luni, 29 iunie 2015

Suspendată

  Si, ce faceti, ma intreaba toata lumea... S-au speriat si oamenii de pe aici ca nu mai zic nimic... N-am mai avut nici chef nici timp sa mai scriu ca n-am ce sa zic decat ca alerg in gand. Alerg in cerc. Caut informatii, am alergat virtual zile in sir sa caut case si scoala pentru Mara. Si desi e o provocare sa o iei de la capat cumva, sa intelegi alt sistem si sa tii cont de alte reglementari... parca mi-a facut placere. 

  E ceva nou, e excitant si obositor in acelasi timp... stau mereu cu spaima ca gresesc, ca ceva o sa iasa aiurea, ca ceva s-ar putea sa nu fie bine. Dar de fapt sistemul englezesc e simplu si de bun simt. Si daca afli care-i regula poti sa joci jocul. Si jocul m-a facut sa caut intai o scoala care sa mai aiba locuri din toamna (ca acolo nu e ca la noi sa ii inghesuie in clase, acolo daca nu e loc, pa!) ca apoi sa cautam case in zona de care apartinem. 

  Ceea ce am si facut iar acum asteptam raspuns de la cei care se ocupa cu referintele agentiei imobiliare. Ca in Anglia nu iti inchiriaza nimeni casa doar pe bani. Adica trebuie si bani dar trebuie sa si demonstrezi ca esti om corect, nu faci mizerie, n-ai datorii, nu strici chestii, etc. Ce ma bucura cel mai mult este ca in acea lista de scoli care mai aveau locuri am gasit una care pare a avea o abordare apropiata de sistemul Montessori. 

  Copiii sunt in clase mixte, nu pe ani ci pe capacitati. Se lucreaza cu ei nu in functie de cati ani au ci in functie de ce pot si cum pot. Chestie care mie mi se pare fenomenala. Este exact ce i-ar placea Marei si dupa ce am studiat scoala cu pricina bine de tot am zis ca aia e, asa ni s-a aliniat, mai ales ca e fix langa serviciul lui Marius. La Portsmouth, deci la malul marii. 

  Daca actele de la agentie o sa fie ok, imediat ce batem palma pentru casa imi iau bilet de avion si gata. Am casa plina de cutii care trebuie sa plece catre prietene dragi carora le dam haine, carti si alte acareturi. Nu pot pleca cu toata casa si n-are sens sa le las aici degeaba. Cel mai impresionant lucru care mi s-a intamplat saptamana trecuta este faptul ca o doamna s-a oferit sa-mi duca niste genti pana in Belgia unde ei se muta in august. 

  E un om strain, ne-am zarit mai demult la o adunatura de oameni... dar uite ca mai exista si oameni din astia care fac gesturi de felul asta. O alta doamna care mi s-a lipit de suflet ca timbrul de scrisoare s-a oferit sa-mi traduca toate actele. Sunt gesturi coplesitoare, mai rar asa oameni in ziua de azi. Multumesc, doamnelor! 

  Cam asta facem. Stam si asteptam. E foarte greu sa fii suspendat intre doua lumi, teribil de greu. Dar mai e putin. Marei ii e tare dor de Marius, mai e o saptamana si se fac 3 luni de cand nu l-a vazut si acum are exact ca drogatii aia, fantezii despre cum o sa il ia in brate si "mami, o sa il strang tare-tare-tare si-o sa-l puuuuuuuuuuup" :))))

  

vineri, 12 iunie 2015

Stimate domn Ioan Rus

  Am aflat ieri cu oarecare ingrijorare de la dvs. ca de doi ani de zile sunt o curva care creste o golanca. Curva cu intermitente deoarece sotul meu a venit o data la 2 luni acasa. Deci cand eram curva, cand nu eram, tot o zapaceala pe capul meu. 

  Initial m-am speriat, va spun sincer, domnule Rus. M-am uitat in jur, nici un client la mine, nici un mascul pe langa... m-am gandit ca uite, nu-s si eu un pic mai eficienta in postura mea de curva ca daca eram avea cine sa-mi care si mie sacosele alea grele. Apoi m-am speriat ca daca afla maica-mea ca-s curva? Pai ea s-a straduit sa ma creasca femeie serioasa, domnule Rus... se poate sa ma dati in fapt asa? Dupa aia iar m-am speriat, va spun sincer. M-am gandit serios pentru o clipa ca ati avut un atac cerebral in timpul emisiunii. Un acces de Tourette sau ceva... Pentru o clipa, doar una, mi-a fost mila de dumneavoastra, domnule Rus. 

  Tot ascultandu-va declaratia repetata de sute de ori ieri la stiri... m-am gandit ca e amuzant. Dincolo de nenumaratele porcarii pe care le-ati zis pe post de "scuze", dincolo de fracturile logice din discursul dumneavoastra, dincolo de tot, eu am fost amuzata. Pentru ca dumneavoastra, stimate domn Rus, sunteti la putere de 20 de ani. Sunteti un baron local urcat in ierarhie. Sunteti un corupt si un hot. Un interlop. Ma, scuzati, domnule Rus, n-am vrut sa va jignesc, a fost doar o metafora. 

  Eu va inteleg, serios. Cu mana pe inima inteleg cum din masina domneavoastra de lux nu se vede prea bine satul romanesc cu saracia lui. Nu se vad nici orasele pustiile de lipsa industriei care alta data producea enorm. Nu se vede nici mizeria, nici copiii care mor de foame. Da, domnule Rus, golanii aia! Golanii aia nenorociti care daca nu aveau niste tati puternici care sa poata sa aduca bani de peste mari si tari... mureau de foame, domnule Rus. Nu stiti dumneavoastra cum e prin spitale de stat din provincia aia mica si proasta. 

  Da, oamenii au plecat. Unii si-au abandonat si copiii. E greu cand n-ai ce manca. Eu cred ca nu le-o fi usor. Dar mai cred ca nu se vor intoarce pentru ca le aruncati dumneavoastra 700 de euro in loc de 1500. Pentru ca au copii, au familii mai mari si au nevoie de bani. Cred ca dumneavoastra nu stiti cat costa cartile pentru scoala in tara asta. Va inteleg, nu e ca si cand ar fi vina dumneavoastra. Oh, stai...BA DA! Pardon, am uitat...sunteti acolo sus de 20 de ani. Taiati si spanzurati ca si cand tara asta si toti oamenii din ea va apartin. Mama dumneavoastra precis nu e curva. Si dumneavoastra sigur nu sunteti golan. Si nici fiul dumneavoastra nu e un cocalar caruia i-a luat tati cu bani furati de la noi de toate si inca un kil in plus. Un kil de tzatze la domnisoara care precis nu este o curva si o pitzipoanca ci o domnisoara de pension.

  Noi astialaltii...ce sa facem? Uite, eu m-am facut curva de doi ani de zile, domnule Rus. Si nu mi-a fost usor. Nici copilului meu, va spun sincer... Nici nu am prea apucat sa ma vait in astia doi ani, domnule Rus. Am fost ocupata sa cresc o golanca, ce sa fac... Glumesc, domnule Rus. Eu nu-s o curva si nici macar o adultera. Si in mod sigur majoritatea femeilor care au soti care muncesc in alte tari sunt la fel ca mine. Pline de dor, de griji, de treaba si de probleme. Pline de mila pentru copilul care spune mai des decat ne-am dori "mi-e dor de tati". Pline de ciuda cand vad ce lepre decid viitorul. Or mai fi si femei care s-au simtit prea singure si si-au gasit alinare pe la altii, nu zic. Da' si ele tot oameni sunt, domnule Rus. 

  Oameni e conceptul ala pe care dumneavoastra nu-l cunoasteti, stimate domn. Oamenii sunt aia pe care-i mituiti sa va voteze si al caror scop se termina in a doua zi dupa alegeri. Oamenii sunt aia care nu vor sari la oferta dumneavoastra fabuloasa de 700 de euro ca sa construiasca niste autostrazi despre care noi astia de jos stim ca nu se vor construi nici in 50 de ani de azi inainte. Oamenii sunt aia naspa, care n-au Mercedes. 

  Eu sunt o curva, domnule Rus. Dar dumneavoastra sunteti un hot arogant. La fel ca si fiul pe care l-ati crescut. Ma scuzati, n-am vrut sa jignesc pe nimeni, e doar o metafora... o licenta poetica. 

miercuri, 10 iunie 2015

Trainer miofunctional ortodontic

  O sa fac un post informativ, pe intelesul tuturor, poate intereseaza pe cineva. Buuuun, sa incepem cu inceputul: dintii se schimba in copilarie si cand incep sa erupa cei permanenti ei pot aparea strambi. Poate sa fie si o cauza genetica, adica mugurii dintilor sa fie in locuri nepotrivite, dar in general se pare ca este vorba de o lipsa de spatiu unde ei sa iasa. Pentru ca cei noi sunt mult mai mari decat cei de lapte insa capul copilului e inca mititel. 

  Daca dintii ies si incep sa se incalece, se pozitioneaza prost si devin strambi atunci toate locurile alea unde sunt "incalecati" vor fi puncte care se vor caria (nu mai discut estetica pentru ca aia e ultima mea grija stomatologica). Asa ca nu e bine. Daca vrei sa ii indrepti la varste mai mari sau cu aparate dentare, toate punctele unde este aparatul pe dinte...din nou...pericol de carii. Multe. Mai ales ca aparatul retine resturi alimentare in toate punctele alea. 

  Deci cum o dai nu e bine. Daaar, se pare ca ultimele studii au dus la aparitia subiectului acestei postari: trainerul miofunctional pentru infanti si copii. Ce este el? Este o bucata de plastic ca o proteza dentara. La ce foloseste? Indeparteaza buzele de dinti si mentine limba intr-un loc corect in felul asta corectand viciile de respiratie si inghitire ale copiilor, vicii care duc la dez-alinieri. In plus, partile astea moi fiind date la o parte de pe maxilar, se formeaza loc mai mult si dintii fie se aliniaza la locul corect (daca deja sunt strambi) fie erup in locul corect daca nu exista inca. De asemenea se corecteaza si malocluziile. Care e explicatia? Toate fortele musculare ale partilor moi afecteaza cresterea si pozitionarea oaselor. De aici viciile. Deci "antrenarea" musculaturii inconjuratoare pentru a nu mai aplica anumite forte asupra maxilarului, ajuta. 

  Cum se foloseste? Se tine pe timpul somnului in gura iar ziua doar o ora pe zi. Exista doua etape, prima este un aparat dintr-un silicon mai moale, mai usor adaptabil, aceasta se cheama T4K Phase 1 si se foloseste 6-8 luni. Dupa acest timp se trece la etapa a doua, T4K Phase 2, care este dintr-un plastic mai tare si care trebuie folosita urmatoarele 12 luni. Pentru dentitia permanenta de la adolescenta se trece la T4A, la fel, cu doua faze. Exista varianta si pentru dintii de lapte, Infant Trainer, cu variantele Soft si Hard. Este un inlocuitor minunat pentru suzeta si ajuta la antrenarea buna a muschilor cu pricina si la evitarea thrustingului (impingerea limbii in dinti la varste la care suptul inca mai e in memorie).

  Ce zic medicii? Pai eu am aflat de asta de la stomatoloaga noastra, evident. Ea a vazut ca unul din dintii Marei a iesit pe pozitie gresita si ne-a recomandat acest trainer. Ajunsa acasa, am cautat si eu informatii ca sa inteleg mai bine ce e trainerul asta si cum functioneaza el. Va las aici un articol destul de relevant zic eu. Nu am gasit sa existe vreo contraindicatie sau problema pe care trainerul sa o dea. 

  Si acum, intrebarea de baraj: cat costa? Pai depinde de unde-l iei. El este o bucata de plastic care a fost realizata de firma australiana Myofunctional Research Co. Insa evident, el fiind un mic plastic, e produs in China si India. Pentru firma respectiva. Nu ma intrebati de unde stiu asta, mi-a luat o saptamana de cercetari ca sa aflu exact ce si cum. In Romania sunt vreo doua firme care-l aduc si il vand cabinetelor ortodontice. De la importator pleaca cu 220 de lei bucata (deci iti trebuie doua, si faza 1 si faza 2). In cabinetele ortodontice iti este oferita informatia si micul plastic pe mai multe sute de lei. 

  La producatorul din China, micul plastic costa 10 euro. Transportul e gratis in toata lumea. Nu vreau sa intru in polemica "vai dar e din China deci e fals" pentru ca acolo se produce pentru Myoresearch. Fac ei si no-name-uri dar cele gasite de mine sunt ale firmei respective. Le gasiti pe aliexpress.com cu preturi diferite, atentie la numarul de bucati, unele sunt la cutii cu cateva zeci de bucati dar se vand si la bucata. Se gasesc si pe ebay.com si pe ebay din Italia, Germania si Marea Britanie. Pe astea le-am cautat eu. 

  Cam asta ar fi informatia. Happy dinti va doresc! 

foto de pe myoresearch.com


  

marți, 9 iunie 2015

Ziua Ioanei

  Azi e ziua ei. Ioana. Eu o stiu ca Ioana. SUA stie ca ea e Carmen. Pentru ca are doua nume. Ioana mea, prima Ioana din viata mea. Ioana de la Sinaia. Ioana Marilenei si a lu' tanti Lenuta, buna noastra bunica de la Sinaia. 

  Ioana care a fost la nunta mea dintr-o intamplare, dupa multi ani in care nu ne vazusem, atunci am vazut-o ultima data. Acum 11 ani aproape. Ioana care atunci cand urmau sa se mute in SUA prin 1996 si au venit la Ploiesti sa-si ia la revedere, mi-a scris pe un biletel ca "eu te iubesc, scumpa Alexandra"... Ioana care are acum doua fetite minunate. 

  Hei, Ioana, te iubesc, fata! Si hei, Teodora, idem! Teo e sora Ioanei pe care o iubesc la fel de tare... Mai mare ca noi, se ducea la discoteca cand noi inca nu nimeream sa stim cine suntem :) Ioana si Teodora. Si Marilena, mama lor. Niste femei misto, maica!

  Ioana, mai stii cand ne-a alergat prin vie tanti Cutza la 2 Mai ca luam caise din pomul ei? La multi ani! 

duminică, 7 iunie 2015

Oțetarul

  E un soi de arbore care creste in sistem balarie. El este pacostea Dobrogei. Toata lumea in starpeste cu mare avant ca si cand ar fi moartea. Si e moartea in sensul ca unde creste el nu prea mai cresc alte plante. Asta ne-a zis un horticultor acum ceva vreme si am vazut si noi ca asa e, la 2 Mai unde vrem sa avem umbra avem, unde vrem sa avem si flori...well, nu prea mai avem. 

  E ca o buruiana sub forma de arbore. Mananaca toate resursele, toata apa...si apoi moare cand iti e lumea mai draga. Otetarul asta e arborele vietii mele. Adica nu stiam altul in copilarie. La 2 Mai nu crestea altceva. Era un gutui batran rau, mai era un corcodus...erau migdalii din spatele casei pe care niste inteligenti i-au taiat cand s-au facut proprietari in zona aia. Erau doi migali mari! Migdali! Are cineva migdali in ziua de azi undeva? E o raritate...

  Otetarii insa sunt din plin. Daca le dai apa. Dar nu prea multa ca atunci mor. De la ei pornisem ca sa spun ca la mine aici la Ploiesti, sub geamul de la bucatarie am un otzetar. Maaare. E mare acum dar era mic acum 15 ani cand l-am plantat noi. Nu cu intentie. Am carat o samanta de otetar cu sutele de genti pe care le-am dus pe aici prin spate pe la intrarea din dos a blocului. 

  Eu si mama mea care am carat tone de genti catre si de la 2 Mai. Intr-una din ele a fost o samanta care s-a scuturat fix aici. Mi-e imposibil sa cred ca e o coincidenta. Nicaieri pe o raza de multi kilometri eu n-am vazut vreun otetar. Noi l-am adus aici. Si cum a picat fix langa canalizare, s-a facut maaaare mare in ultimii circa 10 ani de cand era cat o nuia. Acum e pana la etajul 3 cam asa. 

  E otzetarul nostru. Miroase acum ca a inflorit...miroase a 2 Mai. A zis si Mara azi cand am trecut pe sub el ca miroase asa cum stie ea ca miroase "doimaiumami"... Si ma gandeam ca anul asta nu o sa ajungem la 2 Mai dar ca ne-a inflorit otzetarul nostru ca sa ne miroasa a 2 Mai. Iaca...

al nostru