joi, 17 ianuarie 2013

Nu vrei o bomboana?

   Nu. Nu multumesc. Da' de ce? Pentru ca eu nu mananc porcarii. Asta am invatat-o sa spuna. Ea s-a prins demult ca lumea insista. Asa ca si-a pus in cap sa refuze. Da, am revenit la gradinita, ca s-a terminat vacanta de iarna. Lunga de 3 saptamani. Cam lunga as zice eu, era mai bun sistemul dinainte in care saptamana de aici era data in septembrie. Da' ma rog, ce stiu eu, ca doar eu nu-s un geniu precum madam Andronescu. 

  Si daca tot am revenit la gradinita..."doamna" i-a asteptat cu drag. Si cu bomboane. O punga mare, mare de bomboane cu...cafea. Asta in cazul in care s-au pilit de la cele cu lichior cu care i-a servit inaintea Craciunului. Cica de la Mosu'. Al dracu' Mos se pare ca ori e chior ori e tampit, ca n-a stiut sa citeasca pe bomboane ca-s cu lichior. Sau cu cafea. Bine, adevarul curat este ca o gura de lichior sau cafeaua din bomboana e fix zero fata de cantitatea de zahar pe care o contine o jmecherie din aia de bomboana. Si de celelalte chestii pe care le contine. 

  Desi i-am zis educatoarei ca noi nu dam copilului asa ceva...se pare ca nu ma aude. Da din cap, zice foarte bine, dupa care face tot ce stie ea. Bomboane "de revedere". Si nu ca i-a oferit si dat. Insa a si intrebat-o "de ce nu vrei sa mananci bomboana" ca si cand copilul ar fi tampit. Dupa care i le-a bagat in ghiozdan. Desi si asta i-am zis, ca nu ii dau eu acasa bomboane "pe furis" sau cumva...pur si simplu NU II DAM DULCIURI PROCESATE. Ce e greu de inteles? E complicat? 

  Si nu ii dau in general "dulciuri" sau "desert" decat cu rare ocazii. Pentru ca eu nu vad scopul. Adica mecanismul e simplu: il inveti cu dulciuri o sa ceara si o sa manance mereu. Si tot timpul va prefera dulcele in detrimentul oricarui alt aliment. Iar marea pacaleala e cu "dar e de casa" sau "dar e cu x, altceva decat zahar". Pai da, dar imi pare rau sa va anunt, pe copil nu il intereseaza deloc daca i-ai dat cu zahar, cu zaharina, cu miere,fructoza, cu sirop de agave, stevii sau alte dracii. Il doare fix in dos! 

  Tu cu mana ta ii creezi o dorinta de dulce. Gustul dulce actioneaza asupra creierului ca un drog. Nu conteaza din ce provine dulcele. Copilul nu va sti diferenta intre biscuitele tau facut cu draci si laci si ala de la magazin. El o sa ii vrea pe toti! Si cand o sa fie mai mare si n-o sa mai fii cu el tot timpul, o sa si manance tot ce i se ofera. E simplu: ii creezi o dependenta de dulce. Ei bine eu am vrut sa evit asta. Pentru ca eu stiu sigur ca oamenii traiesc si fara dulciuri. Si ca nimeni nu se naste cu placerea aia criminala de a  manca dulce. Nimeni. Daca il inveti cu fructe o sa ceara fructe. Si fructele, credeti-ma, au deeeeestuuuuuuul zahar in ele. Absolut destul. Fructele pot fi si ele "prea multe" intr-o dieta, mai ales la copil. Pentru ca au mult zahar. Care chiar daca e natural, e tot zahar. 

  Dar romanul e tembel nene. Ce sa mai. Romanasu' te intreaba foarte uimit "da' de ce sa nu ii dai" si cand ii zici "pentru ca e inutil" se uita la tine ca la felu' paispe. Zici ca esti dus cu pluta si ai iesit pe strada in chiloti. Pai daca vreau sa ii fac Marei o placere ii dau o salata. Stiti cum se bucura la ea? Tzopaie la fructe asa cum tzopaie altii la bomboane. Mecanismele sunt foarte simple atunci cand incerci sa le intelegi. Si cand nu operezi cu clisee gen "copilul e mic si trebuie sa manance si el ceva dulce, saracu' de el, ca e mic". Pai tocmai ca e mic si nu poate sa discearna...lasa-l cu fructe si legume. Si mai incolo n-o sa suspine dupa ciocolata. Si o sa ii fie mult mai bine din toate punctele de vedere. 

22 de comentarii :

  1. Iti dai seama ca educatoarea te crede deja un fel de sectanta?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 99 la suta din lume ma crede sectanta pentru ca na...cam toata lumea e de parere ca "ceva dulce" trebuie dat la copil. :)

      Ștergere
    2. Cand 99% dintre cei pe care ii intalnesti isi formeaza o parere comuna despre tine....e cazul sa incepi sa reflectezi asupra propriei persoane si sa iti pui niste intrebari.

      Ștergere
    3. Hai nu mai spune? :))))))) Orice parinte care isi creste copilul fara zahar si Cola e privit la fel. Nu stiu de ce ai tinut sa scrii porcaria asta aici da' ai putea sa te abtii pe viitor. Nu iti place ce citesti, nu intri aici.

      Ștergere
    4. Intru pt ca imi place sa analizez idei, opinii, perceptii, oameni. Iar tu esti un bun subiect. :) Iti recomand cu toata caldura niste lectura psihanaitica, in speta psihanaliza copilului. Poti incepe cu Melanie Klein. Asta doar ca sa fii pregatita pt adolescenta Marei, cand vei avea ocazia sa observi si repercursiunile restrictiilor pe care le-ai impus, nu numai beneficiile.

      Ștergere
    5. Hm dubioasa abordare. Dar de citit ai citit cu atentie ce am zis? Si anume ca nu e o "restrictie"...ci ca daca nu ii OFERI tu ca adult zahar unui copil mic el nu cere si nu isi doreste chestia asta? Eu o sa iau lecturi de la tine fix cand tu o sa imi spui cum te cheama. Ca mie anonimatul asta Cho imi place mult! Si rautatea pe care ai spus-o initial si mai mult. Te rog eu, studiaza-ma in voie, insa nu mai comenta. Esti stupid-a!

      Ștergere
    6. "Stupida", fara cratima. A refuza o lectura doar pt ca ai o problema cu persoana care ti-a recomandat-o (aici cratima este corect plasasata) este oarecum pueril. Dar poate, totusi, te mai gandesti, pt ca este o lectura placuta si folositoare oricarei mame.

      Ștergere
    7. Am pus cratima pentru ca nu stiam daca esti o ea sau un el.:))) Iar cu comentariul asta ai demonstrat totul.

      Ștergere
  2. Daca ar vedea toata lumea (cum am vazut eu)ce copil minunat ai tu, ar tacea din gura!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Awwww, multumesc. Pai cucoana vede zilnic ce copil bun si linistit e. Si cum isi mananca fericita marul si caisele uscate...in loc de senvis cu salam si baton Barni, si se pare ca n-a tras nici o concluzie.

      Ștergere
  3. Dar ce se va intimpla mai incolo, cind va merge singura la scoala eventual si cu ceva maruntis in buzunar? Nu crezi ca va descoperi dulciurile oricum? In fond nimeni (sau ma rog, nimeni sanatos la cap) nu da copilului tigari sau alcool acasa dar pe la 16-17 ani le descopera ei oricum singuri (sau in gasca...)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aoleu? Serios? Pai inseamna ca sunt anormala ca n-am descoperit tigarile niciodata. Si daca descopera dulciurile ce? Se pare ca n-ai inteles ca omul nu se naste cu dependenta de dulce. Deci si daca le "descopera" pe cele nasoale, nu cred ca o sa o atraga din cauza asta.

      Ștergere
  4. Eu n-am copii dar fix la asta m-am gandit, in cazul in care o sa am copii, nu o sa le dau dulciuri. Lupta mare o sa fie cu cei din jur :)
    O verisoara de-a mea nu le da dulciuri la copii, o duce pe aia mica la dentist, dentista ca sa o linisteasca ii ofera o bomboana, aia mica a inceput sa tipe "mamaaaaaa, tanti imi da porcarii":)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Da pai si Mara la fel face, se agita cand cineva insista ca ea sa manance asa ceva. Si da, lupta cea mai mare e cu lumea de langa, care se pare ca nu pricepe nimic.

      Ștergere
  5. cum ai facut-o sa inteleaga ca dulciurile nu sunt bune? si cum percepe ea consecintele consumului de dulciuri? nici eu nu am copii, dar imi place sa invat de la tine..in eventualitatea in care voi avea in viitorul apropiat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai Geo, e simplu: nu i-am oferit. Nu a vazut niciodata in casa chestii ambalate in pungi. Copilul nu se naste cu nici o NEVOIE de zahar. Da, are nevoie de carbohidrati cat mai complecsi daca se poate (adica cei din legume, cei din zahar si faina sunt cei simpli si daunatori) si pe aia ii primeste in alimentatie. Copilul nu CERE si nu ii e POFTA de nimic ce nu CUNOASTE. :) E simplu? Plus ca eu mereu i-am spus ca lucrurile procesate, de la magazin, sunt rele pentru organism. I-am zis de mica si a inteles pentru ca are incredere cel mai mult in parintii ei. I-am zis despre alte lucruri ca nu sunt pentru copii: cafea, alcool. Ca din astea ne mai vede ca bem. Dar daca ii spui de mic ca ala nu e pentru copii, deloc, omu' intege, ca nu e batut in cap. :)

      Ștergere
  6. Of... asta cu bomboanele si,in general,dulciurile ne dau mari batai de cap de cate ori mergem in Ro!De cate ori mergeam afara,in parcuri... la toti copiii vedeam cate-o punga cu pufuleti sau mai stiu io ce minunatii... asa ca am inceput s-o instruiesc pe maica-mea sa nu le cumpere nimic "dulce"... de unde am si auzit repede ca cica-s cu nasul pe sus,ca vin de dincolo,etc!Ce mai,mentalitate pur romaneasca!
    Orsi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact asta e mentalitatea! Suntem priviti ca niste ceva-uri, niste nemernici care indraznesc sa spuna ca porcariile nu sunt bune.

      Ștergere
  7. ca sa fiu foarte sincera, eu nu prea inteleg asta cu "nu dulciuri". mie uneori, dulciurile mi se par ok, de exemplu cand ai nevoie de o infuzie de energie pentru un efort psihic sau fizic cu o durata nu prea lunga. dar asa am crescut, asta sunt eu, nu mi-as inchipui lumea fara dulciuri. (a nu se intelege ca bag in mine o ciocolata sau o tava de prajituri pe zi; inca n-am copii, sunt responsabila doar pentru mine).
    dar in acelasi timp ma stradui sa respect opiniile altora. mi-ai zis ca nu dai dulciuri la copil, apoi n-o sa vin cu dulciuri pe post de cadou, n-o sa-i ofer dulciuri si n-o sa insist sa-i ofer.
    acum ceva ani mi-am intrebat prietena cea mai buna daca ofera dulciuri copilului ei, a zis ca: ceva de casa, un anumit tip ce ciocolata. ok. insa am preferat in continuare sa nu-i duc dulciuri. jucarele (nu papusi, desi e fata), carticele, creioane colorate. rar compot/dulceata facut de mine sau de mama.
    din partea celorlalti nu e cred ca e vorba daca aproba sau nu comportamentul, ci de respect fata de opinia altuia. si de a actiona in consecinta. (consecintsa respectului).
    ady

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai tu ca om mare poate ai "nevoie" de o infuzie de energie, insa un copil nu are, crede-ma. Au energie in ei mai ceva ca iepurasii Duracell. :) Si da, despre asta e vorba, despre a respecta parintele in cauza si a te purta cu acel copil in consecinta. Si foarte bine ca nu ii duci fetitei dulciuri. Sunt inutile. O jucarie e de o mie de ori mai buna!

      Ștergere
  8. Buna! Nici eu nu ii dau fetitei mele in varsta de 2 ani dulciuri si nici nu vreau sa ii dau. Vroiam sa te intreb cum ai reusit sa eviti dulciurile date la gradinita la micul dejun sau la pranz? Adica ea a inteles de la 3 ani ca nu sunt bune? Te intreb pentru ca nu stiu cum sa procedez pe mai departe cu restrictia. Mersi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi am mers la program scurt, Irina. Mic dejun acasa, pranz acasa, gustare de acasa (un fruct de obicei). Da, Mara stia si la 2 si la 3 ani ca "noi nu mancam porcarii". Dar nici nu i-am dat sa guste niciodata chestii procesate si nici dulciuri. Nici macar de casa. Doar tort de ziua ei, facut de mine. Cu cat limitezi expunerea copilul nu-si perverteste gustul. Nu cere. Nu-i trebuie.

      Ștergere