Se facea ca descopeream o doamna. Nici mcar nu mai stiu exact unde si cand, cred ca la Mara pe blogroll. Stiu doar ca am inceput, cu curaj, sa ma bag in seama. Sa mai zic una, alta...sa ma uit sa vad ce scrie. Sa imi placa ce scrie. Si cum eram invatata de la povestea anterioara cu alta doamna care m-a cucerit prin scris inainte sa ma cucereasca cu ochii ei (tot) albastri...am zis sa ma arunc.
Sa ma avant intr-o marti de iarna sa ma duc dupa ele. Dupa cele doua ele. E o avantare pentru ca niciodata un om cu un blog nu poate sa iti spuna de fapt cine e el. Adica nu poti sa stii daca iti place de el sau nu pana cand nu il cunosti. Pana nu pui mana pe el si nu-l mirosi, asa cum mi-a zis mie cineva odata.
Pentru ca oamenii pe bloguri sau Feis Bucuri sunt asa cum ar dori ei sa fie. In marea majoritate a cazurilor...poezia e accentuata. Omul e ideal. Nu scrie nimeni "sunt o naspa care am facut rau oamenilor care m-au iubit". Nu scrie nimeni "trebuia sa ma gandesc de doua ori inainte sa zic lucrul ala acelui om, pentru ca il puteam rani rau de tot". Nu scrie nimeni...nu scriem decat momente, franturi...pasaje. Lucrurile frumoase, sau dimpotriva, dramele pentru care vrem empatie.
Totul e foarte frumos sau foarte dramatic. Nu e totul. Sunt doar franturi. Bucati de viata scoase din context, oameni care se descriu un pic, pe cat pot...unii mai cu umilinta, altii mai cu aroganta...fiecare cum poate si cum stie.
Ei si acum revenind la aceasta doamna. Ea mi-a parut om. Din ala misto. Din ala de-adevaratelea. Scrie cumva ca si mine, fara pretentii, drame si exagerari. Poate de aia mi-a si placut de ea asa de mult. Asa ca marti m-am dus sa o intalnesc la Predeal.
Bucata aia de zi a fost geniala. Ioana si Ana sunt minunate. Sunt asa cum credeam ca o sa fie. Am vorbit cu un om...ca si cand ne stiam de o viata. E o senzatie foarte misto sa te potrivesti la primul "salut" cu cineva, sa iti vina sa il iei in brate si sa il pupi, sa poti sa te deschizi si sa ii spui lucuri ca si cand te stie de cand esti.
Cam asa! Poza facuta de Mara! (ele ne faceau sa radem in HALUL asta!)
O poveste de Iarna minunata, cu zapada multa si cu nasuri rosii!
Nasuri rosii de la beutura:))) Pupam mult, mult de tot!
RăspundețiȘtergereBreee, beutura ca beutura...da friguuuu' :))))
ȘtergereBuna,
RăspundețiȘtergereScuze ca intervin cu ceva in afara subiectului, insa cred ca esti singura care ma poate ajuta :) Sunt abonata la blogul tau prin e-mail si am vazut ca ai modificat cumva setarile astfel incat sa se trimita pe mail doar inceputul postarii si nu intregul text. Poti sa imi spui si mie cum se face asta? Ai singurul blog de pe Blogger (pe care il urmaresc eu, bineinteles)cu setarea aceasta..
Multumesc anticipat!
P.S. Inteleg perfect chestia cu primul "salut". Am fost si eu surprinsa sa ma trezesc atasata de cateva persoane cunoscute prin intermediul blogurilor si sa avem exact aceeasi intelegere perfecta si in momentul in care ne-am cunoscut in offline. Asta a fost probabil unul dintre cele mai neasteptate si totodata cele mai frumoase aspecte ale blogului.
Rox, eu n-am modificat nimic. Or fi modificat ei :) Stiu ca la setarile generale undeva exista intrebarea asta cu daca vrei sa apara o postare cu totul sau doar partial dar nu stiam ca se aplica si la mail. Cauta pe acolo bine de tot poate dai de ele :)
ȘtergereMultumesc frumos! ^_^
ȘtergereO seara frumoasa iti doresc!
Ce fete vesele si tonice aveti doamnelor! Ma bucur ca va vad :-)
RăspundețiȘtergereMultumim, multumim. Ne hahaiam ca nebunele din cauza ca fetitele noastre erau foarte comice cum ne trageau ele in poza :)
Ștergere