Proba olimpica: gogosari-viteza!

  Da! Da! Dupa ce o viata mi-am zis ca eu nu o sa pun muraturi fir-ar-ale-dracului-cu-cine-a-inventat-activitatea-asta-oribila...iacata! M-au invins! Pentru ca saracia e mai mare decat credeam vreodata ca o sa ajung sa traiesc, si pentru ca muraturile de la magazin au ajuns sa fie 1. oribile 2. hidoase 3. pliiiiine de chestii din litere si cifre  4. scumpe....si deoarece Mara adora muraturile...am zis hai. Sa invat sa fac si activitatea asta oribila-fir-ar-al-dracului-ala-de-i-o-fi-dat-prin-cap-asa-ceva. 

  Mai in vara am purces si am pus castraveti in otet. Am injurat o zi intreaga. Dupa care am constatat ca eu nu poci fizic sa inchid borcanele destul de bine, asadar ele, borcanele ce si-au zis "Haaaa, ce o facem pe proasta asta...ce, daca ne-a bagat la baia lu' Marioara, crede ca stam? Ha!" Asa ca vreo 3 din ele au inceput voios sa fasaie in camara. Si sa scuipe zeama imputzita pe unde apucau. Noroc ca inca n-am surzit si cand am deschis usa camarii si am auzit fsssssssssss, am ghicit. Bon. Le-am refacut pe cele 3 si restul vaz ca au stat cuminti. Am mai pus niste sos de rosii pentru paste, ceva zarzavat pentru supe...cand mi s-au intamplat legume care dadeau sa se strice...poc cu ele in borcan. 

   Iar azi. Ce mi-am zis eu in aroganta mea. Hai ca m-am invatat...sa indraznesc oare...sa visez...sa ma gandesc la unnnn...unnnn...gogosar la otet? Am stat, am gandit-o. E, hai sa incerc. Piata e plina de chestii la preturi foarte bune. Si a dracu' saracie m-a adus in stadiul ala in care vorbesti singur prin piata cu sacosa in mana "aoleu uite, un leu kilu'...aoleu iete si usturoi...aaaaa, aoleu".

  Am lasat copilul la gradinita, si am fugit in piata cu rucsacul in spate. Ca sa pot sa car fara sa mor. Ajunsa acolo am injurat cum fac de obicei in piata, m-am ratacit, cum fac de obicei in piata, si am uitat sa iau morcovi, cum fac de obicei in piata. Mmmmbuuuun. Am luat gogosarii...am uitat sa iau otet. Am luat pana n-am mai avut in ce sa bag diversele chestii. Dupa care, ca un magar de carausie am purces spre...(nu,  nu spre casa, nu fiti idioti, eu nu car 12 kile de chestii pana acasa ca nu-s nebuna)...un taxi. 

  Ajunsa acasa am constatat ca mai aveam circa doua ore pana cand trebuia sa fac drumu' inapoi ca sa recuperez copilul din dotare de la institutia cu pricina. Deci...gogosari-viteza. Totul a decurs bine pana intr-un punct. Si anume acela cand au inceput sa ma usture mainile. Cam rau. O fi fost vreunul iute. Pun mana pe limba. Mare greseala. In cinci minute am botu' mai ceva ca Zavoranca. Aha, deci unii sunt iuti. Continui sa ii tai feliute pentru ca sunt nebuna si mi-am propus sa ii pun feliati in borcane. Mi s-a parut mai misto. Asta ieri cand am decis. Azi...not so much. 

  Am taiat, am bagat, am indesat in borcane de mai aveam oleaca si ma suiam cu picioarele pe ele. Am invins pe la 4 si ceva....la si jumate am iesit pe usa sa iau copilul. Asta dupa ce in prealabil m-am spalat pe maini de 403424 de ori, am schimbat prosopul din bucatarie, am spalat toate dulapurile, am schimbat buretele de vase...ca il si vedeam pe Albulete cum vine el acasa, atinge ceva si apoi se duce sa faca pipi si si-o morfoleste de ardei iute. E drept ca ma enervase dimineata, dar totusi...Speedy Gonzales ar fi fost minciuna! 

  Usturimea se inmultea. Cumva crestea. Ma grabeam, m-am dat cu crema pe maini si am plecat sa iau copilul gandindu-ma serios CUM sa o iau....adica cum sa merg cu ea pe strada, ca ea vrea de mana iar eu nu stiu daca mai am capsaicina transferabila. Adica iuteala care se se ia pe copil. Caci un copil de cinci ani care si-ar da cu mana pe la ochi...imaginea asta ma ingrozea. Drumul pana la gradinita dureaza 10 minute pe jos la pas vioi. De data asta a fost cu supliment de vioi. Pentru ca usturimea ma facea sa cam tzopai. La propriu. Merg ce merg, injur printre dinti. 

  Incepe sa ma manance o ureche...reflexul misca mana brusc iar creierul o misca la fel de brusc in directia opusa. Sa crezi tu ca te scarpin! M-oi da de vreun gard din asta ca ursu' daca te-oi intetzi, da' mana in ureche io n-o bag, sa fie clar! Iiiii, daca mi-o veni sa fac pipi sa vezi distractie! Ma sterg cu sulul intreg ca sa fiu sigura ca nu imi ajunge mana pe corpul fizic! Alerg, iau copilul, ii zic, uite mai mama, nu ne tinem de mana, ea se enerveaza, ii explic ca o sa o usture ochii rau. La fel de rau ca pe ta-su cand era el flacau si l-a dus ta-su lui la piata si dupa a gustat un ardei capia din asta otravit...a bagat apoi mana in ochi de l-a gasit ta-su pazind ardeii pe o bordura si plangand. Si l-a intrebat daca l-a batut careva, ca ce are de bazaie acolo cu ardeii in brate. 

  Inchidem paranteza si fugim acasa. Pe drum Mara imi povesteste ceva, io zic da-da...si ma gandesc cum sa fac sa nu scap pipi pe mine de usturime. Nu de alta da' ar fi cam naspa...sa ma alea pe mine pe strada. Ajungem acasa, fug la frigider, iau o punguta de lapte de la programu' "corn si lapte", o trantesc intr-un castron si imi bag fericita labele in ea. Si incep sa rasuflu usurata. Se pare ca informatia a fost corecta, laptele inlatura capsaicina de pe tesuturi. Mara se uita la mine ca la felu' pasipe si ma intreaba de ce stau cu mainile in lapte. Ii explic, pare fericita de informatie, apoi imi comunica ca ea nu o sa manance d-aia iuti. Mda, presupuneam si eu asta...e bine ca pentru tine m-am agitat sa pun gogosari :))))