luni, 30 martie 2020

Crazy days (3)

   In oraselul nostru lumea pare sa fi inteles sa stea acasa, cel putin asta arata azi contul de FB al Politiei locale care patruleaza in continuu pe strazi si ii imprastie pe cei care nu respecta regula. Dar a avut prim ministrul grija sa infecteze tot parlamentul asa ca suntem cu toate glumele la noi. Ce karma de gandac are Borisucu asta in carca, sa-mi bag picioarele daca asta scapa cu viata din treaba asta cred ca se retrage intr-o pestera dupa.

  Regulile aici nu-s cu armata nici cu declaratii scrise. Inca. Sincer nu cred ca se va ajunge la asa ceva, sau poate doar sper asta. Lumea se poarta civilizat iar magazinele au luat singure masuri de protectie. Sau or fi primit de la guvern. Insa cred ca nu, ca nu toti fac la fel, fiecare si-a facut regulile de vanzare insa adopta cei doi metri intre clienti pe cat se poate. Depinde de cartiere si de ce oameni contin ele. Unde sunt de exemplu conationalii aia ai nostri misto si ai altora de pe planeta asta, masurile sunt nitel mai drastice. Si cozile la intrare pe masura ca ei nu pricep ca ar trebui sa se mai duca dracu si in alta parte. 

  Mancarea se vinde rationalizata. In functie de magazin. Indianul meu mic de la colt nu mai vinde decat o bucata-pachet de ceva. Tesco si Asda 3, Aldi 4 din cate inteleg. Lidl depinde de cartier, unii nu dau decat doua, altii trei. Asa ca, cu masurile astea, au mai inceput sa apara chestii pe raft. Eu n-am mai iesit de ceva zile bune, s-a mai dus Marius dupa cate una-alta, eu cel mult pana la colt si inapoi. 

  Si in gradina, pe care azi am reusit sa o mai curat nitel cu toata durerea de mijloc pe care mi-o provoaca activitatea asta pe care o detest cel mai mult pe lume. Nimic nu mi-e mai urat decat statul cu curul in sus in gradina. Slava cerului ca ala de dinainte a fost gradinar si a plantat o gramada de flori si chestii misto, cu cap asa, cum se face profesionist. Am reusit sa dezgrop de sub uscaturi o gramada de plantute despre care n-am nici o idee ce sunt, o sa aflu eu la un moment dat. Unele au decedat peste iarna de tot, asa ca am scos azi tot ce mai era uscat sau distrus, ca sa ramana cele in viata. 

  Am doua laturi de garduri cu pat de flori, arbusti, copacei, dracu' stie ce sunt, la unele inca mai erau etichete prin tzarana dar nu arata decat floarea, nu si planta. Asa ca sunt intr-o ceata totala. Noroc ca stiu care e aia palamida si balariile periculoase si le-am dat in freza bine de tot. I am too fucking old for this stupid shit! Mi-ar fi convenit gazon cu urzici de colo colo! Ah, am descoperit niste chives plantat, asa ca avem si o chestie care se mananca, si am plantat niste leustean  intr-un butoi mare pe care l-a facut nenea fost proprietar ghiveci. Sa vedem ce-o iesi. 

  Maine, daca o sa mai pot sa ma misc dupa azi, o sa pun si ceapa pe care am luat-o si niste urzici pe langa gard. Da! Plantez urzici! Stiu, n-a mai pomenit nimeni asa ceva dar mie imi plac si cum arata si cum gusta si se pare ca si albinelor le plac si eu sunt prietena cu albinele, deja curtea e plina, ma gandesc serios la un stup! Mereu m-am gandit ca mi-as dori sa cresc albine, nu ma intrebati de ce ca mi-a fost frica de ele toata viata pana cand m-au intepat prima data in viata doua intr-o zi si m-am lecuit! :))) Vezi ce face carantina din om? Te prosteste de tot! 

  Cred ca acum o sa iasa la iveala cele mai ne-puse diagnostice la cap si tot felul de dorinte ascunse. A, si multe divorturi, ca deh, daca te prinde covidu' cu dusmanu' in casa s-ar putea sa-i lingi o tigaie peste ochi cand te eneveaza... ziceau glumetii ca creste rata natalitatii da mie mi-e ca creste aia a divorturilor si a crimelor prin otravire de inculpat :)))) 

  Al meu e bland de tot, e pastilat pana peste urechi, inca in concediu medical, intra in a patra saptamana de stat acasa, nu i s-a mai intamplat asta de cand avea 3 ani cred. E foarte cooperant, doarme de la pastilele alea de zici ca-s cu miere, paseste cu economie dar a inceput sa stea in cur ca un om deci incepem sa avem sperante ca isi revine din criza. Cred ca nici lui nu-i vine sa creada cat de mult a putut sa stea cuminte in pat :) Dar s-a odihnit, si-a recuperat somn ne-dormit de vreo sapte ani de zile si acum arata a om asa, cercurile negre de sub ochi au disparut, incep sa-l recunosc dupa moaca :))))

  Ca na, in orice rau e si nitel bine. Si eu m-am odihnit dupa atatia ani de alergatura, mie care imi place cel mai mult sa stau acasa, acum zic mersi. Ce ma enerveaza in spatele creierului e ca nu am cum sa ajung la mama daca ea pateste ceva. Si asta ma macina si noaptea in somn, dorm si visez aiurea, ma trezesc, ma culc, iar visez ca trebuie sa ajung in Romania la ea si nu am cum. Ce e bine e ca ea sta cuminte acasa, nu se expune asa ca n-am decat sa sper ca o sa fie ok. 

  Acum asteptam. Asteptam tavalugul ala mare care urmeaza. E asa o atmosfera in aer ca stii ca vine. E linistea dinaintea furtunii. Care la noi pe strada incepe sa apara, ea, furtuna. Stam vizavi de spital. Sunetul ambulantelor este acum extrem de frecvent, asa cum nu era inainte. Si o sa fie si mai si cand orasul va fi plin de cazuri de tot felul. Ma pregatesc sa traiesc in alarme de ambulante, ma gandeam azi cand gateam si am auzit trei una dupa alta... cum o sa fie peste doua saptamani cand nu se vor mai opri. Ma pregatesc sufleteste. Mara pare sa fie din ce in ce mai speriata, i-am spus sa nu se mai uite ea singura la stiri ca o vad ca se panicheaza. Norocul e ca scoala o tine ocupata destule ore din zi, pe altele i-am facut eu program si in rest se distreaza. 

  Cumva ma bucur ca trece prin asta acum, la o varsta la care intelege tot. I-am aratat rafturile goale si s-a ingrozit. I-am zis ca daca ea crede ca noi glumeam cu comunismul si alea, iata... Era ceva abstract pentru ea. Asa cum sunt si urgentele majore. Acum o vad extrem de responsabila, nu mai indrazneste sa sufle cuvintele "sunt plictisita", chestie pe care o facea in vacante sau weekenduri. S-a vaitat nitel la inceput ca nu isi va putea vedea prietenele dar i-am luat minute la telefon sa poata vorbi cu ele cat vrea. A inteles ca e groasa si ca va dura pana in septembrie, a inteles si ca vineri cand e ziua ei, nu va putea avea petrecerea pe care o are de obicei. Si asta a venit dupa anularea excursiei cadou cu scoala la Londra la teatre. 

  A fost dezamagita dar a inteles si a acceptat cu stoicism iar acum ma bucur ca am fost o mama "rea" si "nazista" si i-am impus multe de mica, pentru ca acum se vede diferenta. Am fost mandra de ea ca a mancat cu stoicism o saptamana aceeasi lasagna foarte naspa care a iesit teribil de uscata din cauza ca n-am avut sos de rosii suficient. A inghiti-o cu gogaltzi si a mancat vreo opt zile din ea fara sa comenteze. A inteles. E mare. Acum 13 ani asteptam sa o nasc si nici nu speram ce minune de om o sa iasa din mine. Acum ne-a anuntat ca de ziua ei EA GATESTE! Aperitive si fel principal si desert! Si eu i-am promis ca o sa o filmez ca sa poata sa ii trimita profesoarei de Food Tech :) 

  Facem ce putem sa fim veseli in conditiile date. Ceea ce va dorim si voua! Sa fiti bine! Va rog sa stati cuminti acasa oriunde ati fi, zambiti si ajutati cat se poate. Urmati regulile! Fiti cuminti!

Magnolia descoperita in gradina, am botezat-o Maggie :)


  

miercuri, 25 martie 2020

Crazy days (2)

 Gata, ia mucles ca ne-a inchis Boris tzara, fiecare la scara lui si sa nu va aud ca bateti mingea prin parcare! Bine, el saracu a inchis-o da' nici el nu stie exact cum sa faca asta pentru ca nu s-a mai facut si acum il vad cum transpira saracu' de incepe sa-mi fie chiar mila de el desi n-as fi zis vreodata ca ajung sa zic asta. Sa zicem doar ca isi ia o karma pe carca pentru toate minciunile debitate in campania Brexit :))))

  Dincolo de glume, oamenii se organizeaza. Vad ca au mai terminat cu golitul absolut de magazine, am fost acum sa caut oua (da, obsesia a ramas) si am vazut ca era si hartie igienica deci putem sa ne cacam pe noi in voie ba chiar aparuse si carne, in special pui care disparuse totalmente de vreo saptamana. Afara e soare, incepe sa fie caldut, e vant si e multa liniste. Pe cat se poate oamenii s-au conformat indicatiilor. Bine, in ziua in care s-a anuntat lock down deci si inchiderea Mecduonaldului, englezii s-au dus si s-au aliniat frumos la cozi imense sa-si ia cina cea de pe urma. Ireal! 

  Pentru ca Marius e inca bolnav, avem de aface, tocmai acum, cu sistemul sanitar in intregimea lui. De la medicul de familie la farmacie, spital si sistem online. Ieri trebuia sa avem programare la neurolog sa il consulte, am primit sms sa nu ne ducem, il va suna medicul. Ceea ce s-a si intamplat chiar inainte de ora la care aveam programarea. I s-a facut consult telefonic care chiar daca poate parea bizar a fost extrem de amanuntit, i-au fost puse zeci de intrebari, a fost rugat sa execute anumite miscari si sa spuna cat il doare de rau cand le face, etc. Pentru ca e destul de rau i s-a dat trimitere la RMN si acum asteptam firma care se ocupa cu asta sa ne dea un sms sa-i sunam sa programam. 

  Cabinetul medicului de familie a trecut progresiv de la masuri mai laxe la masuri totale, azi nu mai primeau pe nimeni inauntru, au anulat toate programarile de rutina, totul se face online sau la telefon. Medicul te suna, te consulta telefonic, iti prescrie reteta, se trimite automat la farmacie, mergi si o iei. Eu aveam de ridicat foaia de concediu, a zis tanti ca ne-o trimite pe mail, sarumana sa traiesti ca nu imi doream sa va vizitez, trimite-o naibii ca ai adresa! Dada, trimitem. 

 La farmacie nu mai intra decat doi oameni in acelasi rand, ai banda pe jos sa nu te apropii si esti rugat sa stai la 2 metri fata de celalalt. La Tesco au pus la fel banda pe jos la case, la multe din ele nu mai primesc decat 10 sau un numar anume de oameni deodata si apoi mai intra cate unul cand iese unul. Personalul poarta masti si manusi ca sa se evite contaminarea. 

  Primariile si organizatiile de caritate au grija de batrani la domiciliu, asistentele comunitare (asa cum e vecina noastra) merg zilnic sa le administreze tratamente ambulatorii, sa le ia temperatura si sa ii verifice. Voluntarii le duc de mancare si alte necesitati. Nu i-am mai vazut nici pe strada, nici pe la magazin, e clar ca-s la domiciliu. Toti cei 15 oameni morti in Portsmouth au fost peste 70 de ani, o singura exceptie, o tipa de 56. Toti cu boli cronice. E clar ca sunt afectati in special batranii si oamenii bolnavi sau cu sistem imunitar scazut.

  Ce facem noi? Suntem ok. Daca n-ar fi chestia cu Marius as fi chiar bine, desi el ar merge la munca deci as fi stresata ca ia virusul desi noi am fost deja expusi ca familie. Expusi totalmente as putea spune. Am avut o studenta din Italia care a fost printre primele cazuri din oras. Asta n-ar fi mare lucru dar mi-a adus mie si profesorului ei, pentru ca ne iubeste nespus, branza si prosciutto aduse de la Milano de familia ei. Doua saptamani mai tarziu am aflat ca e in spital diagnosticata. Mancasem bun de tot si inca mai aveam niste branza in frigider :))))) Erau feliate de manutele ei. Eu zic ca pericolul a cam trecut pentru noi, nu avem simptome dar nici nu ne ducem sa ne pupam cu lume straina. Nu cred ca suntem in pericol de a mai lua ceva la momentul asta dar na, tot iti vine sa te pazesti ca nu se stie. 

  Mara are scoala online, care aici decurge destul de ok din cate vad eu. Li se dau explicatii si lucruri de facut de catre fiecare profesor in fiecare zi. Au sistemul scolii, au si alte site-uri dar cu astea o sa fie nitica problema ca azi au inceput sa cam pice din cauza supra solicitarii. Sincera sa fiu frica mea cea mai mare e ca moare internetul de tot, noroc ca Marius a fost inspirat si a chemat inginerul de la compania noastra ca tot zicea el ca platim viteza mai mare si nu prea avem asa ca a reclamat, a venit nenea si ne-a mai desfundat nitel teava ca incepuse netul nostru sa fluture ca chilotii lu' mamaie pe sarma. Nu stiu cum o sa mai mearga toate alea cand toata planeta va lucra online. 

  Intr-ale tehnologiei ar fi trebuit sa ne vedeti pe cei din departamentul nostru azi dimineata, deci o suma de profesori de engleza si cu mine, incercand sa facem un meeting video. A fost circ! Circ si panarama! Nimic nu mergea, intr-un final cand am reusit cate ceva ne trecuse pofta de sedinta, ne-am filmat fiecare animalele de prin casa, si nu ma refer la sotzi ci la pisici, caini, serpi si broaste testoase! Funny times, ma bucur ca m-a prins aici criza asta, atatea glume cate am auzit zilele astea, mai rar. Inclusiv directoarea aia mare ne-a dat azi un mail care se termina cu "Trebuie sa reinstalam 2020, cred ca are un virus!"

   Gatesc mult si des pentru lacustele astea doua, ma relaxez, ne hahaim pe chatul de la munca, din cand in cand mai si fac una alta dar n-am mare lucru de facut, a dat primavara si am inceput sa ies la balariile din gradina sa vad de unde o apuc desi alergia nu prea ma lasa sa ma bucur de d-astea... D-astea gospodaresti. Ma uit mult la stiri ca sa vad ce se intampla dar si la filmele mele. Ma gandesc mult la mama si si mai mult la prietena mea care chiar acum lupta cu cancerul in Romania coplesita de covid. Poate de aia nu-mi vine sa ma panichez. Nu simt ca am dreptul asta. 

  Stati cuminti acasa. Ajutati pe cat puteti. Zambiti. Faceti glume. Uitati-va la filmulete cu bebelusi care rad. O sa treaca. O sa fie bine. Candva viata va reveni la normal. Profitati de timpul asta impreuna. Timpul e pretios. 

Ce zici? Virus? Ma doare la mustatzi!

Soare cu dinti

Cand descoperi magnolia din gradina :)

vineri, 20 martie 2020

Crazy days (1)

  Na ca ne pocni virusul prin toate tarile asa ca stam cuminti acasa pana la noi ordine. Eu si Mara pe motiv de inchidere, Marius pe motiv de sciatica luata razna total. Si sincer nu mi-e asa frica de virusul ala cum imi e de sciatica lui care nu-l lasa sa lucreze deci nici bani cat trebuie n-o sa primeasca. Si ca sa fie cireasa de pe tort, i-au si gresit primul payslip de concediu medical si acum stam sa vedem ce si cand se intampla sa se repare. 

  In oras e liniste, mai putin in magazine unde lumea cumpara frenetic de mancare. Daca mi-ar fi zis cineva ca o sa ajung sa traiesc vremuri cu rafturi ca in comunism as fi zis ca e nebun. Micutii au cumparat TOT. Nu doar hartie igienica. TOT. Si eu am cumparat inca ceva carne cand am vazut Tesco ca pe Alimentara de la Ploiesti in 1988. Cu singura diferenta ca atunci mai erau borcanele alea cu spanac oribil, acu' nici spanac nu gaseai. Desi mancare exista si cred ca si fabricile de hartie de cur lucreaza la foc continuu, oamenii au reusit sa cumpere TOT. Din magazine uriase si foarte multe intr-un oras relativ micut. 

  Nu stiu altii cum sunt dar eu am niste bube la cap din vremurile alea. Cand vad ca imi dispar ouale din stoc incepe sa ma ia cu tremurici. Am suferit in copilarie. Nu atat de foame, ca burta imi era plina, deseori mult prea plina cu cacaturi pe care nu mi le doream sau le uram cu spume. Mi se spunea sa mananc si nu aveam voie sa refuz, de multe ori icneam din cauza chestiilor pe care le destestam. As fi mancat proteine animale in continuu si nu aveam. Nu era carne, nu erau oua iar patele albe de pe unghiile noastre, ale copiilor in crestere, ni se spuneau ca sunt "noitze", ca vezi doamne te inoiesti. Era o lipsa acuta de zinc si calciu si probabil si altele. Cand eram mica rodeam calciul de pe pereti. Imi aduc aminte perfect cum faceam asta si ce bun mi se parea. Nu era nebuneala, era corpul care cerea si simturile care stiau de unde sa gaseasca. 

  Alti copii mancau pamant, unii chiar furnici. Imi aduc aminte vremurile alea cu o claritate infioratoare iar saptamana asta mi-a trezit toate panicile alea. Pentru ca vezi ca oamenii nu se opresc din cumparat si dupa ce razi doua saptamani de ei ca cumpara curpapir ca disperatii constati ca ti se termina baxul! Si ca n-ai de unde sa mai sperii nici o patratica de stergar curistic. Ma rog, cata vreme avem apa calda si sapun si stam acasa, e ok cu hartia. Dar cand am vazut rafturile fara carne si oua pe ele m-a luat caputzu, va zic! Asa ca vreo trei zile la rand am urmarit cum se tot golesc si am tot luat cate un unt si o branza la fiecare tura :))) Asa ca acum sunt mandra posesoare a patru pachete si jumatate de unt si circa un kil jumate de branza.

  Bine, cine ma cunoaste stie ca eu cam cu asta traiesc asa ca nu e chiar mult. Acum ma simt ok. Paine, unt si branza, suntem salvati. Ai dracu' la rosii si salata nu se inghesuie asa ca legume se gasesc bine mersi, deci iese si de o salata la o adica :))

  Dincolo de hilaritatea chestiei cu mancarea si hartia igienica, ramane problema cu virusul. Scolile aici se inchid oficial de luni, la momentul cand scriu Mara e la scoala inca. I-am zis sa stea acasa azi si ieri dupa anuntul de inchidere de miercuri seara, dar a refuzat categoric. A zis ca trebuie sa mearga sa i se spuna ce au de facut si sa se tina sedinta cu deciziile pe care anul 8 le vor lua in primavara asta. Si anume ce materii isi vor alege pentru GCSE, bacalaureatul din anul 11. Tare prost a picat, copiii au de ales pana pe 5 mai dar acum veneau saptamanile in care urma sa li se explice si sa li se faca niste "taster sessions" pentru anumite materii pe care le pot alege pentru GCSE. Acum nu stiu daca vor mai primi informatii suplimentare dar azi au primit un ghid complet care mi-a fost transmis si mie prin mail. Contine cumva curicula pentru examen, pe scurt si modul de impartire a examenelor. Cine e curios sa il vada imi poate lasa adresa de mail in comentarii (nu le public) si vi-l pot trimite. 

  Norocul e ca Mara a fost extrem de hotarata anul asta sa studieze toate aspectele problemei si acum este decisa si linistita, fericita cu decizia ei. Scoala la care este ea le ofera si Fotografie si Studii Media si ea le va alege pe astea ca optionale iar dintre Geografie si Istorie, istoria e favorita ei, e foarte buna la asta si extrem de pasionata de tot ce inseamna chestii istorice (2 examene). Vor mai da examene la Engleza (Language si Literatura, fiecare cu cate 2 examene separate), Matematica (3 examene), Stiinte (chimie, biologie, fizica), Franceza (Listening, Speaking, Reading,Writing), deasemenea vor fi examinati la IT si vor primi o calificare valabila pe piata de munca, OCR Nationals. 

  Acum ca suntem informati o sa vedem cum decurge restul de an 8 in conditiile in care astia au zis ca e posibil sa se stea acasa pana in septembrie, asa ca o sa fie si treaba mea sa o ajut cu chestii si sa urmaresc exact ce se intampla cu procesul ei de invatare. Aici lucrurile se fac la clasa si copiii in general nu-s prea invatati sa faca singuri acasa prea mult asa ca acum o sa ii foloseasca faptul ca eu am batut-o mereu la cap sa faca chestii cu mare atentie, la timp, cat mai informate, etc. Ieri mi-a zis ca ea vrea sa se scoale tot la 7 de luni incolo ca ea vrea sa isi faca ziua de studiu asa cum era ea la scoala, ca ea vrea sa aibe rutina ei. Oook, intai era sa ma enervez, altii cand aud de luni de vacanta neasteptata chiuie, asta a mea zici ca nu e a mea! :D 

  Traim zile complicate, vor fi probabil luni de zile in care trebuie sa ne adaptam. Eu una nu am probleme cu statul acasa, am facut asta zece ani din viata de adult, sunt mult mai bine acasa decat oriunde. Si Mara e invatata sa isi faca de lucru asa ca nu avem probleme d-astea de vaicarit de plictiseala sau altele. Inca mai avem treaba la casa asa ca ne va prinde chiar bine nebunia asta, sincera sa fiu. Inca mai am de vopsit o suma de chestii si de aranjat un pic gradina :) Sunt prevazatoare, mi-am cumparat, atentie, seminte deeeeeeee... urzici! Ca nu aveam decat o tufa mica, daca vine foametea o sa am urzici in toata gradina :))) Si ceapa verde. Mai mult de atat nu pot sa gandesc anul asta pentru ca trebuie intai sa gasesc gradina de sub mizeria lasata de proprietarul anterior. Asa ca avem ce face, ba chiar mai mult decat suntem in stare. 

  Si in curand o sa instalam jacuzziul la loc de cinste asa ca, odata scufundati in apa calda, totul va parea mult mai roz. Ceea ce va doresc si voua. Toata hartia igienica fie cu voi! Eu o sa va scriu sa va povestesc cum decurg ostilitatile pe frontul viral englezesc :)

  Aveti grija de voi si fiti responsabili! Zambiti. Ajutati unde puteti si nu va mai vaitati de plictiseala. Unii trebuie sa supravietuiasca cancerului sau altor boli crunte in vremea asta. Multi vor da faliment. Multi vor muri de pneumonie. Noi suntem ok, chiar nu avem dreptul sa ne vaitam. Multi oameni nu vor putea sta acasa, daca cunoasteti asistente sau medici, faceti de mancare pentru ei, ajutati-i cum puteti. Vecina noastra e asistenta si iubeste prajiturile, eu stiu ce am de facut in urmatoarea perioada. Marius e iar categorie care nu poate sta acasa, cineva trebuie sa duca mancarea la locul ei, in magazine. Va rog eu mult, nu va mai vaitati de plictiseala voastra sau a copiilor vostri. Nu e ok! Imaginati-va ca e 1980 si trebuie sa stati inchisi in casa, iar magazinele nu-si vor reveni la starea de plin... o sa va treaca repede "plictiseala" asta din era tehnologiei. Rugati-va la toti sfintii sa nu va cada internetul, chestie care e foarte probabil sa se intample cand toata planeta va munci online...

    A, si luati-va pisica! :)

Prea multa pisica sau prea putina cutie :)

joi, 13 februarie 2020

Ședința cu părintele la școala secundară

  Sau cum e sa faci speed dating cu 12 oameni de toate sexele intr-o singura ora :))) Ieri a fost a doua mea experienta din asta, din postura de mama, am mai fost la d-astea din postura de lucrator la EMAS. Vreau sa va povestesc nitel despre experienta asta. Pentru ca e o experienta in sine. 

  Ok deci scoala zice in ziua cutare o sa aveti sedinta cu profesorii copilului de pe inventar. Acum copilul tre' sa se responsabilizeze (nu am aici nici o problema, Mara e spirt la d-astea ca d-aia o cert de mica aaahahaaha) si sa obtina ea singura cate un slot orar pentru fiecare profesor. Sloturile sunt de, atentie, cinci minute. Atat! Chestiunea dureaza de la ora 4 la ora 6. Deci daca ai un copil care nu te aude si nu face ce trebuie o sa ai de stat acolo doua ore in loc de una, ca o sa iti faca programari de cate cinci minute din cand in cand ca sa zic asa :))))

  Mara acum, fiind a doua tura, a fost chiar mai eficienta decat prima data. Stie ca eu, terminand devreme munca, vreau sa fiu acolo la 4 si sa incep, mai ales ca eu stiu ce tare se poate intarzia cand programarile incep sa se dea peste cap. Asa ca mi-a facut fata lista cu toti inculpatii, mi-a adus-o mai mandra decat aduce pisica soaricele ala mort tavalit trei zile prin curte. 

  Buuuun, iei lista, te duci la scoala, preferabil mai devreme daca esti nebuna ca mine. Pentru ca stii sigur ca mai sunt si alti nebuni de profesori care apar inainte si poti sa-i tai de pe lista lejer si sa o iei inaintea programului ca sa ai sanse sa scapi totusi dupa o ora nu dupa trei :) E, si aici incepe distractia. Intr-o sala mare, de sport, sunt masute mici-mici cat un a4, cu scaun pentru profesor si unul-doua scaune pentru parinti-copii. Aici traditia e sa-ti duci copilul la sedinta asta. Eu nu fac asta, am facut-o doar in primul an in prima clasa, cand nu conta mai nimic. Acum eu cred ca adultii ar trebui sa poata sa spuna lucruri in absenta minorului.

  In special pentru ca profesorii englezi sunt atat de gentili si de politicosi incat risti sa nu afli mai nimic in afara de laude sau, din contra, sa stresezi copilul pentru ca ii zice ala ceva ce nu i-a zis la clasa. Asta se intampla rar, ei au un feedback atat de bun de la profesori incat Mara nu vrea sa fie acolo, ea mi-a zis mereu ca ea stie ce are de facut si ei i-au zis ce si cum. Si asa e. Trebuie doar sa aflu si eu ce se intampla :) Ca de aia se cheama Parents Evening. Cu toate astea multi dintre ei ii aduc acolo si cred ca-s aia care vor sa-i rusineze nitel sau ceva de genul asta :))) Nu stiu, chiar nu stiu care e "traditia", eu ma prezint fara ea pentru ca vreau sa am o discutie onesta cu adultii din scoala. 

  Asa, deci multe masute si scaune, cu numele profesorilor scris pe mese, in ordine alfabetica, de la stanga spre dreapta. Sunt cateva sute de elevi in an si vreo 14 materii, asa ca e o gramada de lume acolo :) Si te uiti la ceas si incepi speed datingul. Buna seara, Mara e copilu, aaaaaa Mara .... insert aici toate laudele lumii. Da bai, ea face bine de tot la scoala 4 ani si jumatate mai tarziu. Se straduieste, munceste foarte mult, face tot ce i se cere si ajuta in scoala pe oricine cu orice. Ce face scoala pentru ea? TOT!

  Scoala englezeasca a ajutat-o sa isi descopere cu adevarat si sa isi creasca latura ei nativ artistica. Copilul asta a desenat si a facut chestii foarte misto de mica. Pe cand am dat-o la gradinita in Romania, avea 5 ani, am auzit educatoarea spunandu-mi ca "ea vrea doar sa picteze, doamna!" Aaa, ok, mna, toti copiii vor sa picteze, e ok. "Da, dar eu sunt una singura si nu POT sa le car apa de la chiuveta sa faca ei mazgaleli, noi trebuie sa facem LITERE!" Mna, ce era sa zic? N-am zis nimic. Mazgaleli. E, azi, dupa 4 ani si jumatate de mazgaleli organizate din care un an si jumatate de scoala secundara, copilul e absolut minunat la desen si d-astea!

  Ma uitam aseara in caietul ei de desen-pictura de la scoala si ma cruceam. Da, casa mea este bombardata de chestii artistico-picturistico-desenistico pentru ca eu am zis nene, eu am vrut sa ma fac actrita si n-am avut cum, poate ca ea poate sa-si urmeze naibii inclinatiile alea din nascare. Asa ca i-am luat tot felul de chestii si face desene si picturi mereu. Nu vreau sa ma gandesc acum la "ce-o sa manance ca o sa moara de foame" pentru ca in tara asta nu se moare de foame nici cu arta. Ii place asta. Ii mai place fotografia iar scoala ei ofera cursul asta inclusiv pentru GCSE, iar de anul asta si Media Studies iar ea a zis clar ca ea vrea astea doua ca optionale pentru examen. 

  Are nici 13 ani si cumva a inteles ce ii place ei cel mai mult sa faca, ce-ar face-o fericita. Si mereu i-am zis cu glas tare ca cel mai bun job e ala care iti place cu adevarat. Si a inteles si restul din ce i-am zis eu, asa putin, in soapta: auzi, da' stii ca tre' si bani de chirie, mancare, alea... Dar aia e doar o soapta pe care mi-o pleznesc peste bot de cate ori imi vine. Pentru ca o vad ce poate sa faca si ii vad creierul inclinat catre limbi, istorie, arte, si e clar ca ea asa e. Si e si mai clar ca scoala asta ajutat-o sa se descopere, sa inteleaga ce si cum vrea, sa invete, sa fie EA. Ea, asa cum s-a nascut ea, cu drag de arte, pictura, fotografie. Avem si norocul sa ne fi asezat langa scoala care ofera chestii total diferite de alte scoli. Dar na, pentru asta o sa ma simt eu mandra ca eu am fost aia care a studiat inclusiv scoli secundare inainte sa iau prima casa in orasul asta :) Organizarea ajuta! Si norocul idem. 

  Da, deci treci de la profesor la profesor si ai cinci minute! Sa te vad! Pentru ca eu nu-s aia care da din cap si zambeste, eu am de zis lucruri pentru ca ei intreaba! Oamenii intreaba si eu le raspund. Si in toti acesti ani, de cand era ea anul 6 la scoala primara si am constatat ca unul dintre profesorii ei habar nu avea ca ea era venita de un an si jumatate in tara asta... in sedintele de la scoala secundara am fost de-a dreptul simpatica. I-am lasat sa o laude cat au vrut ei si dupa aia am zis ca le multumesc si ca eu sper ca ei stiu ca ea a venit aici acum patru ani si jumatate cu zero engleza. :))))))

 Asa am facut si in anul 7, acum suntem in 8 si le-am zis doar la cei care erau noi in viata ei. Deci cand le spun astora ca fiinta care sta in motzul clasei e venita acum 4 ani fara engleza, intai le aud inima cum se opreste cu zdranganituri, apoi vad ochii cum se bulbuca si moacele cum se inrosesc. Pe aia cu rosu ii simt a fi Brexitari sau ceva :))) Cea mai misto chestie a fost ca Mara a venit azi de la scoala si a zis maaaaami, doamna de engleza m-a luat deoparte sa imi zica cat de impresionata este de mineeeee! Pai asa si trebuie! 

  Mami e piar d-ala! Mi-am facut un scop in viata sa le arat lor cine ea de fapt. In alea cinci minute ei imi zic multe eu le zic asta :) Profesorii care ma stiau de anul trecut mi-au strans mana cu spor, mi-au multumit inca o data pentru tot ce fac cu ea acasa. Culmea ca nu fac nimic altceva decat sa ii tin limba romana cat mai sus si sa o ajut cu cate un proiect pe ici pe colo. Si sa o bat la cap sa nu tranforme temele in corvoada, sa le faca vinerea sau sambata sau cat mai curand. Si sa lucreze pe site-urile lor macar un pic si in vacante. Putin. O rog si o las in pace. Pentru ca in timp a invatat ca da rateuri daca nu face!

 Navigam prin apele adolescentei, peste nici doua luni face 13 ani. Este cat poate sa fie la varsta asta de constiincioasa, face chestii inimaginabil de gandite, a mers la repetitii pentru piesa scolii din septembrie pana saptamana asta, a suferit si s-a si imbolnavit din cauza ca trebuie sa mearga si cate 40 de minute pe jos per sens, dar rezultatul a fost magnific. Munca, in tara asta, este rasplatita. Cu mai mult, cu mai putin, aia depinde de context. Dar simti ca esti apreciat. Am venit de la maratonul de speed dating si i-am povestit tot, am luat-o in brate si-am pupat-o, am felicitat-o si i-am zis ca-s mandra de ea dar ca mai degraba EA ar trebui sa fie mandra de ea. Este! Bai, chiar ESTE! Iar azi a avut sansa sa fie mandra si ea de mine pentru ca profesoara de Drama i-a zis ca mama ei este fantastica si ca este extrem de desteapta! Mara e mandra de mine si de Marius in general, dar e cu totul altceva cand scoala ii spune asta :)

  Am ras si am intrebat-o cum s-a simtit sa auda asta. Mi-a zis ca asa e si ca a fost foaaaarte impresionata si mandra! Corect. Suntem mandre una de alta, care mai de care! Ca ciorile, deh! 

luni, 3 februarie 2020

Brexitarea

  Ptiu drace, ca s-a facut februarie si n-am mai apucat sa pun doua randuri unul peste altul pe aici. Adevarul e ca renovarea vietii o sa ma duca curand pe campii, nu suntem gata nici acum si chiar n-am nici o idee cand vom fi gata la interior. Probabil fix cand o sa dea primavara si fara de suflare va trebui sa ne ocupam de gradina! :))) 

  Ne-am si Brexitat pe noi intre timp, ca sa zic asa. E, ce sa zic, nu ne-a aliniat nimeni la Dover cu valizele in mana sa ne dea branci in mare de pe stanci, suntem ok. Nimeni nu stie ce se va intampla, dar de intamplat se va intampla in decembrie anul asta si pana atunci noi o sa avem si cetatenia, sau asa ne-am propus, trebuie sa strangem bani pentru distractia asta ca nu e ieftina deloc iar economiile s-au dus pulii pe renovare :) Anul asta vacanta noastra se va numi "mergem in Cetatenie" si "plantam gradina" si altele asemenea. Vreo trei mii juma' vrea coana Lizi de la noi trei ca sa ne treaca la domnia sa pe inventar si na, ce sa zicem, ne va face chiar placere sa ii dam ca sa devenim cetateni cu drepturi depline. 

  Chestia asta cu Brexitul e destul de amuzanta. In special cand o vezi traind de aici dar descrisa de oameni din Romania sau alte tari, oameni care isi dau cu parerea despre o chestie despre care nu au prea multe informatii. Adica din alea reale, nu din cele inflamate de presa. Britanicii isi vor tara inapoi. Mie una mi se pare corect. Nu stiu insa daca vor fi lasati sa faca asta, e drept, aici intervine problema. Insa de multe ori eu in Romania am fost enervata de regulile UE pentru ca sunt de multe ori cretine. 

  Proiectul asta nu e unul sustenabil, nu poti sa aduni o suma de tari de toate nivelurile, sa tragi linie si sa faci media. Ca nu iese! Nu poti sa impui reguli absurde pentru Romania, de exemplu ca ciobanii nu mai au voie sa faca transhumanta (asta e doar una din cele care imi vin in minte acum) doar pentru ca altii n-o mai fac sau n-au facut-o niciodata. Nu poti sa ii scoti pe tzaranii aia dintr-ale lor. Nu poti sa ii tragi la oras si la industrie pe toti. Unii tre' sa ramana cu oile lor facand ce fac de sute de ani. Ca barem aia nimereau dracu' sa faca o branza telemea comestibila nu ca aia de la "fabrica". 

  Englezii n-au atata rasism sau xenofobie in ei cat au nostalgie. Sunt pe doua grupuri FB de cartier, cel de unde am venit (unde sunt multi oameni de varsta noastra pentru ca e intr-o zona in care casele s-au vandut de multe ori) si cel unde ne-am mutat acum, printre chiar cei mai albi si mai batrani dintre toti Britanicii lumii. Astia toti au votat Brexit, va zic eu sigur! Sunt mandri de asta si vorbesc despre asta deschis, insa nu au nici o treaba cu strainii. Toate argumentele lor sunt legate de viata de mai demult. De legi si reglementari, de parlamentul european, de lucruri din astea. Suntem singurii oameni straini pe o raza foarte mare, si de asta sunt sigura. Cred ca se mira si ei saracii cum de le-au aterizat "polonezi" d-astia pe aici. 

  Cum ne-au primit? Cu drag, cu politete, cu vorbe bune, cu zambete pe strada, cu buna-ziua dat in fiecare zi cand ne vedem. Si daca or intra la ei in casa si-or injura de "fucking immigrants" chiar nu ma intereseaza atata vreme cat m-au oprit pe strada sa imi ureze bun venit pe strada asta si sa imi zica uite, daca ai nevoie de ceva, io sunt cutarica de la numarul cutare. E drept insa ca acest cartier este unul cu oameni destul de scuturati, sunt si zone de low dar per total este cam cea mai buna zona din oras. Sunt si zone in care majoritari sunt aia necivilizatii si cand zic asta ma refer si la englezi dar si la toate natiunile astea hmmmm, cum sa le zici daca nu mai e liber la cuvantul tigan? Ca nu e vorba doar de ai nostri. Dar si de aia de unde s-au tras ai nostri, si de multi altii. Si cum se aduc unii pe altii normal ca ajung sa populeze zone si zonele alea sa nu fie chiar vesele. 

  Una peste alta eu zic ca n-a fost atat despre xenofobie cat despre nostalgie. Si in timp o sa aflam daca o fi bine sau rau. Schimbarea, din punctul meu de vedere, nu este intotdeauna rea. Doar pentru ca hora joaca si n-a iesit nimeni din ea pana acum nu inseamna ca nu-s toti ametiti si gata sa vomite. Inseamna ca cineva poate are curajul sa se opreasca din ea si sa afle ce se intampla dupa aia. Ca nu e ca si cand nu se pot face acorduri de comert sau circulatie. Dar este ca si cand britanicul care i-a invadat pe toti acum simte ca n-are puterea pe care o avea. Si asa au simtit un pic din nostalgia aia de demult, aia a celui care are puterea sa schimbe ceva. 

  Daca in bine sau in rau, ramane de vazut. Insa increderea mea in natia asta e una mare. Istoric vorbind au demostrat ca pot multe. Si cand traiesti aici si chiar nu locuiesti cu capul intre urechi plangand dupa leustean ci informandu-te despre sistem, afli ca el merge, e acolo, ca mai si contine oameni care stiu ce au de facut. Si atunci ajungi sa ai incredere ca o sa fie ok si dupa spaima numita Brexit. Spaima care e de fapt alimentata de manipulare. Si este spaima de necunoscut. Nu stim ce-o sa fie pentru ca nimeni n-a facut asta pana acum. Acum o sa aflam. Eu una ma bucur ca s-a terminat, ca statul asta in suspans, ma stresa mai rau decat orice decizie. 

  Acu' ce sa zic, cand ne-or alinia cu valizele la Dover, imi fac un selfie si va trimit. Pana una alta, mangaiem pisica, mergem la joburi si scoala si renovam ca dracii aia raii! 

Rasarit de la noi de la etaj