  Am facut frumos lista cu toate alea. Cand zic toate alea nu ma refer la chestii largi si generale. Eu am ajuns pana la "betzigase pentru urechi". Serios, nu glumesc. Tot, absolut tot ce ai in casa ta din Romania in momentul asta (si iti trebuie, nu ma refer la rochia aia pe care n-ai mai purtat-o din liceu sau blugii aia despre care inca mai speri ca printr-un miracol o sa te mai incapa vreodata). Nu, chestii pe care le folosesti 1. zilnic si 2. lunar. Ca altele care iti trebuie mai rar le iei pe parcurs sau nu le mai iei deloc ca erau niste inutilitati care iti umpleau casa degeaba. 

  Dupa ce am facut lista am cautat toate preturile. Pentru mancare si tot ce mai trebuie prin casa eu am intrat pe siteul lui Tesco, cel mai mare lant de supermarketuri din UK, si am luat de acolo preturi pentru orice. Am trecut pe lista, am adunat si am tras linie. N-o sa uit ca suma care mi-a iesit era 1537 de lire. Si da, am fost extrem de aproape de suma necesara familiei mele pe aceste plaiuri. Cam pe acolo se invarte necesarul vietii plus doua-trei rasfaturi, ca deh, oameni suntem. Deci poti afla cat te va costa sa stai aici, nu e complicat deloc. Poti afla si chiriile de pe www.rightmove.co.uk. Poti afla cat te costa council tax (o taxa lunara pentru primarie platibila de catre cei care locuiesc aici) de pe siteul primariei unde vrei sa locuiesti. 

   Chiriile variaza foarte mult intre orase si zone. Si intre zone din acelasi oras. Deci nu ma intreba pe mine "cam cat e o chirie in Anglia?" pentru ca asta e o prostie. Cat e o chirie in Romania? Pai UNDE in Romania? In centrul Bucurestiului sau la Cuca Macaii? Nici macar "cat e o chirie in Bucucuresti" nu poti sa intrebi, nu? Pentru ca depinde unde? Depinde de casa, bloc, cate camere, cum e casa, etc. Deci inainte sa pui intrebarea asta, gandeste! Intra pe un site oarecare si cauta chirii. Te lamuresti destul de repede ce si cum. Ca ma gandesc ca ai un oras in cap cand zici ca ai vrea sa te muti in alta tara. Incepi de acolo. Sau pur si simplu intra pe harta si ia-o la intamplare.

  Exista zeci daca nu sute de forumuri si de locuri in online unde oamenii au discutat si discuta asta de circa 10 ani incoace. Intra si acolo, fa-ti cont si cauta informatii. Nu, nu te apuca sa intrebi si acolo la fel, foloseste cu incredere butonul de search! Dar mai ales, te rog eu mult, nu imi explica mie ca tu "nu ai timp" sa cauti informatii pentru ca ai copil mic sau job greu. Serios. Si eu am copil si treaba. Adica tu n-ai timp sa cauti informatii pentru tine dar am eu sa ti le ofer mura-n gura? Cam cum vine asta? 

  Sigur, raspund la intrebari venite de la oameni straini in limita timpului si a felului in care sunt intrebata. Si eu am fost nevoita sa intreb vreo 2-3 chestii care nu-mi erau clare. Dar erau dubioase si legate de cerinte ale statului roman mai mult. Dar nu lucruri comune. Adica daca vrei sa emigrezi, ai decis sau incerci sa decizi asta... tu pui decizia asta in carca unui strain? Tu te bazezi pe mine? Poate eu iti dau date eronate! Poate nu stiu ce vorbesc sau habar n-am... tu ma crezi pe mine pe cuvant? Inca ceva: cand imi spui ca urmeaza sa vii in Anglia si apoi imi descrii ce soi de "benefits" te-ai gandit tu sa ceri de la statul britanic inca inainte de  a pleca de acasa... pe mine ma ia greata. Benefits, ajutoarele sociale, sunt pentru oamenii ultra saraci sau cu handicap. Da, ai dreptul la alocatie pentru copil si inca o chestie legata de taxe. Dar in rest ar fi mai bine sa te gandesti cum sa faci fara sa ceri ajutoare sociale intr-o tara in care nu ai produs nimic si n-ai platit niciodata taxe. Ca nu-i frumos. Si dupa aia o sa fii ofensat cand se uita lumea chioras la romanii cei profitori. Si ar fi pacat. 

  Englezii s-au cam prins ca-s unii ca tine pusi pe capatuiala si au inceput sa o cam taie cu "benefits"urile date la toti datii jos din avion acu' cinci minute. Au introdus cerinta de a cotiza minim un an pentru mai toate alea (chestie absolut logica dealtfel, nu poti sa bagi mana sa iei din caciula cu bani pana cand nu ai pus si tu acolo ceva)... si in plus se uita chioras daca le zici ca tu ai "si d-aia si d-aialalta" de la stat. Si incep sa te caute mai tare la bani. 

  Asadar, inainte sa o intrebi pe una pe care n-ai vazut-o in viata ta "Cat costa sa stai in Anglia?" poate ar fi bine sa il intrebi pe domnul Goagle asta. Sigur, nici pe el n-ai pus mana vreodata, dar sigur are informatii mult mai multe si mai pretioase decat o posesoare de blog aterizata acum cinci minute in tara asta. Emigrare placuta!

P.S. Pentru intrebari pe adresa redactiei eu am facut dupa ce am sosit aici un grup de FaceBook care se cheama Anglia Altfel. Pentru ca am tot incercat sa fac parte din grupuri de romani din UK si m-am lovit de sodomizarea crunta a limbii romane scrise (se pare ca nu mai e la moda folosirea corecta a cratimelor) si alte asemenea "limitari" intelectuale pe care eu una nu le pot inghiti. Asa ca am facut un grup pentru oamenii destepti de pe aici. Poftiti pe la noi daca doriti.

  

  

luni, 26 octombrie 2015

Sectia consulara de la Londra sau cum sa injuri ca un birjar

  Ne-am dus la Londra azi. Pentru ca oamenii de la scoala unde lucrez nu imi pot face verificare DBS (echivalentul englezesc al cazierului) si pentru ca Romania nu are o baza de date legata de alte state UE din acest punct de vedere... a trebuit sa merg la Londra si sa cer la sectia consulara un cazier. 

  Fiind anul 2015 te-ai putea gandi ca gasesti toate informatiile pe site-ul web. Noooooo. N-ai cum. Pana si adresa de email e una care merge la MAI in Romania, le-am scris crezand ca scriu la Londra (cum m-as fi asteptat de la o adresa gasita pe pagina consulatului)... iaca pozna, iti raspunde un Gigel care te intreaba unde anume esti tu in lumea asta mare si ce doresti de fapt. Ii mai explici inca odata, iti mai da alt mail peste 24 de ore in care iti propune obtinerea cazierului prin procura. 

  Ce daca poate ma-ta a murit, poate n-ai un om in tara care sa mearga sa iti ia tie cazier... e important sa-ti propuna procura pentru ca aia costa mai mult. Vreo 55 de lire. Astia pe aici se cheama bani multi. Un cazier obtinut direct prin consulat e doar 26 de lire.  Un cazier in Romania e 1 leu. Direct adica eu il cer azi si ei mi-l "aduc" din Romania intr-o perioada pana la 90 de zile. Trei luni, coaie! Porumbelul zburator cu care il trimit e mai mereu beat ranga si deh, e greu sa nimereasca orasele...

  Buuun. Si ne-am dus. Dincolo de toate grozaviile teribile pe care mi le-au expus mie niste oameni despre Londra si mersul cu masina in ea, a fost foarte ok. Nu am fost in ore de trafic maxim iar experienta a fost una de trei mii de ori mai placuta decat mersul cu masina in Bucuresti pana la prietena mea de prin centru. Serios. Am gasit si parcare, da, pe bani asa cum e aici peste tot... n-a fost nici o trauma. N-am dormit azi noapte de grija ca n-o sa avem unde si cum sa mergem prin Londra cu masina. A fost chiar civilizat. Doar ca Londra pute. A Bucuresti. A capitala cu gunoi mult. Nu e aer, dupa 3 luni de locuit in aer verde de pe malul marii azi la Londra m-am sufocat.

  E drept, sunt racita moarta si aerul intra greu prin nas. Dar cand intra imi doream sa nu mai puta. Well, oricum, e misto la Londra. Pana ajungi la consulatul vietii. Unde, stupoare, o coada de oameni se intinde lasciv pe trotuar. Si nu e zi de alegeri. La propriu mi s-au taiat picioarele si mi-a venit sa vars in secunda aia. Mi-am auzit sotul ca printr-un vis zicand "uite, acolo e consulatul nostru, ii vezi dupa fetze". Da, ii vedeai. Erau fie etnici fie moaca-de-capsunar, imi cer scuze dar nu stiu cum sa o descriu. Tzaranul ala ajuns la oras. Ala care cauta manele si lautari prin Londra si se vaita ca "nu e asa frumoase ca acasa". 

  Coada de oameni vii pe trotuar in afara cladirii. La intrarea de din dos pentru ca, vedeti dumneavoastra, la intrarea din fata scria Ambasada Paraguay si oricum in viata mea la orice institutie romaneasca nu se intra prin "fatza", doar pe usa de "dupe" colt. "Dupe" colt, intrarea Saftei, a Frosei, a sclavetei, intrarea in "Sectia Consulara Romaneasca". Dude, sa-mi bag... daca nu e fix dar fix cat jumatate din sufrageria mea. Si io nu am o sufragerie mare. La usa doi domni de culoarea foarte, foarte neagra. Si inaltime cat usa. Pe lung si pe lat. Eu cred ca sunt saracii angajati ai Paraguay-ului da' nah... Si apoi suma asta de crestini ortodocsi veniti fiecare cu jalba-n manuta...Si coada in curticica de 2 metri patrati, si coada pe strada. 

  Lume cu copilasi de nici doua saptamani, sa-i declare la statul roman. Care le-o fi graba, jur ca nu stiu. Lume care are nevoie de pasapoarte. Nici graba astora n-o pricep da' poate oamenii se duc sa se plimbe in multe tari non UE sau ceva. Altii pentru acte notariale, procuri diverse, caziere si mizilicuri. As fi crezut ca din cauza de baietii aia doi care erau la usa, in interior e liber. Adica na, de aia i-au pus acolo, nu? Pai nu. In interior era tot ca o adunare de sardine la ceas de seara. In jumatea aia de sufragerie se statea drepti. Pentru ca nu aveai loc altfel.

  Si acum vine minunea. Mi-au dat de scris trei pagini a4. Atatea formulare. Cu buletinul si copie ma dusesem. Ca na, sunt romanca, nu misc de acasa fara copia proprie. Am scris pe alea pana m-a durut mana. Aceleasi lucruri. Una de cerere cazier, una de cerere servicii consulare si una de cerere sa imi trimita cacatu' de cazier acilea acasa, prin posta, ca altfel tre' sa ma duc iar acolo sa-l iau. Eu stiam, scria pe site, m-am dus cu plic timbrat sa le dau, ca ei n-au, costa bani. Si am luat first-mail, asa ii zice la timbrul care ajunge in 24 de ore la destinatar. Second e care ajunge in vreo 3 zile. Special delivery e cea mai tare chestie, costa 6,45 lire fata de 64 de pence First Mail, deci de zece ori mai mult. E scrisoarea "recomandata" cum ar fi in romaneste.

  Pe care statul roman m-a obligat azi sa o cumpar. Dap, statul roman! Aici in UK, cand trimiti permisul auto pentru preschimbare in cel de UK le pui in plic buletinul si permisul si-l trimiti prin posta. Si vin inapoi. Actele pentru alocatia copilului inseamna certificat de nastere si pasaport. Le trimiti cu posta cum VREI TU. EI bine, ca sa imi primesc cazierul romanesc acasa cu plic auto-adresat, am fost obligata sa iau plic special-delivery de zece ori mai scump. Pentru ca sa ajunga caci stiti, functionarii romani de la consulatul pulii au decis ei ca Royal Mail e cam de cacat asa si ca nah, ce daca eu vreau sa risc eu pe timpul si banii mei... Ei nu-s deacord!

  Adica daca mie nu-mi ajunge acasa cazierul tre sa ma duc inapoi la Londra si sa mai dau alte 26 de lire la ei ca sa imi faca altul. (In Romania costa UN LEU). Si gata. Adica ar fi chiar in interesul lor ca mie sa mi se piarda la posta pretioasa hartie de cacat. Nu domle, ei se poarta ca si cand au actiuni la posta britanica si singura explicatie pentru asta e mentalitatea aia de "lasa sa plateasca boul mai mult ca poate cine stie, ne tragem si noi ceva". Doar ca n-au ce! N-au cum! Dar ei sunt setati ca tu, cetateanul, trebuie sa PLATESTI mai mult decat trebuie. Au ei grija de tine cum ar veni.

  Buuun, deci ma duc cu caciula in mana ca la pomana, scriu trei pagini, ajung transpirata la ghiseul minuscul unde ma scutura de 26 de lire (mancarea noastra pe circa 3 zile cu tot cu bere!) si cand sa-i dau duamnei plicul meu...oiiii, nu merge, mergeti la Posta si luati d-ala de special delivery, e posta la un minut de aici. Pe langa ca m-a indrumat total gresit de m-am prins singura pe drum, minutul ala nu era probabil masurat cu pantoful ci cu masina. Ca am alergat ca un cal de curse, am stat la o coada la posta (ca deh, e Londra, coaie, nu ca la noi la tzara la Portsmouth unde e liniste si pace), am luat plicul vietii de aproape 7 lire si m-am alergat precipitat inapoi. 

  Caci stiti, pe aici platesti si parcare. De-ti iese pe nas. Deci daca duamna decide sa mai alergi tu la posta o sa futi ora aia platita si o sa mai iei una. Sau nu, in cazul nostru, pentru ca era un vant nasol afara si eu cand am vazut oamenii aia vii multi pe trotuar i-am trimis pe astia doi ai mei inapoi la masina ca se cacau pe ei de frig la coada la Consulatu' Statului Sulii pe Pamant. Ce pule mi-au zburat mie din gura in jumatea aia de sufragerie azi e demn de o poveste separata. Radeau oamenii ca la circ pentru ca vorbea una de una singura blestemand Romania si toate ale ei. Ce transpiratii m-au trecut pe mine azi si ce porniri de crima am avut in mine... greu de explicat.

  Foarte greu dupa 3 luni de civilizatie sa mai poti sa nu injuri cu toate cuvintele cand esti tinut pe strada la coada. Serios. Greu de tot. Scarba mare. Chitanta scrisa de mana in sfant an 2015? Serios? Chitanta pentru LIRE dar cu un "curs" de 6 si ceva lei...da' care lei? Si unde e suma in lei? De ce "curs"? Pai nu mai bine ma sui eu in Wizz si ma duc la prostii aia de pe nava mama? Adica pana mea, barem daca injur sa o fac in lei. E mai ieftin.

vineri, 23 octombrie 2015

Scoala vazuta din interior (1)

  Saptamana asta am petrecut circa 3 ore pe zi in scoala Marei. E putin ca sa afli totul dar e un inceput promitator. Perspectiva de parinte e foarte limitata pentru ca nu vezi decat putin din ceea ce fac ei acolo inauntru dupa ce tu pleci iar ei incuie usile. Iti povesteste copilul dar si perspectiva lui e una de om mic care nici nu prea intelege multe dupa doar o luna si un pic de scoala. 

  Ce pot sa spun in momentul asta este ca profesorii de scoala primara din Anglia muncesc enorm. O invatatoare din Romania ar starni hohote de ras daca si-ar povesti programul de lucru pe aici. Stiu, o sa imi sara iar toate "cadrele" didactice in cap si o sa imi explice ca ei fac de fapt multe alte activitati in scoala, la modul teoretic insa (!) pentru ca stim cu totii cam cum e cu astea... dar asta e, o sa povestesc totusi cam cum muncesc oamenii astia. Pai ei vin la scoala la ora 8 si pregatesc clasele. Adica muncesc, taie, decupeaza, scriu, fac chestii. Da, fiecare profesor are cate un asistent insa asistentul nu sta dupa fundul lui toata ziua pentru ca asistentul mai face alte zeci de activitati...cum ar veni "asista" la multe intr-o zi. 

  Buuun. Unii asistenti vin mai devreme, la 7 si jumatate pentru ca la 8 fara un sfert vin unii copii la "clubul micului dejun". Adica cei care merg mai devreme la munca isi pot lasa copiii cu o ora mai devreme la scoala, contra cost. Poti sa cumperi doar "statul cu copilul" sau si micul dejun. La ora 9 fara 20 precis, fix, punct (daca nu chiar mai devreme pentru ca asa e frumos) profesorii de clasa coboara afara in curte ca sa alinieze copiii si sa ii duca in clase. Pe rand si fara ingramadeala!

  Profesorii aici nu au "ore". Adica nu exista o ora (45-50 de minute) o pauza, o alta ora... etc. Nu. Aici se functioneaza de la 9 al 3 si 15 cu doar doua pauze. Profesorii nu lasa copiii singuri in clasa ca sa mearga ei sa faca pipi daca le vine il alt moment in afara de ora 10 si 12 cand sunt pauzele. Serios! N-ai sa vezi...Daca ii loveste vreo nevoie acuta (gen amenintatoare de viata) cheama pe cineva in loc. Copiii nu sunt niciodata nesupravegheati. Deci oamenii practic muncesc in continuu cu o jumatate de ora pauza de masa la pranz si inca una la ora 10. Pana la 3 si 15... dupa care raman pana la minim 5-6 in scoala facand alte treburi. Gen decupat, taiat, aranjat, pregatit lucruri pentru ziua urmatoare, avut grija de copiii care raman la afterschool pana la 5 sau 6 chiar. Activitatile de afterschool sunt in marea lor majoritate gratuite. Se plateste masa de seara daca doresti sa o ia copilul la scoala.

  Eu nu stiu pe la altii cum era da' la scoala de stat la care a fost fi-mea prin Romania la ora 11.35 AM invatatoarele rupeau usa si plecau acasica la ele. E drept, aia nu era o scoala prea buna da' orisicat... Aici oamenii astia stau minim 9 ore pe zi in scoala. Si sa stiti ca si ei, ca si categorie sociala, sunt platiti cu salarii care bat spre minime. Nu-s oameni bogati. Sunt doar dedicati, au ales meseria asta pentru ca le-a placut nu pentru ca au aterizat intr-un liceu pedagogic si gata. Saptamana asta am auzit de mai multe ori "suntem aici pentru copii" spusa asa ei intre ei. Nu era nimeni din afara acolo, nu puneau nici un spectacol in scena (asa cum in 9 cazuri din 10 o fac cei din tara de unde vin cu o ipocrizie sinistra)...Nu, oamenii discutau probleme ale scolii si ziceau treaba asta crezind ce zic. 

  Mi-au dat sa citesc multe materiale despre politica scolii. Politicile de siguranta, de prim ajutor si de depistare a unor probleme grave pe care le-ar putea avea copiii. Gen mutilarea genitala feminina "traditionala" in unele tari. Dupa trei pagini cu descrieri despre cum isi iau oamenii vacanta si pleaca cu copilul in patria muma (intre 5 si 8 ani) pentru ca acolo nu e ilegal sa-i faci asta... mi se ridicase parul pe ceafa. Oamenii astia chiar urmaresc cu atentie copiii. Sunt antrenati sa vada anumite semne care ar putea indica tot felul de abuzuri inimaginabile suferite de copii de la viol pana la abuz psihic. 

  La ora pranzului copiii de 4 ani sunt invatati sa isi duca singuri tava si tacamurile la locul corect, sa curete mancarea ramasa de pe tavi si in general sa faca ordine in jurul lor. Se pune foarte mult accentul pe "lasa-l sa se descurce singur, il ajuti imediat daca cere ajutorul". La fel si cu imbracatul si dezbracatul pentru ora de sport, trebuie sa se descurce singuri si sa invete sa o faca rapid si eficient. Ca nu sta nimeni sa le puna in picioare pantofii in ordinea corecta. Sunt asteptati, adultii nu fac misto de ei ca dureaza mai mult sau ca si-au luat bluza invers. Sunt asteptati cu o rabdare infinita de catre toti oamenii din jurul lor. Sunt si grabiti atunci cand trebuie, mai precis sunt rugati frumos sa faca una sau alta. Profesoara Marei (care pe langa ca e foarte draguta si amabila este si ilegal de frumoasa) le zice dimineata "come on, class, please form a straight line as soon as you can!" Imediat ce poti tu sa faci asta, fa-o. 

  Din intamplare am asistat si la o ora de "religie" cum ar veni. In curricula de baza exista Educatie Religioasa. Ai dreptul sa ceri ca al tau sa nu participe si ei subliniaza ca scoala se va ocupa de el in timpul respectiv. In ziua aia li s-a vorbit despre... Iudaism. In mare, le sunt prezentate religiile lumii cu amplasament geografic si ideologie, personaje si legende in linii mari. Eram la anul 3 deci pustii au acolo 7 ani si ceva, totul este pe intelesul lor. Sunt subliniate perceptele religioase care au legatura cu viata de zi cu zi. Sa fii bun, sa ajuti, sa daruiesti, sa ai grija de cei de langa tine, etc. Chiar si la ceea ce se cheama "Worship" sau Assembly si se intampla in fiecare dimineata in sala de gimnastica religia aia pe care o stiu si detest eu nu e prea prezenta. Am avut dubii la inceput pentru ca nu stiam ce fac ei acolo dar m-am lamurit pe parcurs. Sunt perceptele "crestine" traduse pe intelesul unor copii mititei. Valorile morale corecte. Alea utile traiului in societate, gen "nu face rau in jur, nu te purta urat cu alti oameni, iarta-i ca si tu gresesti". Nici o referire la sfinti, apostoli. Nici o moasta pupata. Nici o amenintare cu Iadul, dracu' sau pucioasa fripta. 

  In saptamanile astea anii 5 si 6 (deci 9 si 10 ani) au beneficiat de programul "Bikeability" in timpul orelor. De la o scoala de ciclism au venit mai multi instructori calificati in predarea ciclismului, au luat copiii pe rand si i-au scos cu bicicletele pe strazi. Parte din programa scolii, mersul pe bicicleta corect si in siguranta pe drumuri publice. La scoala primara se fac etapele 1 si 2 pe stradutele mici si linistite de langa scoala. La scoala secundara (unde copiii merg incepand cu anul 7) se face etapa 3 in care sunt scosi pe drumuri nationale mari. Doi instructori la cate 4 copii. Ca na, poate tac-tu e vreun prost sau mai rau, vreun viteaz, si te invata sa mergi aiurea pe bicla prin trafic. Lasa mai bine sa te invatam noi cu oameni specializati. Multi copii vin pe biciclete la scoala, cu parintii alergand in mod transpirat in urma lor. Scoala are loc special pentru parcat utilajele in interiorul curtii. Singurii care le incuie sunt romanii! :))))))) 

  La muzica cei din anul 3 si anul 4 (7-8 ani) sunt invatati sa cante la niste fluiere infernale si sunt foaaaarte fericiti sa faca asta. Era sa mor cu timpane sparte intr-o zi. 30 de copii sufland cat ii tine plamanul intr-un fluier pe niste note foarte inalte mi-au adus aminte de ce nu mi-a placut niciodata prin discoteci. Au fost niste secunde in care nu mai stiam cum ma cheama si nici ce caut acolo. S-ar putea sa fi avut un black-out da' nu-s ferm convinsa. Profesoara era zen. Ea canta corect dupa note, piticaniile adunate in jurul ei pe mocheta chitzaiau ca o orchestra care s-a imbatat la o nunta de la Popesti Leordeni. 

  Apropo de pe jos. Se sta mult pe jos. As fi vrut sa fac o poza cu copiii pusi sa stea in fund pe ciment intr-o zi cu nor si un doishpe grade cu vant de la nord, afara, la ora de sport. Care ora de sport se intampla zilnic. In tricouri si pantaloni scurti. Si sa o arat eu la niste doamne romanesti care sustin ca ele fac cistita daca "stau pe rece" sau daca cumva se aseaza pe jos chiar si vara la 50 de grade. Asta e din seria "m-a tras curentul", boli pur romanesti neintalnite in alte tari. Domle, se pare ca pe aici n-au astea ovare, nu le mai cade nimic cand se aseaza in colanti pe asfalt. Prin clase nu mai zic, cel mai des ei stau pe jos in fata profesorului. Cu profesor cu tot. Si daca sunt in fusta, doamnele profesoare isi ridica poalele oleaca si se aseaza turceste cu copiii pe mocheta. Altfel discuta omul in pozitii comode. 

  Daca un copil se raneste este dus in camera de prim ajutor si procesat. Daca cumva a fost vazut ca s-a lovit la cap este monitorizat, i se pune un abtibild mare pe piept pe care scrie "m-am lovit la cap" astfel incat toti adultii care vin in contact cu el in restul zilei sa il urmareasca si sa vada daca are simptome de contuzie. Se face o scrisoare catre parinti in care e trecuta ora la care s-a intamplat lovitura, masurile luate si lista de simptome care trebuie urmarite. Asta am primit eu cand a picat fi-mea si a dat si cu capul de asfalt in curtea scolii. In interiorul scolii am vazut si camera, mi s-a explicat procedura. In scoala toti angajatii trec prin training de prim ajutor si safety. Unii dintre ei au chiar un nivel mai avansat in first aid, mi-au dat o lista cu cei care sunt specializati ca sa stiu pe cine sa chem in caz de pericol. 

  Cam tot ce tine de siguranta e compus in protocoale pe care angajatii le cunosc si le aplica in caz de urgenta. Prevenirea e mama lor, trebuie sa anunti si ceea ce se cheama "near miss" adica un ceva care aproape s-a intamplat, se putea intampla si putea fi nasol. Ca sa fie remediata problema sau sa fie luat la cunostinta de catre toata lumea. 

  Ah si misterul suprem! Toaletele sunt curate. Impecabile. Iar misterul este urmatorul: n-am vazut nici o "femeie de servici" umbland cu un mop jegos si-o galeata cu zoaie de colo colo in timp ce bombane pe toata lumea cum ca ea face curat. Un alt mister este acela ca in baia doamnelor toate toaletele au colacul curat. Nici o urma de bocanc nu e pe ele. Nici o doamna nu se "pazeste de boli" prin suirea ca scroafa pe colac intru pisharea intregului decor din jurul toaletei. Mister! N-au ovare, nu se pazesc de curent si boli venerice care sar din toalete, copiii nu au niciodata caciula si sunt plimbati la 10 grade in pantaloni scurti... eu nu stiu cum de mai exista poporul asta!

  Mai sunt multe. Va urma!

  

sâmbătă, 17 octombrie 2015

New job

  Daca mi-ar fi spus cineva ca la fix o luna dupa ce am pasit prima data in scoala Marei o sa am un job acolo as fi zis ca-i nebun. Si sau beat. E drept, Romania mi-a oferit o lipsa acuta de joburi in ultimii ani. Mai precis o lipsa acuta de pile pe care se impart joburile in orice oras de provincie care se respecta. Ma rog, vine o vreme in care stii sigur ca daca mami n-a fost jmechera si nici tati membru de partid... deh... te inveti cu ideea. Ca barbat cu bani nu puteai sa-ti gasesti si tu, ti-a trebuit unul bun la suflet si simpatic. Mna. 

  Deci da, daca mi-ar fi zis cineva ca la nici trei luni de cand m-am dat jos din avion o sa fiu aplaudata de o directoare de scoala din Anglia (la propriu, s-a ridicat in picioare si m-a aplaudat in timpul "interviului") as fi zis ca a tras ceva ilegal pe nas. Oamenii astia m-au indragit de cand am mers acolo prima data, si eu pe ei, e drept. Asa ca atunci cand mi-a venit newsletterul cum ca au nevoie de un supraveghetor pentru pranz am zis ca merita macar sa incerc. Mai ales ca directoarea ma rugase anterior sa aplic pentru postul de asistent vorbitor de romana. Dar ala se daduse pentru ca decide Primaria si altul nu mai aveau asa ca zic nah, merge si ajutor la masa de pranz ca sa mai invat un pic sistemul si sa-i cunosc pe englezi. 

  Asa ca am aplicat. Fara nici un fel de referinte (care aici se cer in numar de 2 sau 3) pentru ca nu aveam si am vrut sa fiu sincera cu ei. Le-am zis ca eu abia am venit si ca in Romania n-am prea fost angajata decat la firma personala iar angajarile de acu' o mie de ani nu cred ca mai conteaza. Da, ei vroiau referinte din Anglia dar doamna de la birou a zis ca sa ii las aplicatia ca crede ca o sa fie ok si ca "ne descurcam". Ok, descurcati-va. Eram convinsa ca n-o sa ma mai caute dar m-am inselat. M-au cautat, m-au pus la treaba si apoi am stat vreo ora cu directoarea si inca o doamna la interviu. 

  Am ras mult. Nu m-am simtit nici o clipa altfel decat bine. N-am fost intrebata intrebari cretine (am o lista mare de astfel de intrebari de la "specialistii in resurse umane romani", as putea scrie o carte). N-am fost privita de sus nici o secunda ci ca un egal. M-au intrebat multe chestii punctuale despre cum trebuie sa te porti cu copilasii si de ce esti acolo de fapt si le-am raspuns sincer. Ba chiar am si glumit. Si, in mod uluitor, de cate ori am glumit ele n-au strambat din nas ci au glumit si ele inapoi. Aici se pare ca lumea nu sufera de importanta personala iar umorul este absolut peste tot. M-am oferit sa merg si doua ore pe zi voluntar in scoala sa-i ajut dupa ce se termina masa de pranz si mi-au zis ca ma pot trainui pentru un job de birou pentru ca le e clar ca as fi buna la asta. Nooo, really???

  Dupa ce am ras mult mi-au zis ca imi ofera jobul. L-am luat si-am plecat cu el acasa fericita. E un job minuscul. Dar este. Si faptul ca o sa stau zilnic niste ore acolo printre ei, sa-i aud, sa le inteleg sistemul si sa invat lucruri despre ei mi se pare incredibil. Iar oamenii se poarta ca si cand chiar au nevoie de tine acolo. Ca de aia te-au angajat. Toate colegele m-au primit cu bratele deschise, nimeni n-a strambat din nas ca a venit "una noua", toata lumea n-a facut decat sa imi multumeasca ca am venit si eu sa pun umarul acolo la treaba. Copiii au fost atat de dragalasi, au venit ca niste ratzuste in jurul meu sa ma intrebe cum ma cheama si daca o sa vin mereu la ei. 

  Da, m-am simtit bine. Sunt foarte fericita. 

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Cum e vremea?

  Asta e o intrebare pe care o primim mai des decat "ce mai faci, cum iti e acolo?". Intrebarea e "maa, si vremea e naspa, nu?". Cumva cautand motive pentru care ne-ar putea fi nasol aici dincolo de toate fericirile pe care le povestim oricui ne intreaba, oamenii au o problema cu vremea din Anglia.

  Singura chestie e ca Anglia asta e mare. Iar vremea nu e la fel peste tot. Deci ce pot eu sa zic este ca la Portsmouth vremea e ok. Eu una n-am prea numarat zilele de ploaie din august, septembrie si octombrie din Romania dar si acolo erau diferente notabile intre Ploiesti si 2 Mai (unde ploua extrem de rar). Cand ne-am gandit prima data la Anglia aveam aceeasi preconceptie. Romanele lui Dickens in care totul e intunecat si ploua tot timpul. Cliseul ca "in Anglia e urat si ploua mereu" si ca "e frig". 

  Apoi am cautat informatii reale. Si am aflat cu stupoare ca in Anglia este iarna mai cald decat in Romania. Dupa care am aflat ca in sudul Angliei nu e deloc ca in nordul ei. Ceva gen iarna nu-i ca vara. Da, aici ploua in general mai mult decat in Romania. Mai mult in sensul de mai haotic. Aici poate fi soare acum si ploicica peste fix 3 minute din senin dupa care iese soarele. E o insula, fiecare nor plin cu apa care traverseaza cerul s-ar putea decide...sau nu... sa se scape pe noi. 

  Portsmouth este orasul cu cele mai multe zile de soare din an din UK si chiar din mare parte din Europa Vestica. Asa mi-au zis niste baieti de la Wiki si am cam vazut soare mult de cand am venit. De plouat serios, din 29 iulie cand am aterizat eu, ne-a plouat in doua ture de cate doua zile. Adica ploaie cam toata ziua cu intermitente. In rest, alte cateva zile in care a mai venit cate un nor care s-a scuturat 5 minute si apoi gata. Pentru aia englezii nici nu se cauta de umbrele. 

  Portsmouth, pe langa ca e la granita de sud este si aparat de un deal in toata partea de nord a orasului (aici unde stam noi), deal care face ca vanturile mai reci din nord sa nu ajunga pe noi. Media anuala a temperaturilor este mai buna decat in Romania. Adica vara nu este la fel de cald (maxima e de 30 rar, in rest 25 si sub) iar temperatura maxima absoluta inregistrata vreodata a fost de 35 de grade. Iarna nu e frig, rar temperatura scade sub 0 grade, maximele ziua sunt de 8-10 grade iar temperatura minima inregistrata vreodata la Portsmouth a fost un uluitor -8 grade Celsius :)))

  Una peste alta e un loc mult mai confortabil pentru noi. Da, noi suferim de caldura toti trei si de cand am venit aici ne-am simtit extraordinar in temperaturile astea. Pe 29 iulie am plecat dintr-un cincizeci de grade in Otopeni si am aterizat la 16 aici, eram si eu si Mara in extaz absolut. Aici resimti altfel 15-16 grade. Din cauza umiditatii. Ganditi-va cum umiditatea face ca pe canicula sa resimti mai multe grade decat sunt. La fel si aici, aerul e foarte umed si atunci la 15 grade mergi in tricou linistit. La 18 grade aici e ca vara. Azi vor fi 18 grade, au fost si ieri cam tot asa. 

  Dimineata si seara se simte mai rece, tot din cauza umezelii. Cam pe la ora 6 roua se aseaza binisor pe toata iarba. Iarba este de un verde ireal pentru ca se simte bine cu atata apa. Inca n-au inceput copacii sa-si schimbe culorile pe aici. Cate unul pe ici pe colo incepe timid sa ne arate ca e toamna. 

  Noi suntem la circa 100 de kilometri de Londra. Diferentele de cantitate a ploii, frecventa si temperaturi sunt notabile. Cei care sunt si mai in nord au, din cate inteleg de la oamenii aia de la meteo, mai multa ploaie si nori si rece. Da, vremea a fost unul dintre motivele pentru care ne-am dorit sa venim in sud. Si atunci cand am zis ca mergem la Leicester o faceam tot in ideea de a ne muta ulterior la sud. Orasele de pe coasta de sud sunt chiar mai civilizate decat restul tarii, e normal, turismul ridica stacheta ca peste tot. 

  O sa vina si zile cu ploaie mai multa, n-am dubii despre asta. Dar e ok. Nu e asa cum crede lumea de rau. In plus aici nu exista noroi. Trotuarele sunt curate si cand ploua. Nu sunt balti pana la genunchi, nu e mizerie. Apa de ploaie nu-ti murdareste nici masina, nici hainele. Este, cum ar veni, curata. Prognozele meteo sunt de luat in seama daca iti explica ce se intampla maine. Dincolo de maine exista prognoze dar sunt ca in bancuri "o sa ploua sau nu"... Oamenii au posibilitatea sa vada masele de aer care se preumbla pe cerul Angliei dar nu preau au de unde sti exact unde si cand si cum va ploua de fapt. Pentru Portsmouth weather.com le-a nimerit pana acum, chiar si cu cateva zile in avans. Dar, vorba unuia dintre autorii mei preferati, Jerome K. Jerome:

  "But who wants to be foretold the weather? It is bad enough when it comes, without our having the misery of knowing about it beforehand". 

  :))))))))))))))))))))))

luni, 5 octombrie 2015

Evaluarea Marei de catre sistemul englezesc

  Azi a avut loc evaluarea Marei. Adica oamenii astia au venit de la primarie (cea care are scolile in subordine) in numar de doi si impreuna cu invatatoarea au evaluat copilul. Echipa de la primarie continea un profesor englez (o doamna in varsta foarte simpatica) si un profesor vorbitor de limba romana. Si m-au chemat si pe mine sa-mi explice ce si cum.

  Invatatoarea noastra e tinerica si nu stia ce o sa urmeze, mi-a si zis acum doua saptamani cand m-a chemat la evaluare ca nu stie in ce consta aceasta dar ca vom fi "cu totii acolo in sprijinul Marei". Oh, da. Cam asa. Aici cam asa e sistemul, in sprijinul copiilor. Eu credeam ca o sa fie evaluarea cu mine acolo din moment ce m-au chemat. Dar de fapt evaluarea fusese deja cand am ajuns eu asa ca doamna de la primarie m-a luat intr-o camera ca sa-mi explice lucruri, sa ma intrebe lucruri si sa raspunda la intrebarile mele, daca aveam asa ceva. 

  Am fost chiar fericita ca totul se incheiase, aveam emotii... cand auzi "evaluare" te ia capul pentru ca vii din tzara evaluarilor incorecte. Te ia cu tremur. Cand colo, ce sa vezi... totul fusese minunat. Si aceasta doamna Mary a inceput sa-mi vorbeasca despre copilul meu. Ea nefiind vorbitoare de romana (tipa aceea plecase ca trebuia sa ajunga in alta scoala sa mai faca o treaba, sunt doar 3 pe tot orasul deci e alergatura maxima). A inceput sa-mi spuna cum fetita mea exceleaza la limba romana. Cum are ea un vocabular mult peste varsta ei si cum este extraordinara. 

  Am respirat adanc si i-am zis ca stiu asta si ca Mara citeste in romana in fiecare seara cam o ora inainte de culcare. M-a rugat frumos sa NU cumva sa vorbim acasa cu ea in engleza. Pentru ca are limba romana stabilizata, o poate cultiva si mentine la perfectie din punctul in care este acum. I-am zis ca niciodata n-as face asta si nu inteleg de ce as face asta vreodata, m-a asigurat ca exista mii de familii care vin in Anglia si incep sa vorbeasca ei acasa cu copiii si sa le distruga si invatarea limbii engleze (care trebuie facuta de un nativ ca sa fie perfecta) si le distrug si limba nativa. La fel, m-a rugat ca atunci cand Mara ne va vorbi in engleza noi sa-i raspundem doar in romana. 

  Mi-a povestit despre cat este Mara de sociabila. De buna la matematica. De plina de incredere in ea. De plina de cunostinte despre viata, oameni si lume. Mi-a descris copilul. Adica ala pe care il stiu eu. Este pentru prima data in 8 ani si jumatate cand cineva din afara familiei noastre (eu, Marius si mama, familia extinsa sau prietenii nu o cunosc pe Mara in mod real) a observat cu atentie cine si cum este ea. Totul a fost sub forma de echipa cu invatatoarea care o studiaza de 3 saptamani. Aveau un ditamai dosarul despre ea, cu tot ce facuse pana acum.

  Azi invatatoarea a vazut-o pe Mara vorbind romaneste. Se indragostise deja de ea din prima zi de scoala si mereu mi-a spus cat de bine se descurca. Dar azi a vazut-o pe ea, pe Mara aia vorbareata. A fost ataaaat de incantata de felul in care vorbea, mi-a spus ca desi nu intelegea ce spune se vedea cat de repede gandeste. Mi-au zis ca exceleaza in toate domeniile, inclusiv la matematica. Le-am informat ca Mara n-a facut tabla inmultirii niciodata, aici colegii ei o tot studiaza de ceva ani. Invatatoarea m-a intrebat intai daca glumesc si apoi mi-a zis ca Mara a facut tot ce i s-a dat sa faca, s-a descurcat cu toate calculele. I-am zis ca ea poate aduna repede in gand chestiile alea :)))) 

  Femeile astea mi-au vorbit despre copilul meu. Si mi-au spus tot ce stiam despre ea. Ca ii ajuta pe toti, ca e foarte atenta, ca e extrem de "determined", ambitioasa sa inteleaga si sa ii iasa totul bine. Ca ii amuza pe colegi desi nu stie sa vorbeasca engleza, le face mutre haioase si ei rad de se prapadesc. Mi-au spus inclusiv cum copiii din clasa au mers la invatatoare si i-au povestit ca s-au intalnit cu Mara in parc si ca Mara s-a jucat cu ei atat de frumos. Si ca lucrul asta conteaza foarte mult, ca este foarte sociabila, ca dincolo de poarta scolii ea s-a descurcat la fel de bine. 

  Cuvantul asta "sociabil" ma face sa rad. Romania mi-a spus 8 ani ca fiica mea e o anti-sociala, o defecta. Ca daca nu suporta adultii straini care trag de ea are probleme psihice (apropo, aici nimeni n-o atinge vreodata, nu exista asa ceva!). Patru cadre didactice au catalogat-o ca fiind "timida, rusinoasa". Alte cadre psiho-pedagogice i-au facut o evaluare psiho-somatica absolut hilara despre care am povestit aici. Ca daca nu vrea sa stea langa copii care urla si fac scandal e o anti-sociala. O salbatica. Ca daca n-a lovit nici un copil in viata ei e o "pampaloaica" care nu stie sa se apere. Anglia mi-a spus altceva azi. O profesoara de-o viata care azi a vazut-o prima data in viata ei mi-a zis ca este un copil exceptional. Da, eu stiu ca ei spun lucruri frumoase tuturor. Si ea stia ca eu stiu asta si mi-a zis: "Sa nu credeti ca e un cliseu, avem in mana un diamant. Ma bucur ca ati ales orasul nostru." Le-am multumit pentru ca Mara e fericita in scoala lor. Invatatoarea mi-a multumit pentru "toata munca pe care ati depus-o cu ea acasa". 

  Daca am plans? Azi n-am mai plans. Pentru ca azi nu m-a uimit nimic. Stiam tot ce au avut ei de zis. Le-am luat pe toate cu bucurie si le-am dus acasa. Acasa. In sfarsit, acasa. 


in curtea scolii, dupa ore...

vineri, 2 octombrie 2015

Oameni si scoli

  Azi am plans pe strada. In hohote. Gandindu-ma sa fug cat mai repede din curtea scolii ca sa nu creada careva ca am patit ceva tragic. Am plans cu sughituri, cu muci, cu servetele infundate in buzunare. Am plans de fericire exact ca in ziua in care am nascut-o pe ea. M-am lasat coplesita si-am plans si in marea adunare zisa si Assembly unde i-au dat o hartie albastra pe care scria ca s-a descurcat foarte bine la ceva. 

  Nu conteaza ce, de ce si cum. Ce conteaza e ca o data pe saptamana oamenii astia le arata unora dintre copii ca eforturile lor n-au trecut neobservate. Nu, nu e un concurs. Nu e cu note, nu e cu Canguri, Piticoti, asociatii de penali care storc prostii de bani. Nu e cu tabele de note de 10 puse dinainte de cei carora le-ai dat banii. E despre copilul ala. Despre ce poate el sa faca. Atat cat poate el, conteaza sa se straduiasca. Sa fie perseverent. Conteaza cine e ca om, caracterul lui, respectul si dragostea pe care o arata celor din jur. Si pentru asta s-au dat diplome azi. Pentru oamenii mici care vor deveni mari si vor sti ca e bine sa fii bun, sa ierti si sa iti ajuti colegii.

  Miercuri am fost chemati la Communication Workshop. Si acolo am plans cand am fost intrebata de ce am ales sa plecam din tara cealalta si sa venim aici. M-a apucat plansul cand incercam sa le povestesc unor oameni carora niciodata nu le-ar trece prin cap sa urle la copii... incercam sa le povestesc despre doamna Puie si ce ne-a facut ea. Si cum face in continuare probabil, pentru ca nu a patit nimic. S-au uitat la mine ca la un extraterestru. Le-au dat si lor lacrimile doar la gandul ca cineva ar putea vreodata sa se poarte asa cu vreun copil. Le-am spus ca de aia am venit aici. Pentru Mara. Pentru ca ea sa aiba un viitor real. Au ramas in liniste pe ganduri. Ei nu stiu exact ce sa creada, nu inteleg ce le spui cand le spui asemenea lucruri. Dar pica pe ganduri pentru ca-s oameni cu suflet si empatie in ei si atunci inteleg ca au noroc ca s-au nascut aici. Le vezi revelatia pe fete. 

  Si de acolo am plecat cu ochii in lacrimi. Aseara m-a sunat invatatatoarea sa-mi zica ca o vor premia azi (asta se face in fiecare vineri) si ca daca dorim suntem bineveniti. Am dorit. Si-am plans. Directoarea scolii a vorbit atat de frumos incat ma uitam la ea si imi venea sa plang. Le-a povestit despre iertate, despre bunatate, le-a facut o poveste cu personaje, s-a maimutzarit, i-a laudat ca uite ce cuminti stau ei acolo pe jos turceste. Toti copiii din scoala erau acolo si toti o ascultau si raspundeau la intrebarile ei despre bunatate, dragoste de aproape si empatie. Copii de 5-6-7-8 ani aveau ideile lor proprii despre asta. Si nu putine. Participau activ la discutie, dezinvolt si fiecare vorbea cat de tare sau incet putea. 

  Nici o secunda nu a tipat la ei, n-a ridicat glasul, nu i-a zis vreunuia "da' vorbeste mai tare, ca nu te aude nimeni!"... Daca copilul vorbea incet ea repeta tare ce-a spus el si pentru noi ceilalti. Dupa o jumatate de ora le-a zis ca stie ca sunt de mult acolo si le multumeste ca sunt atat de linistiti si ca asculta atat de frumos. Ea le-a multumit lor. Ea a fost prima acolo, n-a venit ultima ca directorii romani care se lasa asteptati absolut la orice intrunire posibila. Ea a fost prima, ea a plecat ultima dupa ce toti copiii au iesit in ordine, in sir indian fiecare clasa dupa teacherul ei. Ea stia numele fiecarui copil. Ea e aproape in fiecare dimineata la poarta scolii spunandu-ne "buna dimineata". 

  Oamenii sunt mandri de scoala lor. Si eu as fi. Asociatia Parintilor si Profesorilor organizeaza evenimente, strange bani (foarte multi) si cumpara chestii pentru scoala sau pentru diverse activitati ale copiilor. Azi in fundal a cantat o inregistrare cu ceva ca un imn al scolii. Vorbea despre respect, egalitate, prietenie, apropiere. Unele cadre didactice il cantau zambind cu gura pana la urechi. 

  De dimineata Mara mi-a zis impacientata ca "azi e vineri deci trebuie sa traiesc cat mai tare ziua asta!" ca dupa amiaza cand am luat-o sa-mi zica "aaaoleu si acuma a venit weekendul!". Oricati bani ai strange in Romania, oricat ai crede ca ai de toate si oricat de multumit ai fi, asta n-o sa obtii niciodata de la sistemul educational. Un copil fericit, incantat, dornic sa mearga acolo si sa invete. Un copil care e privit ca un individ unic, singular si irepetabil si tratat ca atare. Nici macar de la sistemul privat. Over and out. Ma duc sa mai ud o batistuta! :)))