Dezordinea noastra

   Inainte sa am copil eram destul de ordonata, desi in sila. Faceam ordine, imi placea sa tin ordine in jurul meu si sa imi gasesc lucrurile cat mai repede. Ma enerveaza sa pierd, sa ratacesc si sa nu stiu unde imi sunt lucrurile. 

  Dupa ce am devenit mama am evoluat. Mi se pare normal sa evoluezi din pricina maternitatii, nu sa involuezi. Nu zic ca e cazul sa devii isteric intr-ale curateniei, nu e sanatos...insa mi se pare logic sa vrei sa tii casa ordonata cu atat mai mult cu cat un copil se pricepe foarte bine sa faca haos. Iar eu una in haos permanent nu pot sa traiesc.

  Asa ca aveam doua solutii: sa involuez deci sa nu ma mai intereseze ordinea si curatenia. Sau sa evoluez si sa gasesc o solutie in asa fel incat sa nu o iau razna. Si sa nu ma enervez. Si sa nu simt mereu ca vaidemine ce greu e sa faci ordine deci mai bine n-o mai faci. In primii ani, cand copilul e foarte absorbant de comportamente vizionate la parinti...eu faceam ordine. Mi-am propus ca niciodata seara, spre exemplu, sa nu ne culcam pana cand nu facem intai ordine in camera, punem la loc jucariile, hainele aruncate aiurea prin camera...pana nu pun la bucatarie toate la locul lor spalate. 

  Exista teorii care spun ca somnul e influentat de lucrurile aflate in camera. Pe scurt ca dormi mai prost in dezordine. Desi e intuneric si nu o vezi. Habar nu am daca e adevarat in mod stiintific, dar clar te simti foarte bine dimineata cand deschizi ochii si vezi o camera careia ii poti vedea podeaua. Si eventual noaptea cand te duci la baie pe intuneric sa nu calci pe sapte jucarii din plastic tare care sa te faca sa lacrimezi instantaneu din talpi pana in ochi. 

  Asa ca strangeam. Mara, vazandu-ma ca strang...ce putea ea sa faca la un an, un an si jumatate, decat sa ma imite. Asa ca a inceput sa stranga jucariile impreuna cu mine. Apoi sa ma ajute sa duc rufele spalate la locul lor. A invatat cu mare amuzament sa le "impatureasca" sub forma de cocolos si sa le puna ea frumos in cate o gramajoara. Nu i-am cerut niciodata sa "faca ordine" sau ceva. Nimic. Incepeam eu sa fac si ea venea dupa mine ca o maimutzica. Si ii ziceam "acum facem si noi ordine aici, ca uite, nu mai gasim masa de sub jucarii, nu mai avem pe unde sa mergem de toate astea aruncate pe jos..". 

  A invatat apoi singura sa aprecieze ordinea. A invatat ca daca nu le tine cat de cat "in frau"...nu mai gaseste lucruri. A invatat ca daca ma pune pe mine sa le caut ii spun ca nu-s ale mele, sa isi caute singura in dezordinea ei si sa isi gaseasca ce ii trebuie. Si acum e foarte atenta si desi jucariile sunt in niste saci de plasa ikea...tine minte cam pe unde ar fi un anumit obiect din sutele pe care le poseda. Din cand in cand isi face ordine singura pe masa de lucru, i-am facut cate o cutie pentru anumite soiuri de jucarii (cele de bucatarie, cele de desenat, etc) si acum se organizeaza mai bine. 

  Nu prea ii zic sa faca chestii. Nu o bat la cap nici sa faca ordine nici sa se spele pe maini. S-a invatat singura sa le faca prin imitarea comportamentului observat in jur. Cu cat il tii cand e mic in haos cu atat se va invata sa il iubeasca. Cateodata isi ia toti sacii (are vreo 5) de jucarii si ii rastoarna in mijlocul camerei. Gaseste acolo comori! Pentru ca uita de diverse jucarii pe care le are asa ca se bucura cand le regaseste. Si dupa ce sta ca gaina in mijlocul gramezii cate un ceas sau doua...o vezi ca realizeaza ca totusi trebuie sa le bage de unde le-a scos. Si isi ia avant si rasufla asa ca o baba si face "acuma hai la locul vostru!"...le zice jucariilor sperand parca ca ele sa sara de jos si sa se arunce in saci la locul lor. Pentru o secunda o vezi cum spera ca gramada sa dispara. Apoi le ia si le pune la loc.