E o moda. Sa suim copilul in masina, autobuz sau carucior, dupa varsta...si sa il ducem. Copiii din ziua de azi nu mai stiu sa mearga pe jos. Fizic adica. Cum ar veni cu picioarele din dotare. Si sa mearga, dupa 2 ani...si sa meargaaaa, sa se miste si sa inteleaga ca mersul pe jos pe strada e 1. greu si 2. plictisitor. Si sa il accepte ca pe un bun de la sine dat.
Pentru ca pe lumea asta trebuie sa mergi si pe jos. Acu' nu zic sa mergi ca nebunu' niste zeci de kilometri pe zi, sau sa incepi sa alergi tot ca nebunu' spre nicaieri pe o banda rulanta care iti distruge si articulatiile si oasele si tot. Nu. Eu zic sa te deplasezi prin mijloace naturale unde ai treaba.
Sa nu ma intelegeti gresit...nu mi-am dus copilul spanzurat undeva. Am apreciat intotdeauna distantele pe care ea poate sau nu sa mearga pe picioare proprii. Insa dupa 11 luni cand a inceput sa mearga singura...s-a cam dus naibii ideea de "carut". Dupa 3 ani s-a cam dus naibii ideea de "aoleu neaparat cu masina" iar dupa 5 ani am zis "nene tre' sa poti sa iei orasul asta Ploiesti in picioare si sa il umilesti, pentru ca e un oras mic".
Are colege de gradinita vecine cu noi. Una din ele locuieste fix in spatele blocului nostru. Pe ea o duce familia cu masina la gradinita. Sau cu autobuzul. Masina trebuie din cauza de sensuri unice sa inconjoare jumate' de cartier ca sa ajunga acolo unde picioarele Marei ajung in 15 minute "alene" si in fix 11 minute "la trap". La trap pentru MINE om mare! Pentru ea e ok, pentru ca ea stie sa mearga pe jos.
Colega ei era dusa azi cu autobuzul. Ca sa ajunga in fata, pe bulevard, la autobuz, bunicul a traversat niste drum. A mers o statie cu autobuzul, apoi a traversat inca niste drum. Drumul total facut de ei cu toate lungirile si traversarile dureaza ca timp fix tot atat. I-am vazut azi cand traversau catre autobuz, deci am mers cam din acelasi punct. Si am ajuns cam in acelasi timp la locatie. Doar ca noi am mers alene pe jos...ei au fugit la si dinspre niste statii de autobuz. In rest o duc cu autoturismul.
Mie mi se pare ireal. Mi se pare ireal sa duci un copil si in carut dupa ce stie sa mearga, si in brate, si in masina cand ai de mers putin, si cu autobuzul cate o statie doar pentru ca ai abonament de pensionar si pentru ca iti e lene. Si mie imi e lene. Si eu ma plictisesc pe drumul asta, mai ales ca eu l-am mai facut circa 4 ani de liceu pe jos asa si alti multi ani in alte treburi.
Eu n-am mers cu autobuzul sau cu altceva primii 20 de ani din viata. Asta e avantajul provinciei. Eu am mers pe jos. Sotul meu a mers pe jos si cand ne-am cunoscut si el statea la circa 4 kilometri de mine, cand se facea 11 noaptea si inca ne mai pupam si el pierdea autobuzul, omul o lua pe jos pana la el acasa. El acum nu mai merge pe jos cam deloc pentru ca nu mai poate din cauza coloanei distruse de atata...(a se insera semnul de uimire!)..."stat in masina"...eu insa vreau sa invat copilul ca se merge pe jos. Pana nu ajungi sa ai nevoie sa mergi niste kilometri ca sa ajungi la facultate/serviciu, mergi pe jos, mama! Da, picioarele dor daca nu sunt folosite, mami!
Pentru ca 20 de minute de mers pe jos dus si 20 intors...n-au omorat pe nimeni decat de nervi eventual. Urasc sa merg pe jos pentru ca ma plictisesc oribil. Detest treaba asta insa stiu sigur ca e cel mai bine pentru un om sa nu creasca cu curu' intr-o masina sau cu mucii intr-un autobuz. Ca n-are sens, mai ales intr-un oras mic ca asta. Cum dracu' sa te duci la gradinita in Ploiesti cu autobuzul???
Pe Mara nu o dor picioarele. Pentru ca si cand au durut-o ne-am oprit pe loc, ne-am asezat pe borduri prin Venetia, de exemplu, si s-a odihnit. Avea 3 ani. Si a batut Venetia cate patru ore la picior cu noi. Kilometri! Incet, cu opriri si cu intelegerea faptului ca trebuie sa ajungem unde avem de ajuns. La fel am mers cu ea si prin Ploiesti...mereu am intrebat-o daca e obosita, am ascultat-o daca a zis ca e prea mult, si ne-am odihnit. Insa copilul asta STIE sa mearga pe jos! Cand am fost la Predeal ma tot intreba Ioana daca "mai poate" sa mearga Mara...si mie imi venea sa rad pentru ca stiam ca ea mai poate inca de cinci ori pe atat! Pentru ca asa a fost invatata. Sa isi foloseasca picoarele...
Eu va doresc HAPPY FEET pentru copiii vostri! E o viata mult mai putin lipsita de stres ca autobuze, masini, trolee, sau taxiuri cu dementi la volan! Happy Feet, people!
poate problema cu mersul pe jos era la bunicul fetitei vecine ?
RăspundețiȘtergereE un om inalt si vajnic ca bradu', la vreo maxim 55 de ani. Ma indoiesc ca are vreo problema in afara de lene si de aia ca am auzit copila spunand ca "eu vreau cu masina" :)))
ȘtergereP.S. Daca citeai blogul asta inainte ai fi aflat ca am si eu un batran in grija (89 de ani), deci ca as avea oarece "aprecieri" despre asemenea situatii. Bunicul unui copil de 5 ani nu are 80 de ani! Sa nu poata merge cate 30 de minute pe jos de doua ori pe zi. Si chiar si unuia de 80 de ani ii face bine sa faca asta :)
ȘtergereAcum nu-i mai judeca si tu pe toti.
RăspundețiȘtergereDaca te semnai cu vreun nume puteam sa iti zic mai, Nume, eu nu judec pe nimeni, eu doar constat ceva, apoi povestesc cum fac eu. Si atat. E foarte simplu!
Ștergerede curand citeam un articol in presa austriaca in care autorul se intreba de ce s-au transformat toti parintii in taxiuri... recunosc ca si la mine se uita lumea ciudat cand le zic ca am fost pana ici, pana colo pe jos: cuuuum?! pana acolo?! da, frate, ca "pana acolo" e ca de la mama acasa pana la "piata aialalta" sau la "prima scoala", adica max. 10 minute pe jos. uf, a uitat lumea sa se mai miste, zau...
RăspundețiȘtergereBai, e incredibil! Eu una nu-s o sportiva, sunt o sedentara asa...insa miscatul curului pana colo-sha...mi se pare asa cum ar veni spalatul pe dinti! Pe bune, un copil care sa nu mearga pe jos?
Ștergerehihihi, mi-am adus aminte, acum vreo cativa ani erau la metrou afise peste tot: scarile sunt cea mai buna sala de fitness! mi-a ramas chestia asta in minte si de cate ori am ocazia o iau pe scarile clasice, nu pe alea rulante.
ȘtergereLa Ploiesti e simplu: nu e metrou! :)))
Ștergerepai ce mai mergeam pe jos si acolo, cred ca asa ne-am imprietenit noi de fapt, cand ti-am povestit cum imi rupeam tocurile pe Democratiei :)))))))
ȘtergereDa, ma, nu o sa uit, ca a fost primul comentariu de "vedeta online" de la tine! Jur! :))) Erai Zazuza Gulash la vremea aia, nush de ce te-ai sucit intre timp! :))))
Ștergerepentru ca mi-au pierdut niste prosti blogu la transfer grrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr (vedeta?! wtf?! :))) )
ȘtergereAaaa ce idioti. Da bre, vedeta! Toata lumea stia de Gulas! :))))
ȘtergereAm pus si eu lumanari, intre injuraturi printre dinti, pt blogul ala! :)
ȘtergereGata, la anu va luam cu noi la colindat, la tara: trei kilometri pana in satul vecin dus si trei intors:)))
RăspundețiȘtergereOoooo, vezi cum faci, Ioana ca te duc in Pitzigoi :))) Pitigoiu' e un varf de deal acolo la noi, unde urci asa cam in patru labe :)))
ȘtergereAu nevoie de carucior si dupa ce incep sa mearga pentru ca obosesc foarte repede dar miscarea e esentiala, de la 0 la 99 de ani, e ca apa :)
RăspundețiȘtergerePai da, dar depinde unde anume vrei sa il duci. Adica n-o sa te apuci sa o iei cu el la picior la un an sau doi ani in tot orasul. Nu merge. Insa dupa ce merge bine, incepi sa maresti distantele putin cate putin ca sa se invete sa mearga si el de colo pana dincolo fara autobuze.
ȘtergereEu stiu o fetita de 3.5 ani care nu merge pe jos o statie de masina pt ca "o dor picioarele" asa ca urla si se pune in fund. Deci maica-sa o plimba prin cartier cu tricicleta, o chestie care mie mi se pare chin maxim. Sunt de acord cu tine cu mersul. Daca ii inveti de mici, copiii merg foarte frumos si destul de mult pe jos.
RăspundețiȘtergereExact! Totul e ca la inceput sa estimezi corect distanta dus si intors ca sa nu ii creezi frustrarea ca "nu poate"...si atunci o sa fie incantat ca a reusit singurel. Insa daca ii intra in cap ca nu poooot, atunci e belea. Ramane cu roti pe viata :)
ȘtergereEu am cateva amintiri nu prea placute cu mers pe jos :-)) Eram un copil mai... rotund :) si era horror cand ma tarau ai mei pe jos. Sincer, nu tin minte cati kilometri, dar mergem o vremeee (nu aveau masina atunci si nici nu erau fani autobuz) si la final, cireasa de pe tort era urcatul unui deal spre casa :-)) Era combinatia plistiseala + oboseala perfecta (ciudat e ca la gradinitia mergeam tot pe jos... o distanta care chiar si acum as face-o in 15-20 de min si nu oboseam... tind sa cred ca plictiseala tragea mai mult la cantar)
RăspundețiȘtergereAcum insa, merg pe jos fara probleme, chiar imi place. Tot aud aceeasi placa "cel putin 30 de min de mers pe jos pe zi", acum merg mai mult de atat doar ca sa ajung la serviciu si inapoi acasa (plus alte drumuri cand si cand)
Eu cred ca ti-au prins bine dealurile alea la rotunjime :) Normal ca te plictisesti...si ca adult te plictisesti pe strada insa trebuie sa ai disciplina sa inveti ca in viata trebuie sa faci si lucuri plictisitoare sau obositoare.
ȘtergereSi noi suntem in trend, ca avem roti, dar sunt la biciclete, ale lor, si le propulseaza singuri :D
RăspundețiȘtergereMa rog, avem fiecare bicicleta lui (adica 4), dar piticii, la gradinta (7-800m), merg aproape zilnic cu bicicletele, eu alerg dupa ei (ca deja ei merg repede), sau imi iau si eu bicicleta si mai tin dupa ei :)
Tocmai ce citisem ieri, treaba cu plimbatul vostru prin oras, si cu teatrul, si incepusem sa ma laud si eu, cu ce plimbare de 4 ore am facut prin oras, dupa ce i-am luat de la gradinita :) Hai ca ma duc sa o termin si sa o postez.
Mai am o poveste, din vara trecuta (Matei avea doi ani jumate, Luana 4 jumate), cand am urcat pe munte, in Fgaras, de la Valea Avrigului in sus, 5 ore (traseu de 10km, 700m diferenta de nivel), iti las link pe ID, daca vrei sa citesti.
Si mai am o poveste, pe care nu cred ca am scris-o, de acum doi ani, cand au urcat pe picioarele lor, juma de ora, de la Lacul Balea pana in Saua Caprei, aproape pieptis, pe povarnis :D Si cate si mai cate.
Totul tine de atitudine, a apartinatorilor, copilul poate orice.