luni, 29 septembrie 2014

Now what?

  Mama ce planuri aveam azi sa fac un post despre un restaurant misto. Nu mi se arata. Am luat rezultatul analizei Marei de dimineata la prima ora. Nu are infectie urinara asa cum banuiam de fapt. Adica presupuneam. Ca dupa 7 ani si jumatate fara nici o problema de genul asta si cu un sistem imunitar chiar puternic...nu vedeam de unde. Dar m-am dus la analize ca sa fiu sigura. 

  Mai ca imi doream sa fie infectie. Stiu cum suna asta... Insa ce-ti doresti mai aprig? O infectie urinara care sa zicem sau sa speram ca n-a fost de la abtinutul de la baie ci din alte cauze si care se vindeca cu un antibiotic... sau o trauma psihica atat de puternica incat copilul sa vina acasa si doua zile sa faca pipi isteric? In timp ce la scoala ii e teama sa mai ceara pentru ca a vazut reactia duamnei cand au cerut altii. Si nu i-a lasat, i-a certat sau le-a zis "NU TE CRED". 

  Eu nu-s naiva. Eu stiu prea bine ca sunt cativa copilasi in clasa aia care sunt perfect capabili sa ceara la baie doar pentru distractie. Si care sunt total neimpresionati de tot ce zbiara si ameninta femeia adulta care sta in fata lor. Pur si simplu ii doare in cot. Motivele sunt multe si diverse. Unii e clar ca-s afectati total de alimentatie. Poate chiar toti. Sunt high on sugar 99,99 la suta din timp. Sunt infundati cu paine, chimicale si mezeluri si mi-e clar ca asta ii defecteaza la cap. Altii mi-e clar ca-s la fel de terorizati acasa si ca cineva se poarta cu ei ca tanti asta. Drept pentru care sunt imuni. Poti sa-i ameninti cat doresti, le e indiferent. 

  Dar mai sunt si cei care se sperie. Care n-au vazut asa ceva. Carora nu le-a zis nimeni niciodata ca nu-i crede ca fac pipi. Sau ca nu-i crede ca ceva, orice, in general. Orice ar spune, eu o cred. Pentru ca am invatat-o cum sa nu minta. Si nu minte. Dar ce conteaza? Pentru ea toti mint, sunt rai si obraznici. Si sa faca bine sa se duca in pauze la baie. Mda, doar ca vezi mata, anu' trecut, o usa mai incolo, era alta regula. Deci cum ar putea ei sa stie altceva? 

  I-am explicat copilei ca duamna e o tampita. Si ca daca un om are nevoie la baie trebuie sa mearga. Asa ca azi a cerut voie. N-a fost lasata! Si-a facut saraca curaj iar vaca n-a lasat-o la baie. Si ea facea pipi. Pentru ca ea bea apa multa. Iar duamna a dat ochii peste cap si-a zis ca a cerut unu' si acu' vor toti. Drept pentru care pe unii i-a lasat iar pe ea nu, pentru ca a cerut dupa altii. Cam cum suna asta? Excelent. 

  Doamna directoare se face ca nu a auzit ca Inspectoratul i-a zis sa faca doua clase. De ce? Pai pentru ca nu doreste domnia sa. Pur si simplu. Are spatiu, are decizie de la Inspectorat pentru angajarea unui nou cadru didactic si nu doreste. Nu vrea. Nu simte. Iar doamna care a initiat memoriul a zis ca si-a luat avocat si o da in judecata. Deci iata ca directoarea a gasit una mai nebuna ca ea. Asa ca deocamdata n-o sa avem o clasa noua insa daca merge femeia aia in judecata ma duc si io sa fac galerie! Ma duc sa aplaud. 

  Nu pot descrie foarte clar ce-mi vine sa fac azi. Azi am luat-o si-am plecat cu ea repede ca sa nu ma duc sa o injur pe invatatoare cu toate cuvintele de care-s capabila. I-am zis Marei ca trebuie sa se invete pur si simplu sa nu auda porcariile pe care le zice cucoana. Sa-si vada de literele si cifrele ei si cand aia urla sa nu o bage in seama. Acum am o alta dilema, legata de profesionalismul duamnei. Cucoana nu a facut cu ei Educatie Fizica decat odata in 2 saptamani. Desi au doua ore pe saptamana. Azi a fost a cincea ora din an si iar n-a facut-o. Data trecuta a zis ca a fost pentru ca au fost ei RAI. Asa ca i-a pedepsit si n-au facut sportul. Acum Mara, care invata ironia pe zi ce trece, mi-a zis "pai n-a facut sportul ca AVEA DE TIPAT la unii"...:)))))))) Corect. Era ocupata. La fel nu a facut nici ora aia cu arta si pictura, lucru manual cum ar veni. Duamna nu doreste. Copiii sunt rai si nu merita. 

  Eu mai am de studiat putin in ceea ce priveste legea si ce pot eu face. O sa apelez curand la Inspectorat indata ce strang suficiente probe valabile legate de ce trebuie sa faca ei in scoala. Am nevoie de informatii si indata ce o sa le am o sa vad cum fac ca tara asta sa nu-si mai bata joc de copiii ei. Am trecut de momentul de furie neagra. Am trecut in locul ala mult mai periculos: ala in care n-am absolut nimic de pierdut. Doar de castigat. Pentru ca oamenii ca directoarea si ca invatatoarea asta n-au aflat un lucru: ca legea si profesia se respecta pana la punct si virgula. Si daca nu... ca sa o citez pe duamna "va fi vai de voi!". 

  

vineri, 26 septembrie 2014

La Cutitu' de Argint

  Nu va radeti ca asa ii zice... Nu ie da haur, ie da hargint. Dupa o saptamana teribila pentru Mara am fugit in excursie. Saptamana asta cred sincer ca a fost una din cele doua cele mai groaznice din viata mea de parinte. Prima a fost pe cand era mica si a facut la 2 Mai enteroviroza cu sunat la salvare de doua ori si spitalizare pentru o juma' de zi urmata de o saptamana de intravenos prin branula. La cort! 

  Saptamana asta copilul meu a fost muuuuult mai chinuit decat in saptamana aia din 2009. Pentru ca acum e teroare psihica. A ajuns la simptome de infectie urinara de frica sa ceara la baie pentru ca doamna nu le "da voie la unii". A ajuns sa-i fie teama sa mearga la baie. Eu am albit. Asa ca mi-am pleznit o vopsea in cap si-am plecat ca sa uitam. Sa dam reset la informatiile despre noua noastra viata alaturi de duamna. 

  Am luat-o azi de la scoala, nu stia nimic. I-am zis ca mergem acasa, mancam si plecam la tren spre Sinaia. A amutzit. I-am zis inca odata si a inceput sa tzopaie ca un ied. Am dat fuga la gara si-am ajuns la Sinaia pe la 3 fara ceva. Ca sa aflam cu stupoare de turist ca-s Zilele Sinaii. Pentru prima data in viata mea am plecat de acasa fara rezervare facuta. Pentru ca nu stiam pana azi ca o sa plec din cauza de vreme. La Ploiesti a plouat si ieri si azi, era cam urat si am asteptat sa vad cam cum e. Si-am venit la acelasi hotel de data trecuta, Hotel Stavilar...cu speranta in suflet ca n-are cum sa fie plin. Era plin. Noroc cu un nene de acolo care ne-a zis ca sa incercam "la vecinu". 

  Despre vecinu', adica Restaurant Cutitul de Argint stiam doar ca-i restaurant cu jmecherie de fripturi braziliene sau asa ceva se dau ei. E la 100 de metri de Stavilar, tot pe Aleea Peles, in padure la cascada. Data trecuta cand am fost ne-am uitat prin geam ca ma intrebam de mancare... da' ei erau inchisi cu spor la ora 12 cand vrea copilul meu masa de pranz. Azi am intrat sfioase si-am intrebat de camere. Una mai aveau. Cica una mai aveau da' eu pana acum n-am vazut alt suflet de om p-acilea. N-am auzit miscare. Numara tanti aia in lista ca la Caragiale: "patru la Primarie, doua la..." Serios, asa a zis. N-a zis dupa aia Scoala de Fete, da' ceva cu primarie era. Primaria face liniste, cred ca nu s-a prezentat cu musafirii respectivi sau or veni la noapte morti. 

  O intreb pe tanti din restaurant de un meniu. A dat ochii peste cap si mi-a zis cu mare naduf... "doamna aici e un sistem, e un siiiiiisteeeeem". Ma gandeam ce cacat de sistem sa fie. Imi da un meniu cu opt poze. Si zice doamna e sistem ca.... platiti 50 de lei da' noi vi le dam pe toate astea opt, cat vreti sa mancati! Mara se itzea peste tejghea, era vorba de HALEALA, taica, deci vroia sa vazaaaa... Ii arat meniul care era o suma de 8 poze pline de carnareturi si atat. Unele aveau asa cate o sfioasa bucatica de salata sau doua chipsuri pe langa, in rest...lulu. Ala e tot meniul. Si iti da OPT. Dar niciodata nu e nimeni acolo, e facut asa ca sa nu vina clienti, mi-e clar! Cred ca daca le ceri de mancare se duc repede sa sperie fo' vaca de pe undeva ca sa o transforme. Am plecat razand cu fi-mea care a zis ca tre' sa chemam tot neamu' da' mai ales pe tati ca "ala baaaaagaaaaaaaaa!". Albule, asa a zis! 

  Isi tot facea femeia socoteala cam cum sa faca. Zice, mami, luam la pachet. Zic maica, iau la pachet pentru doua saptamani noi doua ce e acolo... nu merge! Mnda... s-a lasat pagubasa si-am pornit spre parcul ei preferat. Care acum era plin de o duomnisuara de muzica usuara (Framule, unde-oi fi tu sa razi de ea - comentariu doar pentru cunoscatori!) care bubuia la muzici. Au cladit crestinii o scena mare in parc la Caraiman si azi la 4 era o ceva "repetitie" de ....bai era una care ragea. Una mica cu o caciula d-aia prezervativ pe care eu, caciula, n-o inteleg deloc. Adica natura te-a facut frumos da' tu tii neaparat sa te uratzesti ca moartea. Si ragea fetita in niste boxe d-aleaaaaaaaaaaa... Iti tremura splina pana-n gat. Al tau sau al cui se intampla sa fie pe langa tine cand ti-o vomiti. 

  S-a dat asta in leagane, io m-am tinut bine de o bancuta d-aia sa nu ma ia strofele lu' aia pe sus... am plecat si am vazut ditamai targul de mestesugari. Bai si m-a impresionat. Adica chiar mai exista oameni care fac lucruri misto. De la pielarie la bijuterie, blanarie, mancare, branza, carnatzi, tzuica, chestii. Erau toate traditionale. Nu era nimic chinezesc! Totul se intinde in toata Sinaia, de la parc pe langa el in ambele parti... centrul e inchis total de la intersectia cu strada ce duce spre Cumpatu pana inspre International din cate mi-am dat seama. Totul e alee pietonala cu targuri, tiribombe, acrobati care se suiau pe niste perdele atarnate din pomi... ce sa zic... Daca scoteau romanii din ecuatia asta va jur ca era perfect! 

  Parcul e renovat total, au facut oamenii foaaarte frumos desi noi am fost aici in ianuarie. Sinaia evolueaza frumos. Nu stiu cine e primar si ce invarte el dar parcul Sinaii e din ce in ce mai frumos si mai ingrijit, cu locuri de joaca mai frumoase si mai adevarate de la an la an. Acum mi s-a parut foarte misto ca au atarnat pe toata strada principala care e inchisa....umbrele colorate. E o senzatie de wow, Mara a fost suuuuuuuuper incantata sa umble pe sub ele. 

  Am mers si-am mancat din cauza de foame-n glanda la Steak ala din centru pe care il stiu ca e curat desi extrem de scump. Am mancat okeiutz pe multi bani cum ar veni. Dar cum data trecuta mi-au dat piure stricat la Caraiman si nu mai stiu ce tampenie la Stavilar... mna. In Sinaia nu poti manca bine si decent la pret decat la Alex Unguresc iar ala era prea departe acum pentru ziua de azi si picioarele care umblasera deja o zi si n-au decat 7 ani jumate. Mai ales in situatia in care orasul e practic inchis deci nu poti lua taxi sa te duca la hotel. Sa ii vezi pe cetatenii care incercau sa intre in oras ce uimiti erau cand se intalneau cu bariera si militie :)))) 

  La hotel e cam frigutz din cauza ca oamenii n-au dat drumul la caldura pana acum si inteleg ca oricum caldura e legata la cartela de la usa deci practic nu e daca nu e om in camera. Desi ti se dau doua cartele cand vii tocmai ca sa lasi una in sistem. Deci fix dar fiiiiiix absurdul planetei. Cum or fi legat ei caloriferele la cartela asta nu stiu. Locatia e una care se vrea de foarte lux. Camera e enorma. Dar televizorul e asa cat unul de masina intr-o camera de 5 metri lungime. Baia e plina de chestii scumpe. Dar e cat o scrumiera mai hotarata. Daca te pui pe veceu dai cu capu' in zid la propriu. Saaau te asezi asa cumva oblic, mai shui ca-i mai dragutz! Dusul e cu fitingaraie de lux. Da' apa vine doar de la 2 metri si n-ai cum sa o dai mai jos sa te speli cum ar veni si la... Mara a zis impacientata din baie "mamiiiiiii sunt foarte caraghioasa, am pus un picior pe perete ca sa ma spal laaaaaaaa fuuuuuuuuuuuuuuund!" Asta ca sa intelegeti dilema copilului care nu stia cum naiba sa faca sa se spele. E misto, curatzel, caloriferul duduie si plapuma groasa deci o sa fie ok. Au si feon in baie si sapunuri si mocheta pe jos deci la normele de Romania (serios, alea din lege) astia sunt la un 4 stele. 

  Iar cascada bubuie la 5 metri de noi. E un zgomot care i-a placut Marei enorm cand am fost data trecuta la Stavilar, mi-a zis si azi in tren ca neaparat sa lasam geamul deschis ca sa o auda tare-tare. Zgomot de apa linistitor. S-a cuibarit langa mine in seara asta si mi-a povestit cat de mult ne iubeste. Si cat de buni suntem noi doi, eu si cu ta-su. Si cum ea o sa ne iubeasca cel mai mult mereu. Apoi a adormit. Era o ora inaintata. 8 si 10!

incantareee

domle, fiecare cu de care stie, turcesc, romanesc...

hai mami la taaaarg!

baiatu' asta lucra de ziceai ca nu mai are ce expune pe taraba

zici ca e in Suedia! asta pentru ca nu-s oameni romanesti in el!

doar unu' mic si suedez din nascare!

vizita. veverita


foarte frumos!

miercuri, 24 septembrie 2014

Surubul si mainile in minus

  Nu-s o inginera din nascare. Urasc cifrele, le-am urat din totdeauna asa cum am iubit cuvintele si literele. Vorba si gandurile. Pentru ca am crescut fara un tata sau fara un personaj masculin in casa a trebuit sa ma invat sa fac chestii mecanice singura. Sa repar diverse, sa fac diverse chestii din astea care necesita si putere si gandire mecanica. Mainile mele, adica palmele, sunt de marimea unui copil. Vorbesc serios. Am 1,64. Am 36 la picior dupa sarcina, inainte aveam 35. Iar palma mi-e cam jumate din talpa! Deci n-am cum sa am forta aplicata mecanic din cauza de lipsa parghie. Oricati muschi ai avea, cand n-ai cu ce sa apuci e grav. 

  Acestea fiind spuse azi am realizat imposibilul Stan si Bran. Adica am montat un pat metalic Ikea fara instructiuni si fara un alt om. Mi-a luat 2 ore si as zice cam... 2 ani din viata. Nu m-am mai enervat asa demult! Cand am reusit sa gasesc instructiunile online si pe prima pagina mi-a aratat un prost singur taiat adica nu incerca asta singur m-am enervat si mai tare :)))) 

  Domle, am doua maini pe stanga, ce sa zic! Iar tablia patului are doua gauri pe parti diferite. Una mai mare si una mai mica. Si daca intai am montat de zor si am scapat piulita in gaura inauntrul piciorului metalic(nu ma intrebati cum e sa o scoti!), ulterior am constatat ca nu montasem bine, am demontat si cand sa montez la loc.... gaura era prea mica, ca sa zic asa. Pentru ca atata m-am invartit cu fiarele prin camera incat am intors fara sa-mi dau seama tablia invers. Si cum e din metal sculptat... de unde dracu' sa stii care e fata si care e spatele. Si cum sa-ti imaginezi ca pe o parte gaozu' e mai mare si pe o parte mai mic.

  Asadar m-am gasit in fata imposibilului de film absurd: piulita nu mai incapea! La modul DELOC! Ma uitam si creierul imi zicea "fah, esti tampita? adineauri l-ai montat si acu nu-ti mai incape surubu'?". Raspuns da. Plina de spumele cele mai spumoase am cautat instructiunile. Am mai zis eu si alte dati ca-s facute pentru ceva genii. Sau ceva oameni care nu cunosc cuvinte si imaginea e singura disponibila. Insa imaginea nu spunea nimic. Imi interzicea unele lucruri, asta am banuit deoarece ele lucrurile ierea taiate cu o linie si ti se arata cum tre' sa fie. Insa a doua imagine era identica cu prima! :)))))))))))

  Cand sa zic ca ma lamuresc...pac n-am toate piulitele. Mutzucumbarele ca nu prea seamana a piulite. Ie asa ca niste moatze cu doo capete. Doua n-aveam. Ma, ce dracu'... ii zic Adei, aia lesina ca mi-a dat tot, punga cu ele fusese lipita cu simt de raspundere pe pachet...Zic aia e, da-le dracu', gasim inlocuitor. Si-l fac asa, impart ce am la cate gauri... La finalul finalului le gasesc trase de Mara sub aspiratorul pe care o rugasem sa-l dea in pana mea oleaca mai incolo ca era camera de n-aveam pe unde sa trec intre televizor, fotoliu, pat, bucati de pat, etc...Si ea, ajutorul de nadejde, a tras ala cu piulite cu tot. Si eu tocmai il pusesem pe pozitie si terminasem. Trage-l iar, muta alea pune suruburile corect. Nene, dupa doua ore ma ceream piua!

  In plus...azi chiar ma gandeam cat de funny era daca aveam aici camere de luat vederi sa ma vaza careva pe repede inainte. Pai tine tu nene de capu' si curu' patului un singur om. Mara saraca incerca sa ma ajute dar nu putea sa tina ala de metal ca era prea greu. Si incepea sa se foiasca. Si cand se foia, ia ghici, mai nimeream io surubu in gaoz? Raspuns ...f#$@^^&)......mamicaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Bre si patul metalic e greu si pentru mine! Dar mi l-am doriiiiit! Era fix patutul pe care tot baleam la Ikea de niste ani. Si pe care acum prin vointa ambasadei care i-a dat Adei unda verde.... l-am primit! 

  Asadar, dupa doua ore de rupt de maini, spate, picioare... bre, mai aveam putin si-l tineam in dintzi ca sa poci sa bag cate 3 suruburi pe fiecare picior...copilul nostru are patul ei. Prima data in viata ei. Intai a dormit pe salteaua de langa tati. Apoi pe o canapeluta (canapeaua mea din adolescenta) langa patul nostru, apoi pe un fotoliu extensibil. Acum are primul ei pat care din prima i-a semanat cu o "caleasca", asa i-a zis. E o caleasca cu valuri pe margini, e un pat frumos cum doar Ikea stie sa faca. Si mai ales e un pat cu energia Lioarei in el. Si a Irinei, prietena Marei. Si a Adei, prietena mea. Si precis a lui Laur (pe care imi era rusine azi sa-l sun sa-i zic ca-s proasta rau) care l-a demontat pentru noi. Va multumim, va pupam si va uram drum-bun si o viata asa cum meritati in alta tara! Mara are caleasca! 

O poza proasta caci telefonul meu atat poate. Insa se vede incantarea! 

  

marți, 23 septembrie 2014

Republica de la Ploiesti - continuarea. Mic tratat de absurd.

  Ce, credeati ca ne-am linistit? Ca gata, au semnat ca nu vor a doua clasa dupa ce Inspectoratul le-a zis sa faca o a doua clasa ca sa fie conform legii in vigoare, un maxim de 25 de elevi intr-o clasa. Legea spune ca mai mult de 25 se pot afla doar in situatii exceptionale. Daca e un profil anume si nu mai exista altul, daca cumva nu mai e loc de creat o alta clasa sau nu se mai poate aloca un alt post din motive de buget. 

  Cu uimire am aflat ieri ca nu ne aflam intr-o situatie exceptionala. Si ca suntem 34 intr-o clasa pentru ca suntem prosti si nu ne cunoastem drepturile. Pentru ca nu exista o a doua clasa doar din cauza ca duamna directoare nu doreste muschiul 'mneaei. Se pare ca nu are un motiv special pentru asta, doar o anumita antipatie personala pentru una din doamnele care a initiat memoriul la Inspectorat, doamna care a fost profesoara la noi la scoala pana in acest an, care s-a certat cu duamna directoare si a plecat din scoala. Deoarece duamna directoare e cam javrette... am vazut-o de anul trecut da' am zis ca nah, asa e modelu'. 

  Asadar ieri, dupa sedinta minune am plecat acasa convinsa ca nu se mai face o alta clasa, ca asa au decis intelectualii clasei. Aceiasi care au semnat memorii in iunie. Azi la pranz am fost somati din nou la duamna invatatoare si copiii ne-au zis ca duamna e teribil de suparata si ca a zis ca ea isi da demisia. M-a busit un ras teribil. Ne-am bagat in clasa ca sa aflam ca cele doua doamne-memoristice nu s-au lasat, au mers azi din nou la Inspectorat si au cerut o hartie. O hartie magica pe care scria ca in data de 11 septembrie a venit catre scoala raspunsul Inspectoratului. Deci da? Nu ieri, 22! Nu DUPA inceputul anului scolar ci inaintea lui. Tocmai ca sa se poata organiza doua clase. Excelent! Javrette a tinut hartia in cur pana ieri ca sa fie ea sigura ca ii sperie pe prosti sa nu mai vrea ei nimic. 

  Ceea ce a si reusit. Oamenii sunt atat de idioti si de limitati incat dupa doar o saptmana de scoala ei nu mai vor "o alta doamna". Ca si cand asta le-ar fi demonstrat cumva ca e un geniu. Ca si cand asta ar sti literele si alta nu. Dupa cum le-am zis si ieri la sedinta eu sunt ferm convinsa ca toti invatatorii din tara asta sunt la fel de buni. S-a cam inverzit duamna, dar deh, mie ieri mi-a venit copilul de la scoala si mi-a zis ca nu i-a lasat pe unii sa mearga la baie sa faca pipi. Deci eram usor plina de ceva spume. 

  Seara s-a dovedit ca sa sperii un copil de 7 ani cu interdictia la baie e cam de cacat pentru ca Mara a inceput sa mearga isteric la pipi la ora culcarii. Adica vreo ora si jumatate s-a dus din cinci in cinci minute la baie. N-a putut adormi decat la 10 si peste noapte nu s-a mai sculat, deci eu nu cred ca are vreo infectie. N-a avut in viata ei. I-am luat azi urocultor si maine duc mostra la analize, i-am luat sirop de merisor de spaima ca o sa patim iar si eu nu pot sti daca e fizic sau psihic. Am stat azi de vorba cu ea o ora despre cum doamna nu are voie sa le interzica asta. Am intrebat-o "tu ce ai simtit si ce ai gandit cand ai auzit ca nu ii lasa pe copii la baie?"... mi-a zis ca s-a gandit ca s-ar putea sa ii vina si ei si sa nu o lase. Logic. I-am zis din nou ca, conform legii, ea are voie sa se ridice si sa mearga la toaleta fara sa ceara voie de la doamna. Ca doamna nu o poate opri. Ca nu e nici o problema. Si ca tati a zis azi la telefon ca daca doamna nu o lasa la baie el o ia si o leaga in padure ca sa vada si ea cum e. In secunda aia i-au dat lacrimile de fericire si a suspinat "noroc cu taticul meu, el o sa ma apere!". 

  Ce am simtit eu in secunda aia? Pai ca imi doresc sa-i fac lucruri doamnei. Ceea ce oricum am facut pentru ca am semnat frumoasa hartie pentru clasa cealalta. Adica cine o veni cat de rau poate sa fie? Adica mai rau ca cucoana asta...deh...cam greu. Cu toate astea parintii sunt disperaaaaaaaaati! Ei nu vooooooooooor! Nu mai recunosc ca au semnat nimic si nu le mai trebuie nimic! Exista o duamna la catedra? Pai atunci noi nu o SUPARAM!!! Ba mai mult, o baba, bunica nush cui s-a luat de mine azi la usa scolii de mai avea putin sa ma ia la bataie. Ii tremura gura cand vorbea, s-a apropiat pana in nasul meu si a inceput sa peroreze. La un moment dat m-a dracuit, chestie care m-a facut sa rad foarte tare... Iar eu chiar n-am nici o vina ca nu io am cerut doua clase, dar na... asa e cand ai gura mare si iti ceri drepturi, esti linsat de lingai. 

  Ma rog, pe mine m-a pufnit rasul, am dat-o usor la o parte si i-am zis "hai pa", am luat copilul si-am plecat lasandu-i sa se certe sub forma de haita. Habar nu am ce se va intampla. Doamnele alea republicane sustin ca se face alta clasa, astialaltii tipa ca nu, duamna invatatoare isi smulge parul din cap si azi facea lista cu cine vrea "la ea". La ea in clasa. Ca e clasa EI, bah! A ei! A adus-o de acasa! Iar prostii care s-au cerut in doua clase stateau cu caciula in mana la coada sa semneze ca ei vor la duamna! Stateau la coadaaaaaa! Nu stiu voi dar eu astept cu nerabdare ziua de maine! Telenovela e amuzanta... pacat ca aceasta telenovela ii streseaza pe copilasii astia mici care n-au nici o vina. In rest... noi sa fim sanatosi. Stay tooned! :)))))

luni, 22 septembrie 2014

Republica de la Ploiesti

  Sau despre cum romanul de rand e un lingau ordinar. Nu ca ne-am mira de asta...noi adica io. Si cu mama eventual. Ea mi-a zis de mica ca romanii sub forma de sedinta nu-s un lucru bun. Ca se reped sa aplaude ca la partid si sa linga repede curu' aluia din fata lor. Nu ala din banca din fata, desi la cat sunt de hotarati ar linge orice cur le iese inainte...

  Dar sa ne revenim un pic din scenariul de film porno la care tocmai am asistat. Adica io. Voi sper ca nu. Desi daca aveti copii de scoala inseamna ca sunteti ca intr-un film cu Ciciolina aia... toata lumea linge pe toata lumea si toata lumea plezneste pe la spate pe toata lumea dupa caz si preferinte. 

  Azi de dimineata m-am dus cu caciula in mana la duamna ca sa ma lamuresc cu religia. Am avut parte de o conversatie cel putin absurda care a decurs abisal catre noaptea mintzii:

 Eu: v-ati interesat cum e cu religia, facem o cerere, da?
 Ea: daaaa, e asa cum v-am zis eu, e obligatoriu da' puteti sa faceti o cerere!
 Eu (??!!): pai daca putem face o cerere inseamna ca nu e obligatoriu, asa m-as gandi, doamna, religia nu e obligatorie decat in sensul ca scoala e obligata sa tina acest curs...
 Ea: da, pai e asa cum v-am zis eu, e obligatoriu, da' faceti o cerere si poate sa stea in clasa da' sa nu-si faca CRUCE! sau daca nu doriti, sta cu mine...
 Eu: Asa, deci nu e obligatoriu si eu n-as prea dori sa stea in clasa, daca ati putea sa stati cu ea m-as simti mai bine...
 Ea: Da, pai e obligatorie religia da' faceti o cerere.................................................

  Am dat buna ziua, am plecat nestiind daca sa rad sau sa plang. Eu stiam legea. Am venit acasa, am cautat legea, am scos la imprimanta o cerere care continea si doua fragmente din lege si m-am dus voioasa ca un copil cu lectia invatata la scoala sa iau copilul. Cand ii dau hartia cucoanii...O vad ca da ochii peste cap si imi zice ca la ora 5 juma e sedinta OBLIGATORIU de la doamna directoare citire! Si ia hartia si zice "da, doamna, asta oricum... oricum de maine ne despartim!". Ma uit la ea cu dorinta sincera sa o aud ca-mi zice ca se sinucide. Deloc. O intreb de ce si imi arunca in sila ca "probabil o sa se faca doua clase ca asa ati cerut la Inspectorat!". Cine maica, io? 

  Te pomenesti c-oi fi facut vreo revulutie cu republica cu tot in somn. WTF? Apoi imi aduc aminte ca am fost informata despre prima sedinta din iunie, la care cu onor am lipsit din cauza de lipsa-localitate... si ca am aflat ca o tanti a facut scandal la directoare ca ea vrea doua clase. Si au semnat oamenii jalba, au suit-o in protzap si s-au dus cu dansa la Inspectorat in luna iunie. Cum ca sa le faca doua clase. Deoarece, uite, sunt multi copii, mai vroiau si altii si scoala ii refuza pe motiv ca nu e loc. Iar frumosul Inspectorat ar fi dat decizia tocmai azi, la 22 septembrie! Deci mult dupa momentul in care ar mai fi putut angaja vreun invatator as zice eu...

  Deci ne-a somat. Dupa care am aflat ca daca astia vor sa sparga in doua clase ei pot sa te trimita la scoala 11. Adica alta. Una la 2 km de casa mea. Mi-au zis cativa parinti de copii mai mari ca li s-a intamplat. M-am inmuiat din genunchi, am venit pana acasa si am cautat intai legi, apoi scoala cealalta, apoi am incercat sa-i spun Marei ca s-ar putea sa trebuiasca sa mergem la alta scoala. Pentru ca da, legea e atat de "laxa" incat ei pot face asta. De la ora 11 jumate pana la 5 jumate am crezut ca mor. Foarte putin mai aveam si-mi cautam avocat... La un moment dat mi-am adus aminte ca chiar s-ar putea ca un astfel de stres sa ma omoare la propriu asa ca m-am linistit. Nu-mi permit sa mor cand sotul nu e acasa, ar fi de porc :)

  La ora 5 a inceput o furtuna d-aia groaznica. Iar eu a trebuit sa las copilul singur acasa cu toate luminile aprinse ca sa nu ii fie teama si sa fug la sedinta. Pentru ca na, cand ti se zice azi ca trebuie la sedinta azi...poate n-ai cu cine lasa copilul. Si nu vroiam sa o iau la circ. Presimteam circ. M-am dus mai devreme ca sa iau pulsul doamnei invatatoare, sa o vad in ce ape se scalda. Mi-a zis ca a citit cererea mea si ca "asa e, e voie!" sa nu faci religia. Si ca o sa stea ea cu Mara daca asa doresc. I-am zis ca asa doresc si ca Mara doreste matematica! Sa faca cu ea matematica! Sau orice altceva. 

  Duamna directoare a venit cu intarziere. Pentru ca noi suntem niste jeguri. Ea era acolo... ne-a lasat sa asteptam special. A venit si a inceput sa ne ameninte. Cum ca iata, "memoriul" a fost acceptat si ca are voie sa faca doua clase. Dar sa nu o intrebam cu ce invatator. Pentru ca, citez: "poate fi un pensionar sau poate fi un invatator care a luat 5 la titularizare!". Pai a descris invatamantul romanesc primar in totalitatea lui! Toti aia batrani sunt pensionari-spre-pensie si toti aia tineri iau 5. Excelent! Si ne-a mai zis ca trebuie o clasa de minim 14 ca sa se faca clasa. Deci ca 14 tre' sa semneze pentru clasa noua. Si ca 12 au semnat acel memoriu si ca sa ne hotaram cine doreste. 

  Moment in care...toti care semnasera au zis ca nu. :))))))))))))))) Ma intelegeti, da? Nu toti, doar 9 din ei! Doar 3 au semnat pentru clasa cea noua. Toti ceilalti au dat-o cotita ca ei nu stiau, ca ei n-au semnat, ca era pentru anu' trecut sau ca "copilu' vrea cu dumneavoastra"... deoarece madam Puie invatatoarea a inceput sa isi rupa parul din cap cum ca asa cevaaaaaaaaaa, ca cum sa pateasca eaaaaaaaa. Ea nu a vrut sa priceapa ca crestinii astia au semnat inainte sa o cunoasca pe ea si ca nu avea legatura cu ea ci cu numarul mare de copii din clasa. Asa ca au semnat initiatoarea petitiei si inca doi soareci care si-au asumat.

  Si eu. Din principiul ca o clasa de 14 e mai buna ca una de 34. Si ca sa le dau peste nas celor care nu-si asuma ce-au semnat si ce au cerut de la statul roman, care iata, rarissim, LE-A DAT! Am tinut hartia sus in mana si le-am zis: "asumati-va "revolutia" pe care ati facut-o! Eu semnez pentru ca in principiu e un lucru BUN! Chiar daca n-a fost ideea mea. De ce sa va fie frica de alt invatator? Sau de cine? De doamna directoare cea plina de pile si de tocuri? Mie nu mi-e frica!" Si mi-as fi dorit din suflet sa se scoale mamaliga in revolutionarii de Ploiesti. Insa mamaliga a fasait ca o bashina data pe silent, au semnat 3 si restul au facut GURA ca ei NU VOR! Dupa ce au trimis petitie la Inspectoratul Scolar!!!

  Doamna s-a simtit bine si linistita, reasigurata de valoarea ei personala, directoarea va ranji profund in seara asta undeva deasupra mea. Deasupra mea fizic, sta undeva in blocul asta mai sus, ne intalnim dimineata si nu stie sa dea buna-ziua. In clasa ei are 20 de copii, ea e o invatatoare de mare valoare. La noi pot fi oricati pentru ca deh, suntem revolutionari teribili, moncher! Mai ramane sa facem greva in legatura cu orarul si ne-am linistit! Un popor de lingai, de caciula-in-mana style... Un cartier deosebit de oameni simpli ai Romaniei de azi. Asta ca tot mi-a rasarit azi de sapte ori in FB un articol de se uimeau unii despre Schimb de Proaste sau cum ii zice la emisiunea aia... Asta e Romania, nene! Ea nu traieste nici pe bloguri, nici pe Feisbuc. Daca ii vedeti pe cetatenii din clasa noastra va faceti o radiografie mentala a tarii in care traim: 5 de etnie, 3 cu facultate si restul pana la 35... fosti strungari-otzelari-prelucatori prin aschiere. Care doresc cu ardoare ca ai lor copii sa fie invatati carte prin bataie si teroare...

  Vorbesc de parinti. Copiii n-or sa mai fie strungari pentru ca nu mai exista scoala de meserii! Acum toate purcelele vor fi potcovite cu cel putin 12 clase daca nu si cu facultate! Da' au facut ei revulutie? Au facut? Au primit ei prima de muraturi? Au primit! Doar ca n-au stiut ce sa faca cu ea... au lins-o un pic pe doamna si le-a trecut pofta de muraturi... pardon, de doua clase ca in tari civilizate. 






sâmbătă, 20 septembrie 2014

Din nou prima saptamana. Teroarea.

  M-am grabit sa o laud pe doamna cea noua. Am cazut in capcana omului care-si doreste mult ceva. Si cum doamna de anul trecut mi-a aratat ca se poate sa lucrezi cu 35 de copii mici si sa nu-i terorizezi... am crezut ca se poate. Si cum doamna asta era doar lapte si miere cu noi adultii... am crezut-o! Big mistake!

  Marti cand am luat-o pe Mara de la scoala am intrebat-o asa in treacat cum a fost. Nu o intreb de obicei "ce-ai facut la scoala" pentru ca intrebarea e tampita in sinea ei. Copilul va raspunde inevitabil "nimic" pentru simplul fapt ca-si aduce aminte doar ultimele cinci minute, haosul si inghesuiala de la iesire, caldura (Marei ii e extrem de cald in scoala) si debandada generala din marea de parinti. O las sa-mi spuna ea singura ce au facut si ea imi spune apoi singura cam tot ce s-a intamplat peste zi pe masura ce isi aduce aminte. 4 ore pentru un copil de 7 ani reprezinta o eternitate, uneori isi aduce aminte de unele chestii de abia seara tarziu. 

  Primul lucru pe care l-a zis "mami, doamna tzipa la copii". Chestia asta o auzisem si eu chiar atunci cand asteptam sa iasa. M-am dus la geamul clasei sa trag cu urechea si sa aud ce le zice. Urla. Zbiera ca o descreierata. Nu, nu era o chestie de "ridic tonul ca sa ii acopar", sa ne intelegem. Urla-certat. "Lasa scaunul ala copile!, stai frumos!". Asta in situatia in care toti erau in picioare si asteptau cu ghiozdanele enorme in spate sa li se dea drumul din clasa. Ceea ce iar nu pricep de ce... adica de ce i-ai pune sa astepte daca toti sunt gata? Intr-adevar nu se sunase dar atunci lasa-i sa iasa cand se suna... Sa ii pui sa astepte in picioare cu niste ghiozdane de doua ori cat ei si ei sa stea calmi si linistiti mi se pare o naivitate, sincer. Asadar...doamna urla. Si avea acelasi ton ca invatatoarea mea de acu' 30 de ani... Am vazut negru in fata ochilor. 

  Stiu, sunt o ipocrita. Eu ridic tonul la copilul meu. Tip la ea, uneori cu tot glasul de care dispun. La fel si ea la mine, am inceput sa mergem cu pasi repezi spre pre-adolescenta. Stiu ca nu-i frumos, da' na... se mai intampla. Si ne cerem scuze dupa. Eu nu o jignesc. Se pare ca doamna asta considera ca "nesimtitule" e un cuvant acceptabil, dar sa ajungem acolo cu povestea. Mara mi-a zis ca doamna a tipat la copiii care nu erau cuminti si a avut grija sa-mi zica ca "sa stii mami, ca la mine nu a tipat, mi-a spus ca e uimita de cat de cuminte sunt". M-am bucurat dar cu amar. E amar. Eu stiu ca Mara e extrem de cuminte si de constiincioasa si de indragostita de scoala. Am lucrat mult in cei sapte ani de-acasa. Iar doamna de anul trecut i-a insuflat dragoste de scoala. La fel si noi  in familie. Tot ce am dorit a fost ca ea sa se duca cu drag la scoala, sa nu fie o corvoada ci o placere, macar acum la inceput. 

  Si imi zice ca au tema pentru acasa de invatat o poezie. Ea asteapta de anul trecut "teme pentru acasa" si era foarte ofensata ca anul trecut n-au avut asa ceva. Ea de abia astepta. Insa acum era cu glasul frant. Mi-a zis ca are de invatat o poezie pana a doua zi. Am asigurat-o ca o sa o invatam. Era cumva indoita, mi-a zis ca nu stie daca o sa poata. Eu, nestiind ce poezie e am asigurat-o ca o sa poata. De unde sa-mi imaginez ca inteligenta le-a dat 4 strofe de poezie plina de cuvinte abstracte si inversiuni? De azi pana maine. Ok, probabil nu ma pricep eu ce e ok pentru un om de clasa 1. Am repetat cu ea toata dupa amiaza poezia. Nu reusea sa o retina cam deloc. Si o apuca plansul si ne intreba ce o sa pateasca daca nu o invata. Nu intelegeam ce a apucat-o, ea e foarte ambitioasa din fire si nu accepta sa nu reuseasca ceva. Pana mi-a zis "dar n-o sa ma certe doamna?"... am asigurat-o ca nu o sa o certe nimeni si ca totul e ok. 

  De unde era sa stiu eu ca doamna le-a zis "daca nu o invatati JAR MANCATI, va fi VAI DE VOI, va pun I in catalog" (adica insuficient). Asta urma sa aflu de abia joi de la niste mamici din fata scolii. Ea a invatat cat a putut si s-a culcat cu spaima ca va pati ceva pentru ca nu stia poezia. A doua zi, miercuri, mi-a zis ca a stiut ceva din ea (pe naiba, o stia bine pentru ca ne-a spus-o noua insa acolo i-a fost frica si a uitat-o!) dar ca doamna a spus ca e bine. Si mi-a zis ca "acum m-am linistit ca am vazut ca nu mi-a facut doamna nimic pentru ca n-am stiut poezia"....In momentul ala mi s-au aprins becurile cum ca ceva e in neregula. Urma sa aflu joi ce le-a zis...

  Joi la iesire am aflat ce li s-a spus iar cand Mara a iesit primul lucru pe care mi l-a spus, la fel ca si marti si miercuri a fost "mami, azi doamna a tipat la copii!". Apoi a facut o pauza si mi-a zis "mami, il mai tii minte pe Mario?". Da, il tin minte, e unul din colegii neastamparati. Apoi mi-a spus ca doamna l-a pus la colt in fata clasei, cu fata la perete. M-am oprit in mijlocul strazii si mi s-a oprit respiratia. Mi-am adus aminte de cate ori am fost trasa de par in fata clasei si pusa cu spatele la clasa in picioare cate o ora pentru ca vorbeam in clasa. Imaginea tablei vazuta de aproape mi-a rasarit in minte. I-am spus repede ca nu e ok ca doamna sa faca asta. Ca nu are voie. Am intrebat-o daca l-a si batut, a zis ca nu. Am intrebat-o daca i-a jignit pe copii, daca a folosit cuvinte urate. A stat un pic si a zis in soapta "cred ca am auzit-o spunand un cuvant de oameni mari despre Mario". Ce cuvant? Nu vroia sa-mi zica, i-am zis ca-i dau voie sa spuna cuvantul ala si mi-a zis ca a auzit-o spunand "nesimtitule". 

  Joi a venit medicul scolii impreuna cu asistenta pentru controlul de inceput de an. Si copiii s-au agitat. Drept pentru care doamna le-a spus dupa plecarea medicului ca daca nu-s cuminti o sa vina cu niste injectii MARI si o sa le faca... Mara care nu are teama de asa ceva mi-a zis ca ei ii e frica. Nu rumegasem bine faza cu coltul si cu nesimtitul si cand mi-a trantit-o pe asta era sa lesin. Si da-i si explica-i copilului ca nu, nu vine nici un medic, ca medicul e acela la care apelam daca suntem grav bolnavi si care ne ajuta. Si ca daca va trebui sa facem vreodata "injectii" va fi pentru ca avem nevoie de ele. Si ca injectiile nu-s nici mari nici mici, sunt medicamente care te pot salva. Si ca doamna greseste cand ii ameninta in felul asta. Si ca-s minciuni. 

  Chiar joi era sedinta. Ajunsa acasa am cautat fragmentul din lege care spune cum ca nu e voie ca personalul didactic sa faca asemenea chestii, l-am copiat pe o hartie si am asteptat sa vina ora. Mara era uimita. Mi-a spus ca "mami esti o mama foarte tare, si desteapta" atunci cand i-am citit si ei articolul din lege. I l-am citit si i l-am explicat si am asigurat-o ca nimeni, absolut nimeni nu are voie sa se atinga de ea nici cu mana nici cu vreo injectie daca eu nu-s de fata. Si ca nimeni nu are voie sa le vorbeasca urat si pana la urma nici sa tipe la ei. Si ca mergem la scoala ca sa invatam lucruri noi si asta e tot ce conteaza. 

  Si m-am dus. Ce a urmat a fost demn de filmele cu Stan si Bran. Decizia mea a fost sa musc eu prima ca sa nu mai muste ea din copii. Sa astept sa vad cat mai urla si ce le mai zice nu e o optiune pentru mine. Mi-am vazut copilul stresat saptamana asta si nu mi se pare normal sa fie asa. Drept pentru care cum a inceput sa vorbeasca si sa ne zica ca nu-s cuminti... exact ca acu' 30 de ani ne-a chemat acolo ca sa-i critice in masa... io am ridicat doua degete regulamentar si zambind i-am zis...I-am zis ca i-a amenintat cu doctorul. La care raspunsul a fost "cineeee eeeeeeeeeeeeeeeeeuuuuuuuuuu???". Deci minteam. I-am zis ca i-a amenintat cu note proaste si jar mancat. "eeeeeeeeuuuuuuuuu? vai, doamna cum, nu e adevarat!"...I-am zis ca l-a pus pe Mario la colt. 

  La care prima care a sarit in apararea doamnei a fost mama lu' Mario. Atunci mi s-au explicat multe despre bietul Mario, da' nah...In principiu in afara de vreo 2-3 care ma aprobau doar din ochi restul au sarit sa-mi zica ca ce, pe noi nu ne batea? Pai ce, nu asa se "face educatie"? Pai ce, cum sa NU TIPE la ei? Ca ei nu stau potoliti. Normal, parintii au creat sistemul asta, ei vor asta. Le-am spus ca-s liberi sa isi educe ei copiii acasa nu sa-i lase terorizati de un strain. Dar ei nu-s capabili si de aici dilema. Le-am aratat citatul din lege si zambind i-am tot raspuns doamnei obsesiv "nu e ok sa faceti asta si nu aveti VOIE sa faceti asta". Dar ce sa fac cand ei toti vorbesc, cum sa nu tip? I-am raspuns scurt "SA TACETI!". Sa faceti intai dumneavoastra liniste ca sa faca si ei. In secunda aia am crezut ca o sa ii explodeze capul ca in filme!!! A ramas muta o secunda si apoi a zis ca ea asa ceva n-a "patit" in 38 de ani... Am asigurat-o ca acum nu a patit nimic pentru ca eu am fost binevoitoare si nu am trimis pe sotul meu la aceasta sedinta :)))))) Apoi i-am spus "am incredere mare in dumneavoastra ca va veti revizui atitudinea! asa sunt eu un om extrem de optimist!". 

  Cum toate subiectele sedintei se terminau am ridicat iar mana. S-a ingalbenit si mi-a dat cuvantul. Nu va suparati, ati pus religia la a doua ora, copiii care nu participa ce fac? Pai cum sa nu participe, ca e OBLIGATORIU. Si da-i si contrazi-te cu vita cum ca legea nu ma obliga la catehism ortodox. Nu si nu ca ea stie ca nu i se incheie media copilului. I-am zis sa caute legea, sa vorbeasca cu directiunea si sa ma anunte cand schimba orarul sau ce va face cu Mara in ora aia. Mi-a zis ca ce are, sa stea in clasa, ca i se "da voie" sa nu isi faca cruce. Am inceput sa rad. Tocmai ce completasem acolo pe un tabel cetatenie si religie. La religie am pus budist. Incerca sa-mi zica ca tre' sa ii aduc o adeverinta si am intrebat-o la ce templu budist ma indruma... Parea sa nu observe ca fac misto de ea, semn de mare lipsa de inteligenta daca ma intrebati pe mine. Deci femeia clar habar nu avea ce prevede legea in legatura cu religia. Dar a zis ca si ea e deacord ca nu are ce cauta in scoala. Ei taci...hai ca incepi sa te repari....

  Vineri am avut emotii de teama vreunei razbunari. N-a fost cazul. Primul lucru pe care mi l-a spus Mara? "Mami, sa stii ca azi doamna nu a mai tipat decat o data. Stii ce a facut, mamiiiii? Cand Mario n-a fost cuminte l-a luat in fata clasei si l-a tinut in brate langa ea acolo si mami... eu cred ca pentru ca i-ai zis tu!". Acum sa vedem cat o sa o tina. Daca am speriat-o suficient sau nu. Daca nu o sa insist. Pentru ca nu, in anul 2014 copilul meu nu va merge la scoala cu teama de teroare. Refuz! Am dreptul sa refuz. Ea e angajata mea si legea e clara! Cand ma duceam spre sedinta mi-am dat seama ca mi-e frica de doamna. Am 35 de ani si mi-e frica de cadrele didactice ale unei tari care nu mai are invatamant. 

  Mi-e frica de cei care m-au terorizat in copilarie. Mi-am dat seama de asta, mi-am adus aminte ca am 35 de ani si ca acum pot sa ii fac eu sa le fie frica. Si ca exact ca acum 30 de ani dreptatea e de partea mea. Si ca acum am mijloacele sa o pun in aplicare. Si brusc nu mi-a mai fost frica. Cand trebuie sa-ti aperi copilul uiti de frica. Da, doamna a zis ca ce, ca ea nu mi-a certat MIE copilul. Da, dar copilul meu a zis "mami, mi-a fost o mila de Mario de mi-a venit sa plang!". Teroarea nu e doar bataia mea sau tipatul la mine. Teroarea e si teroarea celui de langa mine. Si umilinta lui. Teroarea aplicata de un strain care trebuie sa iti fie prieten, care ar trebui sa te castige de partea lui pentru a te invata carte. N-ai metoda? Nu stii cum sa faci sa tii in frau 35 de copii? Mergi acasa! Nu te-am pus eu sa fii invatator...Da, viata e grea, salariul mic, copiii multi. Esti liber sa mergi acasa daca nu poti. 


marți, 16 septembrie 2014

In alta dimensiune

  Nu imi pot reveni usor dupa calatorie. A fost un pic obositor, raul de avion iti cam ia vlaga din tine pentru niste zile iar cand calatoresti cu un copil de 7 ani si jumatate ai emotii. De exemplu ea nu stia ca mi-e rau in avion si a aflat undeva spre sfarsitul primului zbor cand efectiv nu ma mai puteam concentra sa-i raspund la intrebari sau sa vorbesc cu ea pentru ca ma concentram foarte tare sa pot sa respir. Presiunea care ma apasa pe plamani imi ia tot aerul. Cutia craniana imi ramane brusc mica si simt cum creierul e inghesuit. Zic mersi ca nu am nici un fel de greata de nici un fel. Insa raul ala te oboseste teribil. Si apoi toata excursia ea mi-a purtat de grija sa nu imi mai fie rau. In avion la intoarcere m-a intrebat din cinci in cinci minute cum ma simt!

  Sambata la 2 jumate noaptea cand am pus capul pe perna am adormit instantaneu. Mii de Suedii mi-au zburat prin creier. Linistea de acolo mi-a adus si un somn de alta dimensiune. Un somn cu imagini frumoase, un somn profund si odihnitor. Desi in Suedia am avut un pat prea mic pentru mine, cu toate astea m-am odihnit. Acasa am adormit lemn proptita pe multe perne care sa-mi ajute la diversele dureri de coloana, maini si picioare. Da, sunt o baba de 35 de ani si in fiecare dimineata cand ma dau jos din pat ma dor toate infiorator. Inflamatia instalata dupa psoriazis inca persista desi psoriazisul s-a cam dus la el acasa. 

  Duminica m-am sarbatorit cu prieteni si familie la restaurantul grecesc. Am avut parte de o surpriza extraordinara, doua prietene s-au vorbit si s-au adus una pe alta la mine. Nu exista gest mai frumos ca asta! Nimic nu se compara pe lumea asta cu prietenii care se vorbesc ca sa te bucure. Am crezut ca imi sta inima de fericire cand i-am vazut pe toti venind...cu copii mici si mari. Cu bucurie, cu veselie. Si pentru mine. Atat. Cea mai frumoasa surpriza din viata mea! Anul asta a fost extraordinar. Mi-a scos in cale niste familii extraordinare... din alta dimensiune...

  Azi la scoala...alta dimensiune din nou. Doamna invatatoare e la ultima ei serie. Cand a inceput sa vorbeasca despre ea si menirea ei de invatator si cum si-a dorit ea de la 6 ani sa fie invatatoare... mi-au dat lacrimile. Ma uitam la Mara si ma gandeam cat noroc poate sa aiba. Pentru ea oamenii sunt foarte importanti iar oamenii aia trebuie sa fie cumva ca ea sa-i accepte. Trebuie sa fie oameni. Pe doamna de anul trecut cred ca o sa o tina minte toata viata ei. Eu sigur da. Am ramas prietene. Asta e ceva enorm in tara asta. 

  Toata ziua Mara s-a bucurat ca incepe clasa intai. Eu n-am vazut asa ceva de cand sunt! A citit cu mine abecedarul si cartea de matematica si pe cea de cunostinte despre natura. Am stat cu ea sa i le citesc pentru ca nu mai avea rabdare. O cu totul alta dimensiune fata de noi doi care ne uitam la ea si ne intrebam cu cine om fi facut-o. De aia primul invatator e esential. Primul ei invatator am fost eu timp de 5 ani si jumatate. Apoi doamna Naie cea cu har. Acum doamna Puie care pare a fi de o blandete si o frumusete interioara rar intalnite. Copilul asta are noroc. Toate lacrimile mele pe cand ma gandeam cu groaza ca va avea un invatator de spaima cum am avut noi sau cum au multi copii de azi... parca toate lacrimile mele s-au facut rau si le-au adus pe doamnele astea "in varsta" in calea noastra cu viitura. Dintr-o alta dimensiune...

Haaaaai tatiiiiiiiiiiiiii!!! Iar il asteptaaaam??

Fetele hotarate pe problema! 

organizare pur romaneasca...adica haos!

si, ce vor aia de se imbulzesc?

EU sunt cea mai tare!!!

perfecta

hihiiiiiiiiiii

spre casa cu Andreea...


  

luni, 15 septembrie 2014

Suedia. Malmo pietonal, linistea, si intoarcerea acasa.

  Sambata dimineata ne-am sculat intr-un nor negru, un vant de iarna si-un rece clar. Dupa 4 zile de soare si caldut. Normal, plecam din Suedia si pana si norilor le parea rau. Nenea Ingerman a venit inainte de ora 10 (ora teoretica de plecare din pensiune) ca sa ne zica pa, sa ne zica ca mai putem sta linistiti si ca el pleaca sa aduca o fata de la aeroport. Si sa lasam cheia in cutia postala. A dat mana cu mine si mi-a zis ca spera ca ne-a placut. L-am informat ca ne-a placut enorm si ca ii multumim asisderea. 

  Cand sa ma sui in masina mi s-a pus un nod in gat. Niciodata in viata mea n-am regretat ca plec de undeva asa cum am regretat ca trebuie sa plec in secunda aia. M-am uitat inca odata la casuta aia, m-am urcat in masina si mi-am mai zis odata "la multi ani" in gand. E ziua mea, n-am voie sa plang. Am pornit spre Malmo sa-l mai vizitam pana pe seara pentru ca de abea la 8 si 40 aveam avionul de intoarcere. La Malmo eram ferm pornita sa gasesc naibii centrul ala pietonal care stiam ca exista dar pe care la prima tura nu l-am nimerit deloc. Eram prea ocupati sa cautam Turnul ala cel Intors. Si sa intram in Folkets Park de data asta. Un fel de parc. Doar ca mai misto. Un parc facut pe la 1850. Da, e cu opt, nu cu noua. Am gasit centrul pietonal care pe mine m-a dat pe spate total pentru ca era prea frumos. Am plecat repede de acolo din cauza ca-mi venea sa ma asez pe jos si sa refuz imbarcarea in avion. Si cum buletinul de identitate expira fix in ziua de ieri...riscam sa raman pe acolo (da Doamne!). 

  Dupa ceva invarteli prin centru am nimerit si un loc de parcare gratis. Cred ca singurul din oras. La oamenii astia suedezi treaba e foarte clara: scrie pe panouri. Ai voie sau ai aparat de parcare. Sau ambele. Sau niciuna. E simplu. Mbine, e simplu daca stii suedeza pentru ca circa un ceas mai tarziu am cumparat veseli parcare la parc pentru ...luni. Maine adica. Deoarece noi nu stiam ca nenii aia scriau acolo ca in weekend la parc e gratis. Moca cum ar veni. Asa ca am bagat monede in aparat pana a dat ala sa vomite si-am luat parcare sambata. Pana luni la 11! Cum noi am platit doua ore iar orele de parcaj cu plata incep la 9, presupun ca de aia zicea pe bilet ca expira la ora 11. Am ras copios pe tema asta si-am dus copilul in parc.

  In parcul din Malmo lucrurile sunt clare. Nici un copil nu urla. Nu tipa, nu zbiara, nu se imbranceste. Am stat acolo cam 2 ore si confirm: singurul copil care urla ca un apucat era unul romanesc. Nu al nostru. Al nostru era prea incantat de utilajele de joaca, de iarba si de ziua lu' mami. Si al nostru e educat cum ca nu e ok sa zbieram in parc. Toti copiii se jucau in liniste si pace, nimeni nu se imbrancea, nu se lovea si nu se agresa. Am vrut sa scot telefonul si sa fac un film. N-am apucat pentru ca m-am luat cu linistea din cap si m-am bucurat pentru prima data de cand sunt parinte ca sunt intr-un parc cu copila mea. Prima data in 7 ani si jumatate aproape cand m-am simtit "in parc" bine, confortabil, linistita si calma. 

  Mara s-a cocotat pe toate chestiile alea iar eu am stat linistita. Nu din cauza de aer suedez ci din cauza ca toate obiectele pentru copii erau total safe. Erau facute cu cap de inginer, din lemn, sfoara sau plastic moale. Cele de la inaltime erau asigurate perfect. Sa vezi o constructie cocotzabila din sfori impletite care se duce spre 4 metri inaltime si sa o vezi si ca e perfect sigura pentru copii e un sentiment coplesitor. Practic nu aveau cum sa cada direct jos pentru ca era ca un triungi, cu baza mai lata, cu sfori oarecum elastice dar prin care copilul nu prea putea sa cada. Iar daca se intampla asta, sforile de mai jos ii amortizau aterizarea. 

  Parintii nu isi lasau copiii sa urce pe tobogan invers. Ca sa vezi! Neamul suedez cel ultra-permisiv considera ca a spune NU intr-un astfel de caz e ok. Dealtfel am auzit multi parinti spunand multe NU-uri in aceasta calatorie. In special cand copiii doreau sa se duca peste alti oameni si sa ii "deranjeze". Cand incercau sa se urce invers pe tobogan sau incercau sa se arunce in cap din diverse locuri. Tot timpul isi indrumau copiii sa nu ii DERANJEZE pe cei din jurul lor. Si la pista de trotinete, si oriunde. Pista de troti-trici era o chestie cel putin dubioasa. Adica te duceai si luai de acolo un utilaj, il foloseai si il puneai la loc. Woooow! Fara plata, fara nimic. Am stat ca prostii cinci minute sa ne lamurim unde naiba tre' sa dam bani. Nu era cu bani. Nu, nimeni nu se gandea sa plece cu ele de acolo, sa nu le puna la loc sau sa le foloseasca in alta parte decat acea mica pista facuta din sfori. Care continea semafor real cu trecere de pietoni cu tot (!!!) semne de circulatie si sens giratoriu. Pentru ca cei mici sa invete cum se face treaba. Si toti stiau. Era unu' mic cu o casca cat el de mare, cred ca aveam un an jumate maxim... stia sa stea la culoarea rosie, sa se duca sa apese pentru cerere de schimbare-verde la pietoni si sa mearga cand e verde.

  Dupa ce am reusit sa smulgem copilul din parc am pornit spre aeroport ca tocmai ce venea si niste ploaie. Care ploaie iti spala masina, nu o murdareste. Am plecat in ideea ca la aeroport va dura sa predam masina inapoi la firma care ne-o inchiriase. Cand colo, era sambata, biroul incuiat. Nimeni. Aaaaa...si? Acu' ce facem? Mda...masina se preda la "automatul de masini". Eu vazusem mai devreme la Gara Centrala langa o firma de inchirieri masini doua d-astea si ma intrebam cu glas tare oare de ce or avea aia automate. Ce tichete sa scoti din ele? Ca la astia totul e cu automate si tichete. Asa si la predare masina. Daca oamenii nu-s acolo te duci frumos la aparat, bagi numarul masinii, il recunoaste si iti deblocheaza un ditamai bulumacu' de fier mare cu maner. Tragi de maner cu forta, iese din aparat si are o gaura in care bagi cheia masinii. Cheia are in breloc un chip pe care masina il citeste, vede ca ai lasat masina corecta si iti da o chitanta. Si gata. Pleci. Acasa. 

  Daca cumva n-ai facut plinul conform intelegerii ei oricum ti-au blocat 250 de euro de pe card la venire si il opresc de acolo. Daca ai facut buba mare la masina nu stiu ce fac baietii, probabil vin dupa tine cu securea. Eu de fapt cred ca nimeni acolo n-ar avaria masina fara sa anunte. Ala e spilul. Totul merge pe incredere. Increderea ca omul ala e un om nu o javra. Ca e un om onest. Simplu. 

  Pe aeroport am avut de asteptat pentru ca era furtuna deja si aeronava noastra a intarziat sa apara. Asa ca am ajuns la Bucuresti pe la 1 si la Ploiesti acasa la 2. Cu un copil semi-lesinat de somn dar care ne tot repeta obsesiv ca ea vrea sa se mute in Suedia. Impactul acestei calatorii asupra ei a fost unul enorm. Si asupra mea mai rau. E de rau cand mergi undeva unde vrei sa ramai pentru totdeauna. E foarte urata senzatia. Mereu in fundul capului iti vin comparatii si apoi iti aduci aminte ca nu ai ce sa compari. Nu ai cu ce sa compari. Daca la Italia si Grecia (ca sa nu zic Bulgaria) mai mergea sa ai termen de comparatie... la Suedia dispare un termen. Se dizolva. Intelegi ca de fapt asa trebuie sa fie, cum stiai tu din capul tau ca trebuie sa fie. Vezi pe toti peretii "bio-eco-sustenabil" si intelegi care-i treaba cu mancarea si ecologia. Simti mirosul aerului si intelegi de ce pe toate autobuzele din Malmo scrie Biogaz. 

  Ca o concluzie: in aeroportul Malmo aerul miroase a padure, pamant si verde. Cum mirosea la Sinaia acum 30 de ani cand ma dadeam jos din tren insa mult, mult mai curat, mai limpede. La Otopeni aerul miroase urat de tot si simti ca te sufoci dupa doar 4 zile. Iar la Ploiesti mirosea de-a dreptul urat pentru ca era o ora la care tot mirosul de gaze parca se lasa usor la pamant. Intr-o racoare de toamna am inchis geamul masinii ca sa nu-l mai simt. M-am uitat spre copilul care dormea in scaun langa mine, mi-au dat lacrimile si am inteles inca odata ca eu ii datorez ei altceva. Un ceva mai bun. 


am hanorac nou!

daaaaaaaaaaaaaa

decor


alt decor


culori

alte culori

asta e pentru mama!












  

  

vineri, 12 septembrie 2014

Suedia. Noptiera cu pedala, plaja, haleala si kilometri.

  De trei zile ma minunez ce birouas frumos mi-au pus crestinii astia pe post de noptiera. Cu jiltz asortat, mobila de la una mie...cat o fi fost la ei acolo. Ce masutza dragutzaaaa... In seara asta ceva mai devreme, uitandu-ma sub ea vaz o pedala cu o sfoara care ducea in ea cum ar veni. Ma holbez ca curca-n craci si ma gandesc aoleu asta e un birouas d-ala de i se ridica capacu'...maaaama! Pun mana pe capac, il ridic oleaca si gasesc dedesubt... niste clape. Normal, era o pianina de la secolu' cine dracu' stie care! Pe care eu imi tot pun de trei zile diverse acareturi. Ca deh, e "noptiera" de langa pat. Ii mai mergeau niste clape, a clantzanit-o Mara vreo cinci minute, sper ca nu ne-a auzit nea' Ingerman...

  Azi am pornit spre coasta de sud a regiunii Skane. Judetu' Skane asta e ca un soi de Constanta a noastra, doar ca e misto. E cum ar veni "la mare" la ei acilea. Si e cam singurul loc unde pe la astia mai traieste ba o floare p-afar', ba o balarie, ba o sfecla, ba o duda. Am vazut azi campuri cu sfecla sau cu iarba-gazonistica veeeeerdeee de imi venea sa plang. Bre, la astia le-a dat Dumnezo ala de-a impartit el treburile... le-a dat mai mult verde. Culoarea verde a plantelor de aici e mai verde. Mai vie. Nu stiu cum sa zic ca nu cred ca mi se pare mie doar din cauza ca e in curte la altu'. Adica unde e iarba e asa cu niste clorofila in plus. 

  Azi am auzit al doilea claxon in patru zile. Primul a fost ieri la Malmo cand un sofer de autobuz s-a speriat de ceva. Nu stiu exact ce si cum da' ala a claxonat. Azi a mai facut unu' un tit scurt asa de am sarit din scaun de spaima. De ce? Pai pentru ca de patru zile nu aud nimic cand merg cu masina. Una pentru ca masina e una noua de tot si merge asa intr-un mare fel de n-o auzi. Apoi pentru ca nimeni nu claxoneaza. Drept pentru care am fost de o relaxare teribila in masina, chestie care mie nu mi se intampla niciodata deoarece mi-e frica mereu. Azi cand a claxonat ala am sarit moarta de spaima pentru ca mi s-a intors creierul in modul-spaima cu care sunt invatata. Aici poti sa adormi la volan la stop cand se face verde si toti cetatenii se vor duce ei asa usurel pe langa tine, mai incet, sa nu te scoale cumva din somn! 

  Am pornit-o usurel spre Ystad cu scop zero si oprire unde ne tuna. Ne-a tunat un Lidl pentru ca nu mai aveam paine pentru senvisurile de maine si pentru ca Marius care a fost prin Lidl din cam toata Europa vroia sa vada la astia cum e. Si bine am facut pentru ca i-am luat Marei super bocanci de iarna-apa, hanorac si chiloti-ma-scuzati-pardon. La preturi modice si la calitate... oh, well, bocancii sunt facuti in Austria. Am mai luat niste kilograme de branza suedeza de diverse tipuri pentru a o cara cu spor spre Romania (Gabi, va astept duminica!). Oarece rucola pentru ca am mancat aici rucola ca pe iarba din cauza ca e la pret de... iarba... Si niste cartofi noi productie locala. Ca niste carne de vita aveam in frigider de ieri... Am luat rosii care la astia au gust de rosii! D-alea cu gust si miros de rosii! In seara asta am facut o cina atat de spectaculoasa incat n-am avut cum sa o pozam deoarece am mancat-o! Iar diferenta intre ingredientele de calitate si cele de la noi e asa cumva una de la cer la pamant.

  Pentru ca n-am mancat caviar. Am mancat o vita facuta in tigaie in sange dar care se topea in gura. Cu cartofi natur cu rozmarin. Cu salata de rosii, busuioc si ceva branza-albastra ramasa de zilele trecute, cu otet balsamic (am gasit recipiente foarte mici de ulei de masline si otet balsamic la marketul suedez ICA), si cu salata de rucola. Da, recunosc, era iar apusul ala, eram aici pe terasuca asta frumoasa si eram in Suedia dar va rog sa ma credeti ca asta nu-mi incurca deloc papilele gustative. Imi incurca mintea si creierul, aia da, dar ma indoiesc ca toate cele erau extrem de gustoase din cauza ca-s eu in prag de a implini 35 de ani maine pe meleaguri suedeze... Ingrediente de calitate. Cam toate bio-eco-draci... Nu ca ai avea de ales, aici cam asa sunt toate. Stam pe camp, oamenii au dat cu ceva extract de baliga in fiecare zi! Toti fac compost acasa, avem cos de gunoi special pentru asta...

  Azi am gasit si un loc unde ne-am bagat picioarele in ea de Mare Baltica. Langa Ystad, vizavi de cimitir, aveau si parcare gratis o ora. Deci daca moare tata mare nu poti sa te duci sa-l vizitezi si sa discuti cu el politica de ultima ora... decat o ora! Pe sistemul schimbat lumanare, aprins treburi, schimbat apa la flori si gata. Glumesc, astia sunt oameni seriosi, n-au nici cruci, nici flori nici lumanari si nici alte tampenii d-astea inventate de ortodocsi ca sa te jupoaie. Baietii sunt vikingi, inainte le dadeau drumu' usurel pe mare cu un chibrit aprins varat in bot. Se rezolva treaba lejer. Acu' ne gandeam cam cum ar fi sa fie aici o slujba ortodoxa, ca aia intr-o ora nici nu incep bine sa cante, sa se invarta si sa urle... La suedezi e simplu, hai repejor ca ne blocheaza astia dracu' roata la masina daca ne intindem la coliva prea tare.

  Noi nu vroiam la cimitir ci peste drum la loc cu verdeata si liniste. Deci la o plaja prin balarii cum ar veni. Ne-am parcat frumos la cimitir si am trecut strada, am coborat pe o potecuta si-am ajuns la apa. Si la algele negreeeeeeeeeee langa care cu o ora mai devreme mancasem un senvis in alt loc maritim. Si unde eu era sa vomit. Aceste alge erau adunate la mal intr-o patura neagra-pacura de am zis ca e...pacura... si miroseau ingrozitor de rau nu a alge, nu a peste ci a sulf! Nu a iod, a sulf! Am mancat pe repede inainte desi peisajul era minunat insa... te alerga cate un val de vant venit din apa aiaaaa de te lua cu racori. 

  Am mers azi cam 250 de kilometri. Daca ii faceam in Romania as fi fost lata acum. Aici... am ajuns inapoi, am facut cina, ne-am distrat si in curand ne culcam intr-o liniste perturbata doar de pomii de afara care in bataia vantului scot un sunet absolut ciudat. Zici ca ploua o cascada. Azi noapte pe la 1 am iesit sa vad cum e afara, am mers pana in drumul care trece pe langa ferma. Era luna, ceata, o noapte albastra. Adica albastra. Nu e intuneric total pentru ca e destul de aproape de vara. Iar vara aici nu se mai intuneca deloc noaptea. Acum noaptea e albastra. 




peste tot acesti pomi cu fructute mici si rosii plini-plini...

unde e frate plaja aia?


stuf

case de "statiune"

niste plajuca si evident un mos biciclist care mi-a iesit brusc in poza

am gasit plajaaa

cu nisip ciudat, de roca, praf fin

alga aceea care aici insa era proaspata, nu mirosea



ce de pietreeeee! sa le culeeeeeegem!!!

la vanatoare de pietre

ma! l-am dat pe timer! acu' razi 10 secunde, na!

selfie de fete

cucuiete

dom' sofer!

la noi in hol, e neam cu pianina!

tot in hol

copil pe terasa

un bradut frumos rau

  Maine ne sculam, eliberam camera, punem tot in masina si plecam spre Malmo unde o sa ne petrecem ziua in asteptarea avionului de la ora 20. Aterizam in miez de noapte acasa. Asa ca ne vedem poimaine!