Atentia la detalii

  Dimineata. El se grabeste. Baga capul in sertarul cu sosete. Ale lui toate. Ia una, o priveste, trage de ea. Mai ia una, o priveste, trage de ea, o pune langa cealalta. E cu doi centimetri mai scurta. Injura. Scurma mai adanc in sertar. Gaseste alta. O pune langa prima. Injura direct. Nu e aceeasi culoare. Il intreb cu candoare "ce faci acolo, iubi" ...imi raspunde scurt "iar n-am sosete". Ma mir un  pic in gand in ideea ca ieri i-am pus eu acolo un morman de sosete curate. Nu am stat sa i le imperechez, dar asta doar pentru ca aveam impresia ca a depasit varsta de 5 ani. Mara si le face singura.

  "Cum sa n-ai mah, sosete?"....si incepe "ca n-aaaaaaam, ca niciodata nu le gaseeeeesc ca uite nu-s aiiiiici, nu sunt perechi, unde dracu' e perechea lu' asta ca nu e aici...nu eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee". Ma ridic de pe canapea, ma duc pe la spatele lui, arunc un ochi, bag doar varfurile degetelor in sertar de unde pescuiesc doua sosete. Pereche. Tace si si le vara indesat cu draci in picioare. 

  Reversul medaliei. Alexandra si masinile. Bun, deci masinile sunt...ca niste masini. Au patru roti. Si o culoare. Cam atat. Nu, degeaba imi zici, iubitule, ca ai parcat langa marca x modelu y de masina. Cand ies din Kaufland sunt ca o gaina decapitata. Daca am venit singura, e simplu: aia galbena pe care scrie preturi si ii zice taxi e a mea. S-a rezolvat. Dar daca am venit cu masina noastra iar eu tre sa ma duc la ea...ghinion. De cativa ani avem una mai inalta ca a tuturor, asa ca am inceput sa ma descurc mai bine, ma uit peste toate si unde vad portbagaju' lu' a noastra...ma duc. Dar daca mergem cu una mai mica, cand iesim din magazin, inevitabil Marius o ia intr-o directie (despre care stim sigur ca e cea corecta) iar eu fix in cu totul alta parte. De aia de cate ori iesim dintr-un hipermarket io tre sa ma agat de mana lui cu mare angajament. 

  El are impresia ca eu stiu unde e masina. De multe ori nu stiu nici cu ce masina am venit, ca la noi in familie sunt cam multe masini, asa ca statistic pot gresi repede. El mai are si impresia ca eu as avea vreun fel de idee despre unde a parcat el masina. Eroare. Habar nu am. Deloc. De nici un fel. Asa ca el o ia repede si avantat intr-o directie, eu dau sa ma duc in oricare alta, el striga "u'n te duci fata?"...io ii zic ca nu stiu unde ma duc, ca daca stiam eram acolo deja...si tot asa.

  Daca merge o singura data intr-un loc, nu numai ca a doua oara stie sa ajunga acolo, dar stie si tot ce scria pe toate casele, reclamele si probabil pungile din mainile trecatorilor de pe traseu. "Pai cum, n-ai vazut, acolo la intersectia unde era stalpul de la stop ciobit pe dreapta"....wtf da' sosetele nu le vezi!!! Da drumul la gps numa'ca sa faca misto de tanti aia care ii zice "in 50 de metri virati la dreapta" si el "du-te fa ca esti proasta, e mai repede pe aici"

  Dar daca ma duc acum si inversez prosoapele in baie, el vine si se sterge cu ce prosop gaseste el pe ceea ce numeste "cuiul meu"...habar nu are de fapt care prosop e al lui. Si nici unde tinem sapunul. Cand se termina sapunul de la cada e in stare sa isi ia pielea de pe maini frecandu-se cu un milimetru de sapun ramas acolo, pentru ca nu stie unde e sapunul in casa. De fiecare data cand aterizeaza in dus si gaseste acolo doar o frimitura de sapun, o ia si se freaca super-constiincios cu ea. Ce e drept, dureaza mai mult sa faca dus, da' banuiesc ca satisfactia e mai mare!

Extremismul scutecului

   Sau unde s-a ajuns cu exagerarile in materie de nastere si crestere a copilului. Eu una nu sunt adepta extremelor de nici un fel. Nu e bine sa fii niciodata intr-o extrema. Mai ales atunci cand ai un copil. Insa se pare ca de la o vreme au aparut niste curente de crestere a copilului care mie una mi se par cel putin bizare. Sa o luam pe rand, incepand cu nasterea.

  1. Nasterea acasa, neasistata, Lotus. Acasa ar fi bine, daca n-ar fi groaznic in ideea unor pericole. As face asta insa nu neasistata de macar o asistenta de specialitate. Aia cu Lotusul, adica lasat copilul cu placenta atarnata de el pana cand ii cade cordonul de la buric...mi se pare cel putin aiurea. Inteleg ca acum s-a demonstrat ca e mai bine sa nu tai cordonul decat cand acesta inceteaza sa mai pulseze, si e foarte logic sa faci asta (nu, nu o sa faca spitalele romanesti asta nici cand mi-or creste mie aripi) dar de ce sa lasi placenta acolo? Dupa ce ala nu mai pulseaza, toata jmecheria moare. Care e logica sa lasi copilul atarnat de o bucata de tesut mort niste zile? Eu cred ca tre' sa fie cel putin incomod daca nu si periculos.

  In partea cealalta a nasterilor e cezariana "la cerere" si eventual "la rece", adica fara ca travaliul sa fi inceput macar. Pentru ca pleaca doctorul in concediu. Sau pentru ca nu lucreaza cand te apuca pe tine. Sau pentru ca ti-e frica sa nasti. Sau pentru ca...orice alt motiv in afara de pericol iminent asupra mamei sau a fatului.

 2. Alaptarea pana cand se intarca copilul singur. Adica pana cand isi ia singur ghetele, ghiozdanul, gagica de mana, si pleaca la scoala pe jos....sau ceva. Din punct de vedere al evolutiei omului, eu una zic ca daca omu' are dinti, merge si denumeste obiecte...e cam gata cu laptele. In momentul in care incepe sa iti zica cum se cheama partea aia de corp a ta devine cel putin ciudat sa il mai alaptezi. Dupa varsta de 2 ani copiii incep sa aibe amintiri permanente. Deci acel om isi va aduce aminte toata viata cum sugea la mama lui. Eu nu cred ca e ok sa se intample asta. Nici pentru baieti nici pentru fete. E aberant. Da, copilul trebuie alaptat macar pana la 6 luni, da, laptele matern este cel mai bun lucru pentru copilul tau, insa nu e cazul sa credem orice "studiu" ni se flutura prin fata ochilor pana nu stim cine l-a platit, cum a fost facut si in ce fel. Da, se poate intampla ca un copil alaptat sa fie mai destept ca unul hranit cu sticla, insa se prea poate sa nu fie asa. Da, se poate ca un copil alaptat sa nu aibe alergii, insa depinde cu cine comparam. Comparam cu unul care bea cola de la 1 an si nu a fost alaptat, sau comparam cu unul care e hranit foarte sanatos si nu a fost alaptat? 

  Un corolar si mai misto al ideii de alaptare perpetua este acela al "alaptarii in tandem" adica mai faci unu' mic si ii alaptezi pe amandoi deodata. Unul de 2,3,4 ani si unul nou nascut. Eventual in acelasi timp. Si eventual ala mai mare iti si spune ce trebuie sa faci si cum, ca deja el e om mare...si stie. 

  In partea opusa alaptarilor de orice fel este ideea ca "nu alaptez pentru ca mi se lasa sanii" sau oricare alt motiv in afara de lipsa laptelui sau boli care te impiedica. Insa nici martiriul alaptarii nu mi se pare ok, adica sa ajungi sa plangi in continuu ca te doare si sa iti urasti copilul pentru ca trebuie sa il alaptezi. Mai bine o mama cu mintea la locul ei decat un copil alaptat cu stres si nervi. 

3. Co-sleepingul, adica dormitul in pat cu sugarul tot pana se cere el afara. Adica pana cand se duce singur si isi cumpara un pat. Ca altfel nu vad cum sa se hotarasca el singur ca nu mai vrea cu parintii. 

 Ideea opusa e sa il nastem si sa il punem in alta camera. O alta exagerare, dupa parerea mea, pentru ca s-ar putea ca monitorul sa ramana fara baterii fix cand copilul pateste ceva. Iar sindromul de moarte subita in primele 6 luni de viata e o chestie chiar demonstrata pe numaratoare, nu doar asa cu "studii". Eu nu zic sa dormi cu el in pat, dar nici sa il pui in alta camera cand e foarte mic nu mi se pare o idee buna. 

4. Purtatul in brate e un alt trend. Da, adica purtatul NUMAI in brate. Tot timpul si tot pana cand se cere el singur jos. Eu cred sincer ca cei care au zis ca e mai bine asa nu aveau hernie de disc. Sau aveau un magazin d-asta de wrap-sling si alte asemenea acareturi care vad ca se vand pe o gramada de bani. Da, copilul trebuie luat in brate cand e mic, ca are nevoie de afectiune si de atentie si de ajutor. Insa sa il duci numai in brate mi se pare o exagerare teribila.

 In toate trebuie o cale de mijloc. Nici o extrema nu e buna. Nu mai bine alegi o cale de mijloc, ceva cat mai bun pentru copilul TAU, decat sa alegi o extrema? Compromisul face parte din viata. Ce mi se pare bizar e ca cu cat extrema e mai la margine, cu atat adeptii sunt mai infocati, mai frenetici, mai plini de sine si de ideea ca ai lor copii vor fi "altfel" sau "mai buni" atunci cand vor fi mari. Ori eu una nu cred ca avem de unde sa stim acum ce vor alege ei sa faca atunci cand o sa fie oameni mari. S-ar putea sa ne uimeasca. 

Non-stop

  Scot dopurile din urechi dimineata. Instantaneu, un cap ciufulit apare la 5 centimetri de nasul meu. Isi ia avant, trage aer si...incepe inca o zi: mami, mami, mami, te-ai sculaaaat?! ce bine imi pare, acum imi dai sa mananc? te rog, mi-e foame rau, mor de foame, mami! ce imi dai? imi dai? Nora (bunica mea) vrea cafea. am auzit-o la bucatarie. mami, m-am speriat de ea. da' azi la 12 ce mancam? ma duc sa ma spal pe dinti. aoleuuu fac pipi pe mine...ma duc. (pauza circa 20 de secunde...zgomot de picioare goale si mici tropaind pe gresie, buf usa) mami, ma imbrac repede si imi dai sa mananc? azi nu e razvan si dani? de ce nu e? da' io ce mai desenez? literele astea sunt bine? unde e papusa mea? da' tati cand vine? da' vine? de abea astept sa vina! pot sa dau drumu la televizor? 

  Da' diseara ce mancam? mami ai niste bube pe tine! da' tati de ce are par pe picioare? tati n-are bube. mami te iubesc mult da' cand mancam? nu e ora? mie mi-e foame. mor de foame. nu vrei sa mergem la un restaurant? vreau sa te ajut io. strang io rufele astea. tai io maslinele? auzi mami, da' maine la 12 ce mancam? vreau un mar. vreau o banana. vreau afara. vreau acasa. vreau un creion. mi-ar placea o maimutzica mica. mami da' mos craciun de unde stie ca pe mine ma cheama mara albu? mami, incruntatul pentru ce e? da' ce inseamna razna? ce e aia celebritate, mami? 

  Mami, nu ii dai lu Nora sa manance? da' Nana (mama mea) cand vine? Da' unde e? da' de ce nu mai vine, ca eu vreau sa ma joc cu ea? vreau eu sa intind rufele. si ce daca nu ajung la sarma? pot sa matur si eu cu tine? vreau iaurt. vreau branza. vreau prune uscate. auzi, mami, da' diseara ce mancam? da' Horia Varlan e de-adevaratelea? mie imi place de Horia Varlan. mami fata aia de ce nu stie sa gateasca? ce e aia pitzipoanca? (aici publicul adult poate deduce logica discutiei)

  Se aude usa...a venit tatiiiiiii!!! mami, azi am fost cuminte? auzi tati ca nu prea am fost. nu stiu de ce. maine o sa am o zi mai buna. tatiiiiiiiiiiiii...(din carca lu' ta-su) ce fericita sunt ca ai venit acasa! tati sa stii ca Nora a umblat la bucatarie. si Nana a fost la Kaufland si a luat iaurt. si branza. si banane. te joci cu mine? bine, te las sa mananci. hai joaca-te cu mine. da'de ce nu vreeeeiiii....mami n-a inceput Cireasa de pe Tort? n-a inceput? nici acum? da' acum? 

  Bine, ma dezbrac, da' ma spala tati si ma duce cu calu' la baie, da? da mami? da? mami de ce nu imi raspunzi? mami imi pune pijamaua, ca tu nu stii! vreau apa. iar vreau apa. mai vreau niste apa. vreau perna invers. inveleste-ma. pot sa ma dezvelesc? da' ma invelesti tu mami dupa ce adorm? da? 

  LINISTE. 

Jap-jap

  Mie imi place comunicarea. Imi plac mult oamenii care au ei o parere. Despre ceva. Tu le zici ceva, si ei incep propozitia cu "da, pai cam asa e" dupa care urmeaza "da' tu de fapt esti un idiot, si stai sa iti zic eu ce trebuie sa crezi" Jap-jap...nu cu cuvintele astea, ca ar fi prea simplu. Incep sa peroreze condescendent despre subiectul in cauza, spunandu-ti din doua in doua cuvinte ca ce crezi sau faci tu e gresit si ca tu ar trebui sa crezi sau sa faci altceva. 

  Ok, pana aici nimic nou. Toti putem avea alta parere. Da' de ce mama naibii nu incepi cu "eu nu sunt deacord"? Aia nu pricep. De ce nu spui INTAI asta, si apoi de ce tu nu ai fi deacord cu x lucru? De ce incepi intai cu ceva care se vrea a fi pozitiv gen "daaa, si eu ma gandeam la asta dar....jap-jap". De cele mai multe ori condescendentii sunt asa de ocupati cu propria lor gandire pe care ei o considera mirifica, incat nici nu aud de fapt ce ai tu de zis. Le zici "imi e rau azi" si ei zic "SI MIE, iar mie mi-a fost odata si mai rau, iar tie iti e rau pentru ca oricum tu esti un idiot"...si tu incerci cu jumate de gura sa te scuzi si ca iti e rau si ca esti un idiot ca iti e rau...si persoana face "da' las' ca stiu eu ca oricum iti e rau din vina ta"...jap-jap...

  Imi mai plac mult oamenii care nu sunt deacord cu tine AZI si iti comunica asta peste doua saptamani, peste o luna, doua, sapte. Brusc. In mijlocul unei discutii despre fierberea bobului de fasole se aude brusc...jap-jap....pentru ca ai zis si ai facut si ai dres...Si tu ramai blocat. In noua cazuri din zece nici nu ai vreo amintire clara despre lucrul x la care se refera. Si stai si incasezi jap-jap...si incerci sa iti aduci aminte cand, ce, cum, cu cine, de ce ai facut, dres, zis...Moment in care evident e mult prea tarziu sa incerci sa mai afli de ce tu esti un idiot iar persoana in cauza e o minune a planetei. O revelatie a omenirii in materie de umanitate, gandire, stiinta, dragoste de aproape....ce mai, se caca aur!

  Si de obicei iti vine sa razi. Dar nu poti sa razi, pentru ca se aude prea tare sunetul de jap-jap...si stai si te intrebi ca prostul...oare omul asta e de-adevaratelea? Oare el exista sau e o plasmuire a imaginatiei mele bolnave? Oare el se aude pe sine? N-are cum, zgomotul de jap-jap e prea mare. 

   Si normal, inzapezitii sunt niste betivi. Si probabil niste curve, da' nu puteau aia sa ne zica la teveu ca nu da bine.

4x4=?

   Acum cateva zile s-a intamplat imposibilul. Raspunsul la intrebarea cat face 4x4 s-a modificat! Sa detaliez. Exista niste oameni care iubesc masinile mai mult decat pe ei insisi. Un astfel de om este sotul meu. Acesti oameni, iubesc masinile in general, insa pe cele zise 4x4 in special. Asa ca ei cred despre aceste utilaje ca sunt imbatabile. Ba mai mult, le-ar lua de nevasta. Le-ar pune in casa la loc de cinste, s-ar inmulti cu ele daca ar putea (cred ca unii chiar incearca), si ar aduce pe lume multi, multi puiuti de 2x2.

  Mai exista pe lumea asta oameni care vor sa salveze omenirea. Sotul meu, din nou, este un astfel de om. Omu' ar face el tot ce nu vrea primaria sa faca, si este chiar ofensat de ideea ca nu poate sa pocneasca din degete si sa nu mai fie zapada in oras. Si cand combinam ideea ca el are o masina care poate orice cu ideea ca EL e ala care trebuie sa faca lucruri...ce rezulta? Pai s-a dus in parcare sa plece cu soacra-sa la Metro, si pentru ca doamna a uitat ceva acasa, in cele doua minute in care ea a urcat pana sus...ce era sa faca el? Sa stea linistit sa o astepte? Nuuuu....lasa ca mai bine dau io cu masina mea cea mare uite peste mormanu asta de zapada beton d-acilea, ca sa fac io, voluntarul planetei, loc sa parcheze cineva. 

  Trebuie sa precizez ca noi in spatele blocului avem o tarla de parcare in care s-a facut dezapezire dupa cum urmeaza: a venit in prima zi cu zapada mare un utilaj, a luat o cupa si a plecat. Jur. Apoi au mai tocmit unii pe unu' cu un utilaj d-ala mic, care a venit si a facut un pic de poteca asa, dar cam nimic. Apoi mai venise unu' alaltaieri  si a scarpinat poteca primului pret de 3,5 minute, dupa care s-a dus acasa la el. Asa ca masinile sunt ingropate intre mormane de zapada de 2 metri, iar pe multe din locurile libere s-a strans zapada multa, prin bunavointa cetatenilor care si-au cautat masinile zilele astea. 

  Dar sa revenim: a vrut sa faca loc de parcare. Asa ca sa suit pe un morman de zapada si a ramas acolo cu mareata 4x4. Cu zeul Mitzubishi si sfintele rotzi degeaba-invartitoare...Si cu soacra-sa racaind cu o lopata pe sub masina. Asta da imagine: m-am uitat pe geam si am vazut femeia cu pardon dosu' in sus incercand sa gadile mormanul care tinea ditamai masina de cateva tone oarecum in aer....

  Intrebarea e...io ce fac acu? Ca imi vine sa rad rau de tot...Problema e ca, din nou, il cunosc pe Yeti asta al meu ca pe sosteta mea dreapta: daca o sa indraznesc sa zic "aaahahahaahaaaa de cate ori ti-am zis ca 1.masina e doar o masina si ca 2. nu tre sa ai momente de voluntariat pionieresc" o sa se supere. Rau. O sa tipe si o sa zica ca soacra-sa e de vina ca a vrut la Metro. Si ca eu sunt de vina ca oricum din cauza mea a ramas el acolo impotmolit. Nu ma intrebati de ce dar cam asa decurge orice discutie in contradictoriu intre noi. 

  Vad scenariu asa: 

EU: hahaha ce ai facut maaaa...rusinicaaa! 

EL: daca nu erai tu nu se intampla asta! 

EU: cum asa? io te-am pus sa te bagi in zapada?

EL: ma-ta a vrut la Metro!

EU: pi, si te-am pus io sa te duci? Da' de ce te-ai suit pe zapada aia? Ti se pare ca esti jmecher? Inca mai ai impresia ca masina aia poate face orice?

EL: tu esti de vina! Nu masina! Sa nu indraznesti sa dai vina pe masina mea 4x4! Am zis! Ma-ta a vrut la Metro!!!! 

EU: auzi iubitule, da' parca zilele trecute le dadeai la astia lectii prin parcare despre cum sa iasa din zapada. Azi de ce invarteai rotile alea in gol asa?

EL: esti de-a dreptu' nesimtita...tu n-auzi ca ma-ta a vrut la Metrooooooooooo????