vineri, 29 aprilie 2016

9 luni in tara care ma iubeste

  Tara asta care ma iubeste. Tara asta imi iubeste copilul cu o putere aproape la fel de mare ca cea cu care mi-l iubesc eu. Sistemul de aici m-a luat in brate. Nu, n-am cerut "benefits", nu traim din "ajutoare" de nici un fel. Marius munceste mult de tot, Mara munceste poate cel mai mult dintre noi pentru ca ea are de dobandit o limba si o cultura. Eu muncesc doar putin. Dar tara asta ne iubeste de 9 luni de cand ne-am dat jos din avionul ala.

  Pe 11 aprilie s-a facut un an de cand Marius a ajuns aici. Pe cand eu cautam scoli, case si vieti pe internet... I-am povestit lucrurile astea colegei Jackie, o doamna de 51 de ani cu care ii duc pe mini-oamenii astia la inot joia. Cand i-am povestit femeii cum am ales eu scoala online si care a fost intreg procesul gandirii mele... i-au dat lacrimile putin, s-a aplecat spre mine si mi-a zis "you're amazing, you know that?"... Are doi copii mari acasa. A putut sa se puna putin in locul meu. Sa-si imagineze.

  In timp cam toate doamnele (si domnii) de la scoala au inceput sa ma intrebe cum am ajuns noi aici, cum am venit si de ce ne-am rupt de familia noastra. Nici unul dintre ei n-a zis "tara". Deloc! Niciunul n-a intrebat de "mancarea" sau ciorba de burta... Toti oamenii astia carora le-a pasat, le-a pasat de familie. Aici asa e. Ei si pe copiii din scoala ii considera familie. Am inceput sa-i inteleg, pe unii din ei ii simt ai mei, mi-e drag de ei, m-am atasat de ei ca de orice pui mic iti iese in cale. 

  Nu, nu mi-am imaginat ca o sa lucrez intr-o scoala. In octombrie cand am aplicat pentru job nu-mi imaginam ca ma vor primi proaspat aterizata dar am zis sa o fac pentru ca mama mereu mi-a zis ca "incercarea moarte n-are". Copiii altora nu-s punctul meu forte. Sau asa credeam. Aici copiii sunt altfel, asta e adevarul dur al vietii. Faptul ca aici copiii sunt educati. Asta e cuvantul. Sunt politicosi din nascare, la 4 ani cand ajung la Reception ei deja sunt pui englezesti educati in marea lor majoritate. Si care nu-s... sunt educati de scoala. Cand un cadru didactic vrea sa-l certe pe un copil aici striga la el "EEEEXCUUUUSEEEEEE MEEEE!" Ala e semnalul! Pana si certatul e cu titlu de scuze politicoase, maica!

   Copiii m-au iubit cu cat le-am impus mai multe limite. Cu cat le-am spus sa se spele pe moaca dupa masa de pranz. Au venit si mi-au spus ca "teacher" i-a laudat ca n-au mai venit inapoi de la masa mizerabili :)))) Nu le-am dat abtibilduri cu "Dinner lady award" decat daca mi-au aratat ca au terminat mancarea (multi vor sa te pacaleasca da' io-s din Romania :)))) ) sau daca au facut ceva exceptional: sa imparta jucariile, sa nu loveasca, sa ajute un coleg, sa fie BUNI asa cum stiu ei ca li se cere in scoala care ii iubeste. 

  Pentru Mara scoala asta a fost tot ce mi-as fi putut dori pentru ea vreodata. Am ales-o dintr-o suma de 6 scoli, am mers dupa instinctul de a citi scrisoarea-introducere a directoarei, scrisoare care aparea pe prima pagina a site-ului. Instinctul a fost bun, femeia e un manager priceput, m-am lamurit de mult de asta. Ca sa fii director de scoala aici trebuie sa fii facut multe scoli reale, sunt etape intregi serioase pana sa ajungi sa fii Head Teacher. Si acum stiu asta pentru ca vad ce mi se cere mie pentru un curs de Teacher Assistent pe care il fac acum. E munca si scoala serioasa. 

 Treaba pe care am facut-o saptamana asta impreuna cu invatatoarea si asistenta pentru copilul roman care este mult in urma turmei... faptul ca am asistat la ore ca un "cadru didactic" si i-am vazut cam cum fac ei cu elevii la ore, chestia asta a fost extrem de relevanta. Metodele de predare, invatarea, atentia catre nevoile fiecarui elev, faptul ca sunt doi oameni la 20 de elevi, resursele mari (limitate din punctul englezilor de vedere, nelimitate din punctul MEU de vedere)... Toate astea m-au facut sa ma indragostesc inca odata de scoala asta, de orasul asta, de oamenii astia.

   Din ce-mi ziceau romanii acum 9 luni ca "vad prin ochelari roz" si ca o sa "imi treaca" entuziasmul, parca de aia totul mi se arata invers. Numa' de a dracului ce sunt io, na! :))))) Da, sistemul are si el gaurile lui, problemele, birocratiile, prostiile inimaginabile, da! A fost greva doua zile la trenuri, alte 5 la doctorii rezidenti care-s foarte chinuiti... Sunt probleme si aici, e clar asta. Dar sistemul le repara. Nu exista coruptie la nivel mic. Nu-ti cere nimeni bani pentru diverse. Au si ei coruptii lor, au prostii lor, au probleme grave cu alimentatia, sanatatea, drogurile. Nu au probleme cu armele pentru ca n-au arme. Nici macar Politia nu poarta arme :) Au d-alea cu electricitate, te pun baietii cu roatele-n sus imediat daca nu esti cuminte. Dar nu te impusca. Nici macar din greseala :)))) Au probleme cu scolile, nu toate-s misto, nu toate au rezultate, nu toate sunt bune. Asta e realitatea. 

  Cand i-am zis azi invatatoarei Marei ca fac un curs de T.A. si ca o rog sa-mi fie mentor si sa-mi semneze actele alea s-a bucurat de parca era mama! Mi-a zis ca daca am nevoie sa ma ajute cu ceva sa nu ezit sa o intreb, mi-a dat adresa ei de mail ca sa nu cumva sa mai scot la imprimanta materiale pentru Andrei cum scosesem eu azi de la mine de acasa, ca scoate ea la scoala, pe imprimanta scolii. Plus ca e asa de draguta in general... e genul de om pe care-ti vine sa-l iei in brate si sa-l zmotocesti ca pe hamsteri, serios! Toti copiii stau si-n coada pentru ea. E suficient sa le zica "mie nu-mi place ce aud" ca fac astia liniste, zici ca-i data cu zahar, nene!

  Azi a venit Mara cu o medalie de la turneul de golf. Au facut 6 saptamani de cricket, 6 de inot, 6 de golf, fac acum 6 de tenis. Cu profesori specializati de la universitatea de langa noi. E, si moaca asta pitica se pare ca e destul de jos fata de pamant cat sa nimereasca sa bage mingioacele alea mici in gaurile alea. Au chemat-o la echipa scolii si au dus-o la un concurs azi. De unde a venit cu o medalie de gat. Nu, nu s-a dat la toata lumea cum se dadea la Piticot, Canguri si alte magarii romanesti. Nu. Echipa lor de cativa pitici a nimerit mai multe gauri decat celelalte echipe de pitici de la alte scoli. Si i-au dat o bucatica de metal agatata de un snur. Sa mai explic ce a insemnat asta pentru ea? In primul rand ca a fost ALEASA in echipa de catre antrenorul de golf. Apoi ca a mers acolo si a participat. Apoi ca li s-a strigat numele scolii si punctajul... Azi m-am bagat intr-un cotlon si-am lacrimat de fericire... Pentru ca tara asta ne iubeste.


marți, 26 aprilie 2016

Baby steps

  Cu pasi mici, incet, catre victorie :))))))))))))) Glumesc, nu e asa o victorie ce mi se intampla dar oricum eu ma bucur ca un copil. Asadar, detaliile. Am aplicat inainte de vacanta de Paste (cel anglican) pentru un mini-job la scoala. Adica altul decat ala pe care cu onor' il prestez din octombrie incoace. Pentru ca una din fetele teacher assistant de la clasa Reception are ceva treaba vinerea s-a deschis un job pentru asa ceva pana la final de mai cand termina crestina ce-are de rezolvat. 

  Mi-am zis sa incerc pentru ca desi n-am nici o calificare in acest sens s-ar putea sa ma accepte daca nu se mai prezinta si alt candidat, in special pentru ca petrec o jumatate de ora in fiecare zi cu cei mici de acolo deci cam stiu care-i treaba. Din pacate sau de fapt din fericire, s-a mai prezentat o doamna (tot romanca) la interviu si cum ea avea calificarea necesara directoarea m-a chemat la ea sa-mi zica ca cu mare regret nu poate sa imi dea mie postul pentru ca ea are calificare. Dar ca ar vrea sa ma trainuiasca si pe mine ca sa pot sa accesez in viitor joburi similare. 

  M-am pleostit oleaca insa de ciuda m-am dus repejor, am studiat problema intens si peste cateva zile eram inscrisa la scoala care te scoate "teacher assistant nivel 3" (cel mai mare posibil). Scoala online ca de alt soi chiar nu ma mai tin nervii. Pentru frumosul curs am nevoie si de 50 de ore de practica in scoala. Si zic na, las' ca ma inscriu si dupa aia ma duc io cu caciula in mana la doamna directoare care sigur n-o sa ma refuze. Dupa vacanta intamplarea mult prea fericita a facut ca eu sa nu o gasesc pe tipa prin preajma cam deloc 2 saptamani. Asteptam sa ma intalnesc cu ea intamplator ca sa o rog pentru practica. 

  Ieri... surpriza. Managera de incluziune (asa-i zice femeii pe ecuson) m-a chemat pana la ea sa ma roage frumos sa-mi mai dea un job... platit! Pentru ca le trebuie om cu limba romana la el care sa il ajute pe colegul Marei roman, baietel care se pare ca are mari probleme de intelegere. Practic nu evolueaza deloc in nici o directie iar oamenii s-au cam ingrijorat. Asa ca s-au gandit la mine care io mai aveam putin s-o pup pe cucoana caci iata, s-a rezolvat si cu practica si mi-a crescut si leafa :))))) 

  E drept ca va fi un job greu daca nu imposibil. Baietelul nu are un diagnostic pus dar cred ca in curand o sa il aiba pentru ca el nu intelege cam nimic din ce-i spui sau ce-l intrebi nici macar in romana d-apoi in alta limba gen engleza care, avand in vedere locatia, i-ar fi extrem de utila. Azi a venit si tipa de la Primarie de la EMAS (Ethnic Minority Acheivement Service), o autoritate care se ocupa cu integrarea copiilor straini in scoala. Au angajati bilingvi care sa le descalceasca un pic problema. Acu' romancutza asta a venit da' prea multe n-am putut sa aflu nici de la ea pentru ca vorbea mult si nu spunea nimic. Si o facea in ardeleneasca. 

  Mi-a zis ca baiatul e "lenes" si ca de aia nu se descurca. Eu, auzindu-l cum raspunde la intrebari despre o poveste care tocmai i se spusese... am mari dubii ca de lene nu pricepe el nimic. O sa vedem de maine incolo ce-o iesi si unde om ajunge cu aventura asta. Incet incet fac si cursul, baby steps, mamaie, ca nu mai esti chiar puicutza tanara da' nici dracu' nu te-ai dus de tot. Si cand le vad pe cucoanele astea ce tare ma iubesc parca altfel ma simt. 

  Ce sa mai, una peste alta sunt tare fericita. Ceea ce va doresc si 'mneavoastra!

marți, 19 aprilie 2016

Lupta cu ora

 Disclaimer d-ala: in caz ca cineva a uitat acesta este un blog pentru amintiri personale si atat.

 Ora de culcare, ce credeati? Da, si schimbarea de ora anuala ne fute, pardon limbajul, total. E chestie demostrata, niste oameni se lupta si ei sa schimbe magaria asta de schimbat de ora. Lupta cu ora de nani e cea a Marei. 

  Fiecare vacanta minuscula ii distruge programul. O vacanta mai "mare" adica de 2 saptamani cum a fost acum de Paste... ii rupe tot ritmul. Ea este om care necesita culcat devreme seara. Are 9 ani si daca se culca dupa ora 10 seara nu se poate scula dimineata la 7.30 confortabil. Asta inseamna sa se scoale SINGURA. Ea se scoala singura de o viata intreaga. A avut norocul ca ma-sa sa fie o ratata fara job care sa o tina acasa si sa-i lase acest timp de crestere. Ea nu mai doarme ziua de cand avea 2 ani. 

  Daca adoarme ziua e grav. Subliniat cu trei linii rosii. Inseamna ca e bolnava de dus la spital. O mai ia somnul in masina, masina este viata ei, de cand s-a nascut adoarme in masina de zici ca e ceva magie in cutia aia de conserve. 

  Ideal acum pentru ea in timpul saptamanii este sa adoarma la 9 fara un sfert. Sa adoarma. Si atunci se scoala singura. Daca o scol eu la 7.30 este clar ceva inconfortabil pentru ea. Nu zice sau face ceva deosebit. Doar ca nu e vesela in dimineata aia iar la final de zi... Aici ziua copiilor la scoala se termina foarte tarziu adica la 3.15. Lupt mai mult decat am luptat vreodata... pentru ora de culcare. Da, e mare acum. Nu mai e "bebe" dar clar ea nu stie ce-i trebuie ei. CLAR nu stie asta :))))))))). Daca o lasi (am incercat!) sta pana la 1 noaptea si plange a doua zi... nu, nu asa trebuie sa se odihneasca un om. Mai ales un om mic. 

  Asa ca ma lupt cu ora. Vrea sa citeasca seara. Doar seara. Sau doar la scoala dar acolo nu are timp mereu. Asa ca trebuie sa calculez toata baia (sta in apa cel putin 30 de minute dar de cele mai multe ori 45) apoi tot cititul (minim 45 de minute) apoi tot adormitul ca na, e si ea om, nu lesina direct. Asa ca la ora 7.30 o chem catre cada de baie. Sa-si faca baia cu pricina, cu pestisorii robofish, cu toate alea, sa discute in voie cu cine vrea ea... Apoi sa citeasca din Horrid Henry sau Harry Potter sau Nesfarsita goana dupa elefanti sau alte sute de alte alea (ca are un teanc de carti pe care le ruleaza).... si apoi sa se culce. Nu pot sa-i interzic cititul. Nici baia! Asa ca o aduc la culcare cat mai devreme cu putinta ca sa le poata face pe toate in liniste.

  Daca mi-ar fi zis cineva acum 9 ani ca va fi MAI GREU peste 9 ani sa "o adorm", as fi zis ca-i tampit la cap. Ce n-as da pentru o SUZETA! 

luni, 4 aprilie 2016

9 ani

  9 ani au trecut ca fulgerul. Dar aproape la fel de repede ca 9000 de ani. Daca ma intrebi azi daca as mai face "inca unul", daca as mai lua-o inca odata de la capat o sa zic un nu hotarat. In momentul asta al vietii ea se scoala, isi pune singura de mancare si practic are grija singura de ea.

  In ziua cand a facut 5 ani i-am prezentat dusul si i-am zis ca acum se poate spala singura. A ramas in grija mea spalatul pe cap. Pe cand a facut 6 ani i-am zis sa-si ia dimineata singura de mancare, ii las eu paine taiata si isi ia. Si i-am subliniat ca oamenii care dorm nu trebuie sa fie sculati din somn. Decat daca iti e rau. Daca ti-e rau trebuie sa strigi cat te tin bojocii! Ca ei i-a fost rau in diverse momente, a avut niste episoade in astia 9 ani, mereu m-a strigat pana acum cateva luni cand a stat si a tremurat o noapte intreaga de frisoane pentru ca n-a vrut sa ne deranjeze! Deci ca mama, daca nu ti-e frica de una, ti-e frica de alta! :)))

  Pe la 7 ani am lasat-o sa "gateasca" sub supravegherea mea, adica cu foc. Sa dea drumul la aragaz cu mine care tineam chibritul, tot felul de d-astea. La 8 ani i-am dat la gioale grav pentru ca am luat-o de "acasa" si am adus-o in alta tara si alta limba. Avea 8 ani si aproape 4 luni cand am zburatacit-o aici. Cand s-a scufundat in alta limba pe care a invatat-o deja, cand s-a simtit total pierduta in alta scoala din alta tara. Azi nu-si mai poate imagina cum ar fi sa traiasca din nou intr-o scoala romaneasca. 

  Azi n-am facut nimic. N-am facut "petrecere" pentru ca ea a zis ca prefera sa fim "in familie", e si mama aici si a vrut sa fim doar noi. Pe parcursul lunilor a tot oscilat intre diverse soiuri de activitati dar odata vacanta venita (aici acum este vacanta de Paste) s-a relaxat si n-a mai vrut nimic decat "sa fim noi" si CAAADOURI! :)))) Si pentru ca tocmai ce am fost la Stonehenge e inca patrunsa de moment...am stat acasa. Am mers azi pana in centru, la plaja si la "balciul" proaspat re-deschis in acest sezon. 

  In Southsea, la malul marii, exista un parc de "amuzament" pe parcursul "verii". Englezii considera ca a venit vara desi noi azi ne-am cacat pe noi de frig la modul ca ne-am cumparat repede cate un plovaras de la fata locului... pentru ei s-a deschis "sezonul". Le vezi pe multe in fusta-non-ciorapi si maneca scurta cand tu esti imbracat asa ca de un... februarie romanesc :)))))) E, acolo in parcul ala de la malul marii, tocmai ce s-a cladit un Eye. Ca London Eye. O roata mare care merge usor si te ridica sa vezi de sus. Solent Eye ii zice, Solent fiind numele "fasiei" de apa care ne desparte de Isle of Wight. Un soi de fasie-canal parte din ocean. 

  Asa ca ne-am dus sa-l vedem si cum la "balciul" de langa nu fusesem cu copilul... azi a fost zi de haos. Intai ca mi-a fost super frica in Roata aia. E de cacat rau! Cutiutele alea mici nu-s inchise, te bate vantul prin ele si le bate pe ele vantul cu tine cu tot! Deci ce senzatii tari ai in chestia aiaaaaa! Huo, mah! Toata calatoria n-am vazut decat sudurile! Nene, astia abia au ridicat magaria in picioare, pot io sa stiu ca e ea sigura? Avea niste suduri asa voioase la toate fiarele cabinei de puteai sa juri ca le-am facut EU. Si eu sunt anti-talent la sudura sau orice munca manuala de migala. Bai, parca se bashisera pescarusii sudurile alea! Aruncate asa, lipiturile alea! Duuuude, ej' nebun? Ne tine magaoaia? Bre, am avut noroc, ne-a tinut! A doua oara jur ca nu mai sui in dansa!

 Dupa Roata planetei, copilu' zice hai si la alealalte asa ca ne-am mai dat in chestii pe acolo. Adica io coana asta batrana cu copil de 9 ani m-am dat pentru prima si va spun sincer ULTIMA data in viata... intr-o ceva gen roller-coaster. Era asa cam pentru copii. Domle, mi-am vazut albu' ochilor incercand sa deschid ochii si sa nu mor acolo! Eu urasc viteza, urasc inaltimea si da, urasc VITEZA. Orice chestie se misca mai repede decat ma pot eu misca in fuga... ma ucide psihic. Aia cu suitul in Spinnaker Tower a fost nimica pe langa dusul 3 ture cu magaria vietii azi. Deci am coborat din ala asa de traumatizata incat pe drum la intoarcere cand era o coada in trafic am zis in gand "multumesc Naturo ca mi-ai adus trafic in cale, 20 la ora e SUFICIENT pentru mine!" 

 In timp ce zburam cu roller-u ala, fi-mea urla "aaaaa asta e cea mai tare zi din viata meaaaa!" iar eu urlam "sa-mi baaaaaaag in ea de viataaaaaaaaaaaaa" Sotul facea poze de jos, da' n-a nimerit saracu' decat unele dragute, alea in care eram albastra la moaca le-a ratat! :)))) Bai, ce sa zic, ne-am distrat. La intoarcere aveam in cap sa mergem la o pizzerie de langa casa. Da' dupa ce am intrat si pret de 20 de minute nu ne-a bagat nimeni in seama ne-am dus repejor la Pizza Hut de langa si am luat la pachet. Ziua s-a incheiat magistral cu un "tort" din mini-eclere facut impreuna cu Mara si cu aportul lui Marius care a frecat la aluat... in care ea cu mandrie a suflat in lumanare. 

  Bine ca am scapat intreaga! 

Cu avant!

sâmbătă, 2 aprilie 2016

Despre sex la bariera

  Se anunta a fi o zi absolut normala, banala, aproape plictisitoare. Evident urma sa ma uit la poze de cand era bebe, asta fac mereu in ajunul zilei ei de nastere. Ma uit cat era de mica si ma minunez. Am poftit-o la cumparaturi sa mai luam una alta si pana sa plecam i-am zis ca ii dau bani de buzunar de azi inainte. Maine face 9 ani, mi-a demonstrat ca stie cum sa fie (macar putin!) cumpatata si ca stie sa primeasca restul corect. Asa ca am decis sa-i dam de acum inainte 2 lire pe saptamana pe care i-am inmanat azi in mod foarte sobru. 

  De aici o intreaga discutie aoleu n-am portofel. I-am dat portofelul meu vechi cu Mikey Mouse, nu ma intrebati de ce ani de zile am umblat cu un asemenea portofel, are legatura cu niste rude din SUA care pentru o vreme au facut design pentru Disney si de acolo cadoul. I l-am dat ei, mega incantare. Da' mami, unde-l PUN? As vrea o geanta cum aveai tu. Corect, aveam, de ani de zile umblu cu un rucsac sport pentru ca daca ajung la magazin in el intra doua kile de cartofi, unu' de morcovi si sapte de bere :)))) Pfff, bine hai ca mergem si iti iau o geanta. Ceea ce am si facut. Una mititica de piele colorat-peticita stil postas, de la charity-ul de langa casa. 

  Am trecut apoi pe la toate magazinele unde brusc a constatat ca e cam zgarcita. Din doua in doua minute zicea "io nu dau atatia bani PE ASTA" si pleca ofensata mai departe :)))))))) Pfff, ce schimbare de atitudine! Strangea posetuta cu amandoua mainile, nu cumva sa piarda comoara. Pentru ca are noroc chior (de cate ori o scot din casa ea gaseste monede pe strada) si-a suplimentat bugetul cu inca 21 de pence de pe trotuar! I-a pus mandra in portofel si a plecat mai departe. S-a indurat sa dea o lira la un aparat cu monede care i-a scuipat inapoi un Minion breloc pe care si l-a agatat de noua geanta. 

  Ajunse langa casa a trebuit sa stam la bariera de la gara. Cazuta pe ganduri, in soarele ala, m-a intrebat brusc cum se face ca ea seamana si cu tati si cu mine. Opa! Am respirat repede-repede ca sa imi iau avant. Stiam ce urmeaza. Si m-a prins cu doua sacose in maini langa o bariera... 

Ea: mami, m-am tot gandit aseara, cum se face ca eu seman si tu tati si cu tine?
Eu: pai noi te-am facut
Ea (foarte docta): nuuuu, ca io am iesit DIN TINE... gest laaaaarg catre burta subsemnatei!
Eu: pai din mine dar tati te-a facut, impreuna cu mine, a fost o celula a mea si una a lui. Doar nu crezi ca te-am facut doar eu, nu vezi ce tare semeni cu tati?
Ea: CUM? Adica cum a ajuns celula lui?
Eu (respirand adaaaaanc): Pai barbatul are sperma care contine celulele lui de reproducere. Barbatul si femeia fac sex si din penisul barbatului iese sperma care ajunge in uterul femeii si acolo se produce copilul, din cele doua celule.
Ea: ahaaaa, acum incepe sa fie logic!
Eu (imi zic in gand... daca a mers pana acu' pot sa-i dau mai departe): da pai oamenii se dezbraca si se iubesc, penisul barbatului intra in vaginul femeii si lasa sperma. Si apoi femeia ramane gravida.
Ea (foarte relaxata): AHA! E, asa da, acum am priceput! Nu e asa complicat! 

  A urmat o intreaga discutie despre genetica, despre gemeni si cum sunt ei identici sau nu, despre culoarea ochilor si alte trasaturi mostenite. Eu fiind foarte amuzata dar fara sa rad vreo secunda, ea super relaxata si deloc scarbita de idee. Stie cum se nasc copiii de cand avea 3 ani si eu lasam televizorul sa mearga pe "Birth Stories", stie ce e ala ciclu de cand avea 5 ani si m-a intrebat care-i faza cu tampoanele. Cu detalii medicale cu tot. Totul a venit foarte normal si natural. Si m-am bucurat. Mult. Maine implineste 9 ani.