vineri, 2 octombrie 2020

Crazy days continua

   Hai usurel asa cu Covidelu' pe scari sa nu ne spargem dracu' capetele. Gata, incepem sa crestem iar ca Fat Frumos cand il uda ma-sa la radacina, futu-i mortii ma-sii de crestere minunata. Incet incet intram in frumosul val doi al problemei, chestia e ca de data asta guvernul britanic este cacarisit de tot in pantaloni pe motiv de economie asa ca alt lockdown nu cred ca mai pupam in viata asta.

  Cand au vazut astia ca nu mai cumpara prostii chilotzi din magazinele alea fizice, nu mai mananca la pub si nu mai pleaca lumea in vacante mega scumpe prin agentii unde platesti de trei ori pretul... si cum asta e toata economia aia care a pierdut practic (ca restul a mers si in lockdown si o sa tot mearga)... s-au cam taiat asa ca maioneza aia facuta pe vremea lu' Ceasca cu uleiul ala prin care nu se vedea soarele. Ca englezu' daca nu mai are pub sau chiloti iese cu furca la duamna regina si atunci le e cam fricutza. E, asa ca acum se inchide pe bucatele. Si oricum lumea ba respecta ba nu respecta regula iar eu una incep sa ma dau batuta, imi vine sa o zic pe aia cu hai dracu' sa il facem toti si vedem care scapa, o coliva mai mare asa... plm... ca aceasta viata noua pe care doar unii din noi o imbratisam mie nu-mi convine :)))))

  Una peste alta ne amuzam ca ce am putea sa mai facem noi astia care suntem expusi acolo la birou-receptie la tonele de oameni d-astia care nu inteleg una limba si a doua regula. Asa cu o durere la pula vin cu masca sub barbie de n-ai vazut asa ceva. Insa noi intre noi, radem. Radem, facem misto si incercam sa nu o luam razna, sincera sa fiu. Intr-o zi mi-am dat seama ca ma dadeam cu dezinfectant pe maini dupa ce vorbisem cu un om. Vorbisem doar. Nu-mi daduse nici o hartie, nu atinsesem nimic, nu ma ridicasem de pe scaun. A plecat omu' si io pac cu alcoala pe labute. Atunci am realizat ca incep sa risc mai mult nebuneala decat covidu, pe bune acu'! :)))))

  Ma emotioneaza destul de mult ca am niste colegi care dupa ce in prima instanta nu intelegeau ca ma pun in pericol, dupa un mail mai organizat asa, au inteles ca eu sunt una si ei 15 si ca eu sunt acolo la borcanel cu ei toti si cu sute de studenti toti... la mine in bot cum ar veni. Si toti sunt foarte atenti sa nu imi deranjeze spatiul, acum colegiul a zis ca trebuie sa purtam masca sau vizor in spatiile publice si na, receptia mea e spatiu cat de poate de public asa ca au toti grija de mine cum ar veni. 

  Iar saptamana asta am avut parte de o chestie asa de amuzanta incat o sa o las aici notata. Unul dintre colegii mei, profesor, mi-a adus un "cadou" facut de el. A venit asa protocolar si mi-a inmanat doua chestii plastifiate si a zis uite, am facut astea pentru tine dar pentru ca sefa mea a zis ca aoleu s-ar putea sa te superi, eu ti le dau asa ca vroiam sa le pun aici pe cutia de plastic in care, mai nou, stai. Mama si iau alea si vad steagul Romaniei iar apoi citesc cel mai amuzant text posibil :))))) Am ras cu lacrimi apoi i-am pus sa imi faca poze si incercam sa ranjesc ca un animal dar nu reuseam pentru ca radeam cu lacrimi, deci a iesit cevaaaaa de pomina! Le-am pus imediat pe geam si apoi am ras cu toata lumea care trecea pe langa, multi dintre ei stiau ce facuse omul, altii nu, a fost o zi ge-ni-a-la! :))))))

Deci...


Fiara :)))))

   M-a uimit faptul ca sefa profilor, care e din Georgia a zis ca ea s-ar supara. Apoi m-a mai uimit o prietena care e din Romania si ea a zis ca s-ar fi suparat in prima faza. Si ma gandeam asa la ex-comunistii astia ca nu stiu, parca multi dintre ei nu si-au extras tot batzul din cur cum trebuie in viata asta. De la o vreme tot dau peste lume care nu mai stie sa rada si nu stiu cum se face ca-s de prin partile alea ale planetei :) Mie una mi s-a parut cea mai misto chestie ever, am pastrat afisele si intentionez sa le inramez sa le pun acasa, deocamdata sunt la birou. 

  Andy m-a descris absolut perfect, suntem foarte prieteni noi asa si radem mereu cu glume "nepermise" de tot si de toate dar omul tot s-a speriat cand a auzit-o pe doamna aia cum ca eu s-ar putea sa ma supar. El vroia sa ma astepte dimineata cu ele puse pe geam iar aia ar fi fost chiar o chestie absolut totala, cred ca ma pravaleam pe jos direct! :))))

  Asa, ce vroiam sa zic e sa nu uitati sa radeti de tot, toate, in orice moment al zilei, anului, pandemiei, parastasului. Dupa cum v-am mai povestit, la mine in familie, cele mai misto paranghelii ieseau la parastasele alea interminabile cand toti adultii se pileau si incepeau sa rada ca prostii din orice, copiii alergau incoerent pe baza de zahar iar popa era primul care se troznea deoarece nu era primul parastas din ziua aia... Cam asa si cu noi acum, trebuie sa nu uitam sa radem! Este esential. 


duminică, 13 septembrie 2020

41 pandemic

  S-a dus dracu' viata. 41. Deci aproape 50 :))) Ma simt gata de externare, sincera sa fiu. Stiu, stiu "vai draga dar esti tanara"... nu mai sunt tanara de mult iar cei zece ani de psoriazis au contat cat 50. Aia cu daca ai 40 si nu te doare nimic inseamna ca esti mort se aplica in asa hal incat cred ca eu sunt extrem de vie, mai ales de cand iau pastilele astea pentru psoriazis. D-ala nu mai am dar niste dureri si efecte adverse de imi vine sa zac intr-un colt pana mor... cateodata mi-e dor de psoriazis :))))

  El oricum e acolo. E la interior. Medicamentul nu face decat sa nu se mai arate pe piele, sa nu mai existe vizibil. Dar exista invizibil si urmele inca se vad. Dar da, acum arat aproape ca un om iar faptul ca nu mai curge carnea de pe mine este fantastic. Cateodata ma scarpin din reflex, din obisnuinta, duc mana sa caut ranile si ma mir cand nu le mai gasesc :))) 

  Cum e la 41? La fel doar ca cu mai multa durere in cur. De la un moment incolo nu mai dai doi bani pe multe. Oricum n-am fost nicodata genul careia sa-i pese de parerea altora asa ca cu cat ma babesc ma intereseaza si mai putin. N-am suportat prostii nici cand eram tanara dar acum fug de ei ca de dracu'. N-am rabdare cu prostii. N-am rabdare cu nesimtitii si nu ma simt datoare cu nici o politete catre aia care-s cretini. Sa-l mangaie ma-sa pe cap daca l-a crescut prost. Problema e ca am deaface aproape zilnic cu tot felul de masculi din culturi puternic misogine, care apar si incep sa se rasteasca la mine ca de ce n-am io loc la curs pentru el, nevasta-sa ma-sa sau mai stiu eu cine. 

  Asa ca atunci cand ridica ei tonul il ridic si eu, saptamana asta a fost un moment in care eram in receptie si a intrat unul din asta. Erau multi profi pe langa mine si cand asta a inceput sa ridice tonul la mine astia toti au lasat capul in pamant si n-au mai stiut ce sa zica, cum sa faca fata unei doze atat de mari de nepolitete. Englezii se blocheaza. Daca vine un nesmitit d-asta si bate cu pula in tejghea se taie ca maioneza ca aoleu cum sa-i facem sa-i fie bine. Las' sa-i faca ma-sa ca eu nu-i datorez nimic. Daca i-am explicat de 50 de ori ca NU E LOC la curs pentru el si ca tre' sa astepte o nenorocita de scrisoare iar el tipa la mine... asta e simplu. Pot si eu. Asa ca am ridicat si eu tonul si i-am raspuns si sarcastic ca sa se linisteasca. S-a linistit de tot. D-aia zic...ma cam doare la basca de la o vreme :)))

   Ce e bine e ca inca mai nimeresc sa rad cu pofta de oricine, orice si in orice pozitie. Cu timpul, umorul nu face decat sa se accentueze. Si sa devina mai negru, ceea ce e si mai bine :) Aseara am avut oameni misto in preajma si am ras atat de tare de ma doare burta si azi. Am ras asa ca in scoala la ora de mate cand ne busea rasul din orice. Cele mai frumoase momente sunt petrecerile astea in gradina pana seara, cu hahaieli din alea care te trimit cu capatana de masa. Din pacate de maine nu mai avem voie mai mult de sase intr-o adunare, chestie care anunta un nou lockdown sau cine stie ce-o mai fi ca nici economia nu se poate opri dar nici sa moara lumea nu merge. 

  Tampite vremuri traim momentan asa ca o burta de ras a fost tot ce imi doream de ziua mea, si-am primit-o cu varf si indesat de la prieteni mai vechi si mai noi de pe meleaguri englezesti. Avem norocul de oameni misto in viata asta si de la un moment incolo chiar nu-ti mai doresti altceva decat sa nu te doara chestii si sa ai oameni. 

  Ceea ce va dorim si voua! Va las o poza pandemica cu mine asa cum m-am prezentat la o sedinta Zoom cu departamentul, inainte de vacanta :D 

Va pupa baba!


  

miercuri, 9 septembrie 2020

Aproape sase luni mai tarziu in noua "normalitate"

  Am inceput sa scriu postarea asta cu o zi inainte sa merg la birou si am abandonat-o pentru ca nu stiam cum o sa fie, o sa o continui azi.

---------------------------------------------------------------------------------

  Maine merg la birou pentru prima data in 5 luni si jumatate. Am norocul ca Marius e in concediu asa ca ma va duce si aduce pentru ca eu una nu pot sa respir prea bine cu masca pe moaca. O port acolo unde sunt obligata si anume la noi acum in mijloace de transport in comun si magazine dar cum nasul meu e cam permanent cu rateuri, fie curge isteric, fie se infunda din cauza alergiilor si a medicamentelor pe care le iau, imi e crunt cu masca. Mi-e frica sa ma urc in autobuz si sa mai merg 40 de minute acum cand inca e pandemie asa ca probabil ma voi intoarce la varianta tren, cea cu care am pornit din casa cea noua la jobul asta pentru ca eu in general urasc sa stau o ora intr-un autobuz :)))) Emasul m-a cam saturat de d-astea.

  Nu am nici o idee ce ma asteapta la birou dar stiu teoretic ce au facut cei de la colegiu. Ar trebui sa fie deja instalat un paravan de plastic la receptia mea, sa fie sens unic in cladire, sa fie dezinfectante, om care ia temperatura la toti, timpi de intrare diferiti la studenti, dezinfectarea salilor dupa fiecare curs. Cam la fel si la scoala Marei doar ca mult mai mult ca acolo sunt mult mai multi oameni. Directoarea scolii ne-a dat un mail cu un film-power point de 25 de minute in care ne-a explicat tot. Ei incep scoala lunea viitoare. 

  Mi-e frica? Da, inca mi-e frica desi la noi acum sunt spre zero cazuri in "judet" insa eu am vazut cati prosti s-au dus in vacante si cati romani s-au dus ACUM in Romania :)))) Si da, chestia asta cu asimptomatic chiar exista. Si multi, foarte multi dintre romani au mintit la vama. Ca vin din Ungaria, ca vin Austria, ca vin din... alte locuri care nu erau pe lista de carantinare in momentul respectiv. Asa ca nu au facut aici carantina de 2 saptamani. Drept pentru care o sa aflam cu bucurie prin septembrie ce ne-au adus incoace de pe la Romania aia unde vaaaai, nici nu e covid ca inteleg ca e pe baza de cinci geu sau ceva :)))) 

  Urmeaza o toamna interesanta. Chiar nu ma gandeam ca o sa traiesc o spaima de virus, mereu ni s-a spus ca trebuie sa ne fie frica de razboi. Am trait cu frica de razboi si bombe nucleare o viata... chiar nu ma gandeam ca o sa ajungem la spaima de virus. Aici o sa urmeze o vaccinare in masa pentru gripa sezoniera. 

-------------------------------------------------------------------------------

 Eh, dupa o saptamana si jumatate la birou eu si trei zile Mara la scoala, sunt absolut ingrozita. Azi am fost asa de ingrozita incat am decis sa ma calmez de tot ca sa nu o iau razna. Pe langa faptul ca minunatul colegiu la care lucrez nu mi-a instalat un ecran de colo colo pe tejgheaua de la receptie, oamenii astia cu care am eu deaface acum nu inteleg deloc engleza si nici ideea de "No mask, no entry" scrisa clar pe usa de la intrare. Asa ca eu joc pinpong cu covidul tuturor. Cazurile evident au inceput sa creasca rapid in ultima saptamana din cauza minunatilor care au ales sa se duca in vacante, sa se flendure la cumparaturi de parca nu mai aveau chiloti curati prin casa. Deci o sa vina valul doi. E, eu una l-as pupa pe moaca pe valul doi pentru ca mie una acasa mi-a placut!

  Partea buna este ca autobuzele sunt super misto acum (trenurile nu au masuri bune puse in practica asa ca am renuntat la idee), nu se mai sta unul langa altul, scaunele sunt cu semne pe ele, soferul nu mai opreste in statie daca are masina cu x cetateni in ea decat daca trebuie sa se dea jos cineva. Nu te mai poti urca daca autobuzul e "plin". Nu te urci fara masca si punct. Orasul e mult mai liber pentru ca toti lingatorii de computere care pot face asta de acasa sunt inca acasa facand asta nu in masini calare pe drumuri aiurea. Asa ca autobuzul meu face cam 17 minute pana in locul unde de obicei facea 40-45 :))) Minune, va zic!

  Partea proasta este ca la scoli nu exista distantare sociala asa cum am si presupus. Ce sa distantezi nene de astia de scoala secundara? Pe aia micii poate ii mai convingi ca alora le e teama daca se rasteste un adult la ei, bestiile astea adolescente n-au nici o treaba. Ma uitam azi din autobuz cum ieseau cu zecile dintr-o scoala gramada asa. Intr-o scoala secundara sunt spre o mie sau peste. Ce dracu' sa distantezi de ei? Daaaar, nu avem optiune pentru ca guvernul e disperat sa nu crape loazele needucate pentru ca multi dintre ei nu stiu sa studieze acasa, nu au manuale si cred ca in lockdown multi n-au facut nimic de fapt. Asa ca suntem acum iar in normalul ala cu amenda si judecator daca nu duci copilul la scoala. Deci? Il duci. Eu una ziceam mersi sa mai stea ea acasa pentru ca acasa Mara a lucrat mult mai eficient decat in nebunia de la scoala. Dar na... asta e...

  La scoala desi au montat chiuvete afara sa se spele astia pe maini, nu i-a dus nimeni la ele. "Bubble" nu este clasa asa cum ni s-a spus initial in iulie ci ANUL, deci sunt foarte linistita ca fii-mea cica e intr-un buble de doua sute si nu stiu cati guvizi din astia nelinistiti de hormoni. Cacat bubble! Au zis ca o sa incerce sa ii tina in clasa si sa se plimbe profesorii la ei dar nici asta nu se poate pentru ca aici se studiaza pe trei nivele diferite la fiecare materie in parte. Aici nu e clasa lu' duamna diriginta care aia e toti anii identica si cine nu poate e lasat in urma sau invers, cine e destept si poate sta si se uita la aia care nu pot. Aici fiecare elev merge cu grupul lui de studiu pe materia lui. Asa ca cum sa faca? Nu au cum fizic! Este imposibil.

  Daaaaar, le-a bagat sens unic de mergere prin cladiri. Circul pulii! Pentru ca scoala asta secundara nu e asa ca o cladire. E ca un campus de cladiri pe o suprafata chiar maricica ca sa nu zic uriasa pentru ei. E, si ei au ore in cladiri diferite. In care acum pot intra doar pe o parte, pot urca doar pe o parte, etc. Drept pentru care s-a ajuns la minunatia cu "mami, eu daca am ora la etajul 2 si trebuie sa ajung la etajul 3, trebuie sa coboooor, sa ma duc roata toaaaaata scoalaaaaa si sa urc pe partea aialalta inca o data" saaaau cum mi-a zis azi "am avut o ora la C23 si urmatoarea era la C26, la trei USI mai incolo, dar a trebuit sa cooooobooor, sa dau roataaaa, sa urc pe partea aialalta!" :))))))))

  Este hilar si copilul e in suferinte mari pentru ca ea merge pe jos 40 de minute pana la scoala per tura, la scoala urca si face d-astea dupa ce 6 luni a alergat doar prin curte pusa de mine, in rest pe cur asa. Ieri cand a venit acasa nu mai putea sa isi miste picioarele. Da, miscarea e buna in general iar Mara chiar stie sa mearga mult si repede pe jos ca e invatata de mica, dar nu la modul asta fortat in halul asta. 

  Si uite asa arata noua noastra "normalitate". Iar de luni incolo avem din nou interdictie sa ne intalnim mai mult de 6 oameni in interior sau exterior pentru socializare. Dar avem voie cu sutele la interior si exterior in scoli si locuri de munca :) Eh, ce sa zic, pe mine m-a lovit norocul pentru ca duminica este ziua mea iar sambata o sa incalc in avans legea aia care intra in vigoare luni, cu toti prietenii de care dispun pe meleaguri britanice intru distantare sociala in gradina la o sarma in foaie de vitza, na! Iaca! Pentru ca, nu e asa, daca ne-au anuntat azi ca de abia luni intra legea in vigoare eu pot sa presupun cu buna credinta ca covidelu nu circula sambata! Eu cred ca e in vacanta la soare in Spania... se pregateste de iarna si face, cum a zis azi prietena Oana, o conferinta pe Zoom cu aialalti virusi, sa se organizeze si ei frumos pentru urmatorul lockdown :D

  Radem, ca doar asta ne salveaza :) 

 Cum ma simt? Epuizata! Sa fii intr-un loc gen "receptie" in momentul asta iti ocupa tot creierul din dotare. Azi si maine inscriem studenti la cursuri. Azi si maine o sa vad 160 de oameni plus stafful nostru. Ma rog, eu le-am zis ca sunt risc ridicat din cauza unor medicamente pe care le iau acum pentru psoriazis asa ca stau departe. Cu toate astea, fiecare pix pe care pui mana, fiecare hartie care iti e intinsa, fiecare agrafa, imprimanta, computer, birou, rahat cu mac... dupa fiecare iti dai cu gel dezinfectant. Suntem cu totii femei de serviciu, frecam isteric toate suprafetele de zici ca suntem Monk (care n-ai vazut serialul, ia de te uita la OCD). Azi cand am ajuns acasa, ii pregateam fructele Marei si m-am pomenit ca ma duc la cosul de gunoi si, cu o bucata de fruct stricat intr-o mana si un cutit in cealalta, arunc voios cutitul la gunoi. Dupa care ma uit crucis!

  Radem, ce sa facem! :))))))

 Ceea ce va dorim si voua. Sper ca sunteti cu totii ok, bine sanatosi si ca va distrati in noua normalitate anormala :)

  

marți, 28 iulie 2020

5 ani de civlizatie

  Acum cinci ani pe la ora asta terminasem bagajele de facut, vorbisem toata ziua la telefon cu toate televiziunile care vroiau sa afle cum a fost cu tovarasa Puie care traumatiza copiii de clasa intai in scoala romaneasca din Ploiesti. Tin minte cum Marius ma intreba diverse despre ce sa cumpere de mancare el aici la Portsmouth de-mi venea sa-i sparg nasul da' eram prea departe. Mi-a zis ca-s incoerenta, n-am sa uit asta niciodata. Mie mi se pare ca in secunda aia eram mai coerenta decat ar fi fost foaaaarte multi oameni in locul meu :)))) Dupa toata judecata publica la care fusesem supusa tocmai ce fusesem "somata" de scoala cu pricina sa ma prezint la "audieri" ca si cand eu eram aia care abuza copii. Nu avea el cam nici o idee prin ce trecusem noi patru luni de cand plecase el pentru ca eu trebuia sa-l protejez SI pe el :)))) Plansul Marei. Spaimele ei. Noptile imposibile in care nu adormea si ma intreba cum o sa poata ea vorbi intr-o limba pe care nu o stie. Ce-o sa faca ea acolo? Cum o sa fie? Miliarde de necunoscute si spaime pe care EU trebuia sa le manageriez. Si am facut-o. Aveam in permanenta pe laptop deschisa o harta cu orasul ca atunci cand incepe tirada de intrebari sa pot sa ii arat chestii :) O luna n-am inchis harta aia! 

  Pe masura ce data de 29 se apropia Mara era tot mai disperata. Si fericita ca o sa il vada pe el dar si disperata. Ce se face ea? Cum o sa fie casa aia? Dar luam si mutzunasii astia? La 8 ani si jumatate nu mai esti prea mic ca sa nu pricepi nimic dar nici suficient de mare incat sa poti sa faci fata atator emotii si necunoscute. Eu? Eu nu fusesem in viata mea in UK si acum urma sa-mi mut copilul acolo. Eram aproape zen. Adica mai rau ca in Romania nu avea cum sa fie si pana la urma, nu dadeam foc fantanilor, daca era rau ne puteam intoarce. Cam asa am privit eu treaba asta. 

  Cum e cinci ani mai tarziu dupa ce am asistat la un Colectiv, o Hexi, un 10 august, multe altele si acum Covid? Pai cum sa fie, e bine. De la foarte bine in sus e pe meleagurile astea. Am gasit lucrurile pe care noi le cautam cu ardoare in viata asta. Acele multe lucruri intra toate sub un singur cuvant. Civilizatie. Din aia reala. Da, sunt si aici destui prosti, incompetenti, aiuriti, nepotriviti. Dar in marea majoritate a timpului lucurile merg. Si merg bine. Sistemul lucreaza pentru tine, cetateanul. Te simti in siguranta. Stii ca daca lasi copilul dimineata la scoala el nu se va intoarce acasa traumatizat pe viata. Stii ca daca mergi la spital nu pleci cu nozocomiale si scuipat in ochi de medici-dumnezei, portari si asistente care vor sa le bagi in buzunar. Stii ca acele taxe si asigurari de stat pe care le platesti iti aduc inapoi tot ce iti trebuie. 

  Nu iti faci abonament la clinici private unde sa mai sifonezi o tona de bani si unde tot prost sa fie. Nu te duci la primarie cu caciula in mana sperand ca nu tre sa dai spaga sau ca "nu ti se aproba". Nu mergi la scoala ca milogu' sa ti se spuna ca tu esti un nimic care nu stie nimic despre copilul tau si sa mai taci din gura. Nu. Esti ascultat. Oriunde mergi in sistem, ei te asculta. Si se comporta ca si cand ei sunt platiti din banii tai, asa cum si este. Tu esti "clientul" pentru sistem, nu sclavul ordinar pe care ei sa calce. Cand sistemul greseste, isi cere scuze. Recunoaste ca a gresit. Exista demisii, exista concedieri, exista scuze publice. O data pe an orasul tau iti trimite o scrisoare in care iti arata exact cati bani ai dat tu la bugetul local si fix unde s-au dus ei. Atatea lire la scoli, atatea la politie, atatea la spitale. Simplu. 

  Toate lucrurile astea te fac sa dormi mai bine noaptea. Adica poti sa dormi. Nu te gandesti ca "se afiseaza intretinerea" sau "cat o fi apa calda luna asta", n-ai nici o grija despre factura de curent sau gaz care in Romania, si daca ai bani, tot te ucide psihic s-o vezi pentru ca stii cat fura ei si ce serivicii primesti. Nu te mai uiti cat costa ceva de mancare pentru ca atata timp cat nu cumperi caviar sau copan de pangolin, sincer nu conteaza. Stii sa faci economie acolo unde conteaza iar cosul saptamanal nu te pasioneaza prea tare si asa ar trebui sa fie. Viata e prea scurta pentru chestii din astea si asta afli cand traiesti intr-un mediu care te lasa sa fii relaxat. Un mediu in care iti permiti asta. 

  Zambetele alea de pe strada conteaza. Multumescurile si politetea aia multa iar conteaza. Nu, nu este "fake" asa cum ii auziti pe unii romani ca va zic. Deloc! Englezii asa sunt crescuti de mici si cred in asta mai mult ca in dumnezeul ala care le baga cipuri in cap romanasilor verzi. Felul in care acum oamenii au grija sa nu iti invadeze aia doi metri, conteaza. Umorul in orice situatie conteaza. Sunt mici franturi, cioburi din sticla colorata, care compun ceea ce azi este vitraliul vietii noastre. Copilul nostru a inflorit aici. I s-au dat toate oportunitatile sa devina "EA", acea ea care exista in ea de cand s-a nascut, dar care era sufocata de sistemul scolar romanesc. La 13 ani si 3 luni pare sa-si fi gasit deja un pic de drum spre ce va dori sa faca in viata ei si este legat de pasiunile ei. De ceea ce ii place. Asta ma face mai fericita decat pot sa descriu in cuvinte. 

  Stiti cum e sa fie pandemie, lockdown, chestii si sa te sune scoala sa te intrebe ce mai faci si daca esti bine si ce face Mara, se simte ok, e in regula? O data pe luna au facut asta. Tutorele ei (ca un fel de diriginte) ne-a sunat o data pe luna sa ne intrebe ce facem si cum este fetita asta pe care ei o au in grija lor chiar si cand nu este acolo fizic. Mara a fost motivul principal pentru care am facut mutarea asta pentru ca daca eram doar noi doi probabil am fi ales sa ne taram in continuare in mocirla aia cunoscuta. Ca mocirla cunoscuta e mai safe decat aia necunoscuta, vorba ceea. Dar am simtit ca ea nu merita asta. Ca ea merita ceva mai bun, mai mult, mai senin si mai plin de bucurie. Ca noi ne-am amarat existenta 36 de ani pe acolo, puteam sa strangem din dinti si sa inghitim in continuare. Dar ea nu merita genul ala de viata. Ea merita oamenii astia care o iubesc la modul real la scoala si au grija de ea pana in panzele albe. Si cand zic grija nu e doar fizica ci si psihica. Pe astia de aici chiar i-a interesat cum se descurca ea emotional in toate etapele ei aici iar asta conteaza enorm intr-o viata de copil-elev-student...om. 

  Cinci ani in tara unde iarba nu apune niciodata. Suntem fericiti. Suntem bine, mult mai bine decat as fi putut eu sa-mi imaginez acum fix cinci ani la ora asta. Am muncit mult dar cu spor si drag. Am facut multe, multe de tot. Am invatat si mai multe si mai invatam. Dar ne place mult. Suntem acasa. 

sâmbătă, 18 iulie 2020

4 luni de lock down

  Azi sunt patru luni de cand am fost trimisi acasa mai devreme decat restul tarii din cauza ca am avut o studenta bolnava de covid. Ma uit la blog si sunt doua si ceva de cand nu am mai scris si pe cuvantul meu daca stiu cand au trecut. 

  E drept ca de doua luni iau un medicament pentru psoriazis, medicament care imi da niste efecte adverse destul de nasoale care imi ocupa mare parte din viata si din puterea de concentrare. Ca deh, asa e cand incerci sa omori sistemul imunitar ca sa nu te mai omoare el pe tine. Cineva tre' sa moara si de obicei ala e pacientul :)))) Psoriazisul s-a dus de pe piele dar acum trebuie sa decid daca pot sa imi traiesc toata viata cu psoriazis pe piele sau cu aceste efecte secundare care nu-s deloc simpatice. Pentru ca vindecare nu exista deci ar trebui sa iau otrava asta toata viata. Chestie care ma face uneori sa imi fie dor de psoriazis sincera sa fiu :))) Cum o dai ca dracu' iese. Dar na, ca de obicei zic mersi ca nu e cancer.

  Ma rog, in rest am mai facut chiar o gramada de treaba prin casa, mi-am refurbishat niste mobile, am tot frecat la floricelele din gradina, ma lupt cu balariile ceva de groaza. Si uite asa au trecut doua luni, chiar patru luni, pe care nu prea le-am simtit ca rele ci ca bune pentru ca inca suntem toti in viata si fara de covid, avem ce face, nu ne plictisim, asa ca am profitat de timpul asta sa imi odihnesc picioarele de exemplu. Dupa cei doi ani la EMAS in care mergeam pe jos foarte mult si stateam in picioare mult sau pe scaune pentru copii mici am ramas cu niste dureri infernale de solduri si picioare care acum incep sa se mai duca asa ca nu ma pot vaita ca stau acasa. 

 Momentan aici virusul este sub control, rata de infectare in special in zona noastra e foarte mica si asa a cam fost de la inceput pentru ca lumea a fost cuminte si a ascultat indicatiile. De pe 24 vom fi obligati prin lege sa purtam masti in magazine, pana acum au fost obligatorii doar in mijloacele de transport in comun. Aici legea e lege si se cam respecta. Cand nu se respecta se amendeaza sau se intra la puscarie. Cumparaturile online si-au revenit asa ca nu va mai trebui sa merg la magazin, chestie care ma bucura enorm, pentru mine asta a fost stresul pandemiei, mersul la cumparaturi-viteza. Am scos un record personal de 13 minute pe ceas din secunda in care am intrat in magazin pana am iesit cu un cos plin cu varf cu cumparaturile saptamanale :)))))

  Ce a mai fost obositor a fost faptul ca nu am gasit mereu ce imi trebuia asa ca trebuia sa si gandesc sau regandesc ce vreau sa fac de mancare, cand, cu ce, cum si in ce fel. Pentru ca si magazinele si onlineul au modificat chestiile care se pot gasi, gama de produse e mai mica, degeaba zici tu ca ai face cutare si cutare pentru saptamana viitoare ca te pomenesti ca n-ai sau trebuie sa improvizezi. Si in acelasi timp sa raspunzi la sapte sute de mailuri pe zi si sa rezolvi tot ce e de rezolvat la birou. Sunt niste ani buni de cand am renuntat la mersul in magazin, pe care il urasc cu spume, asa ca acum am avut niste nervi :)))

  Acum am intrat in sfarsit in vacanta scolara (eu, Mara are abea miercuri ultima zi de scoala) de care eu beneficiez asa ca am creierul nitel mai liber sa le gandesc mai pe indelete. Medicamentul asta pe care il iau imi afecteaza inclusiv puterea de concentrare si cheful de a mai face chestii pentru ca imi da o oboseala excesiva, asa ca in majoritatea zilelor trebuie sa ma dau jos din pat cu indicatii precise pe sistemul "hai fa, marsh, ca n-oi sta in pat toata ziua"... desi unele zile le-am stat pentru ca nu ma puteam ridica din pat de dureri musculare si osoase. 

  S-a cam speriat Mara ca am avut niste saptamani bune in care imediat ce ma trezeam dimineata, dupa ce pleca Marius la munca eu ma culcam la loc si zaceam asa niste ore, nici adormita nici treaza, cu mici intermitente de greata violenta si diaree :)))) Acum m-am mai reglat dar simt ca nu-s eu asa ca din cand in cand sar cate o pastila din aia ca sa imi mai ridic nivelul de energie :))) 

  Am avut mare noroc ca medicamentul asta a venit in conditiile astea pentru ca altfel chiar ma vedeam dormind prin autobuze sau lesinand pe la birou. Alt noroc a fost ca n-am avut decat vreo 3 nopti in care in casa s-a facut prea cald pentru somn, desi am simtit noptile alea ca pe un cutit in cap, daca erau niste saptamani nu stiu ce ma faceam. In rest a fost o vara racoroasa, pe placul meu, au fost si destule ploi si per total un confort termic extrem de bun. Mai nou Mara doarme in cortul pe care a inceput sa il ceara acum vreo luna. Eu vreau cort. Tu? N-o sa poti sa dormi pe jos in cort, e prea tare, spuse ma-sa sperand sa scape!

  Ba o sa pot! Daca pot, imi iei? Spuse ea si dormi doua nopti pe jos in camera ei. Am apucat sa zic ca da si bine am facut, am luat cortul care a ajuns pe 1 iulie si imediat dupa aia a venit alt val de caldurica, la ea in mansarda se fac foarte repede 27 de grade asa ca ea doarme in cort de mai bine de doua saptamani, cu cateva zile in casa cand a dat o ploaie mai apriga :))) E drept ca pe o saltea pe care o aveam, ca ma-sa e nazista asa dar nu-i doreste dureri de spate copilei :) 

  Tare mandra sunt de ea careia ii e frica in casa noaptea dar in cort poate dormi, si poate si de noi care am dus-o la 2 Mai in gradina mare, la cort 7 saptamani cand avea 2 ani si apoi la 3 ani "doar" 4 luni la rulota pe cand construiam casa. A ramas cu o nostalgie pentru treaba asta, desi te-ai gandi ca nu-si mai aminteste, pe care acum a putut sa si-o puna in practica mai ales ca la ea sus este foarte cald seara si nu poate adormi. In cort adoarme imediat foarte fericita, mi-a zis cat de bine doarme ea pana dimineata. 

  Cam asta am facut noi de pandemia asta. Acum ne pregatim pentru valul doi de la toamna. Care in mod sigur va veni dar care speram sa nu ne mai arunce intr-un alt lock down total ca primul pentru ca oamenii astia (adica guvernantii) acum au inteles ce au gresit, unde si cum si se pregatesc de acum pentru ce va urma cand vine si gripa sezoniera. Planuiesc o vaccinare in masa pentru gripa sezoniera si anul asta probabil il vom face si noi, pana acum am facut doar eu unul cand eram gravida, in rest nu eram in categorie de risc pentru gripa. Acum sunt in categorie de risc si pentru gripa, covizi si alte minuni (noul medicament are ca efect secundar infectii de tract respirator) asa ca probabil ne vom vaccina daca vom fi chemati. 

  Pana la toamna, iarna si valul doi o sa ne bucuram de vacanta scolara pentru ca Mara chiar a muncit in astea patru luni de non-scoala si are nevoie de o pauza. Am primit si o veste excelenta saptamana asta si anume ca a primit toate cele trei locuri pe care si le dorea la materiile optionale pentru GCSE, pentru ca din septembrie incepe studiul pentru "bac"-ul englezesc. A fost extrem de fericita ca au ales-o pe locurile disponible pentru Istorie, Fotografie si Studii Media, asta si-a dorit, asta va studia intens (pe langa Engleza, Matematica, Stiinte - Biologie, Chimie, Fizica - si Franceza) in urmatorii trei ani de scoala britanica, pentru examenele din anul 11.

  Va las cu niste poze pandemice :)

Noi doua in cort noaptea pe ploaie cand m-am dus sa o iau din ploaie :)))

Poate va era dor de jivina. A se gasi capul!

Da!

Asa m-am prezentat la ultima sedinta Zoom din anul asta academic :D

Un om cu baia lui

Baia asta o sa il duca la Sapoca



Pe locul unde e cortul acum :)

Absolut cele mai frumoase flori din lume!

  Sper din suflet ca voi toti cei care cititi pe aici si toti ai vostri, sunteti bine. Stati acasa! Protejati-va! 

 Pupaturi intensive, 

          Albuletzii