Nu vrei o bomboana?

   Nu. Nu multumesc. Da' de ce? Pentru ca eu nu mananc porcarii. Asta am invatat-o sa spuna. Ea s-a prins demult ca lumea insista. Asa ca si-a pus in cap sa refuze. Da, am revenit la gradinita, ca s-a terminat vacanta de iarna. Lunga de 3 saptamani. Cam lunga as zice eu, era mai bun sistemul dinainte in care saptamana de aici era data in septembrie. Da' ma rog, ce stiu eu, ca doar eu nu-s un geniu precum madam Andronescu. 

  Si daca tot am revenit la gradinita..."doamna" i-a asteptat cu drag. Si cu bomboane. O punga mare, mare de bomboane cu...cafea. Asta in cazul in care s-au pilit de la cele cu lichior cu care i-a servit inaintea Craciunului. Cica de la Mosu'. Al dracu' Mos se pare ca ori e chior ori e tampit, ca n-a stiut sa citeasca pe bomboane ca-s cu lichior. Sau cu cafea. Bine, adevarul curat este ca o gura de lichior sau cafeaua din bomboana e fix zero fata de cantitatea de zahar pe care o contine o jmecherie din aia de bomboana. Si de celelalte chestii pe care le contine. 

  Desi i-am zis educatoarei ca noi nu dam copilului asa ceva...se pare ca nu ma aude. Da din cap, zice foarte bine, dupa care face tot ce stie ea. Bomboane "de revedere". Si nu ca i-a oferit si dat. Insa a si intrebat-o "de ce nu vrei sa mananci bomboana" ca si cand copilul ar fi tampit. Dupa care i le-a bagat in ghiozdan. Desi si asta i-am zis, ca nu ii dau eu acasa bomboane "pe furis" sau cumva...pur si simplu NU II DAM DULCIURI PROCESATE. Ce e greu de inteles? E complicat? 

  Si nu ii dau in general "dulciuri" sau "desert" decat cu rare ocazii. Pentru ca eu nu vad scopul. Adica mecanismul e simplu: il inveti cu dulciuri o sa ceara si o sa manance mereu. Si tot timpul va prefera dulcele in detrimentul oricarui alt aliment. Iar marea pacaleala e cu "dar e de casa" sau "dar e cu x, altceva decat zahar". Pai da, dar imi pare rau sa va anunt, pe copil nu il intereseaza deloc daca i-ai dat cu zahar, cu zaharina, cu miere,fructoza, cu sirop de agave, stevii sau alte dracii. Il doare fix in dos! 

  Tu cu mana ta ii creezi o dorinta de dulce. Gustul dulce actioneaza asupra creierului ca un drog. Nu conteaza din ce provine dulcele. Copilul nu va sti diferenta intre biscuitele tau facut cu draci si laci si ala de la magazin. El o sa ii vrea pe toti! Si cand o sa fie mai mare si n-o sa mai fii cu el tot timpul, o sa si manance tot ce i se ofera. E simplu: ii creezi o dependenta de dulce. Ei bine eu am vrut sa evit asta. Pentru ca eu stiu sigur ca oamenii traiesc si fara dulciuri. Si ca nimeni nu se naste cu placerea aia criminala de a  manca dulce. Nimeni. Daca il inveti cu fructe o sa ceara fructe. Si fructele, credeti-ma, au deeeeestuuuuuuul zahar in ele. Absolut destul. Fructele pot fi si ele "prea multe" intr-o dieta, mai ales la copil. Pentru ca au mult zahar. Care chiar daca e natural, e tot zahar. 

  Dar romanul e tembel nene. Ce sa mai. Romanasu' te intreaba foarte uimit "da' de ce sa nu ii dai" si cand ii zici "pentru ca e inutil" se uita la tine ca la felu' paispe. Zici ca esti dus cu pluta si ai iesit pe strada in chiloti. Pai daca vreau sa ii fac Marei o placere ii dau o salata. Stiti cum se bucura la ea? Tzopaie la fructe asa cum tzopaie altii la bomboane. Mecanismele sunt foarte simple atunci cand incerci sa le intelegi. Si cand nu operezi cu clisee gen "copilul e mic si trebuie sa manance si el ceva dulce, saracu' de el, ca e mic". Pai tocmai ca e mic si nu poate sa discearna...lasa-l cu fructe si legume. Si mai incolo n-o sa suspine dupa ciocolata. Si o sa ii fie mult mai bine din toate punctele de vedere.