joi, 10 aprilie 2014

Dileme si gradinite

  Acest articol e o opinie personala. A se trata ca atare! 

  M-a starnit prietena mea Ioana care e in dilema dependentei de bona. Ma rog, ea nu e in dilema, stie ce are de facut, doar ca nah, e intr-o situatie un pic grea pentru orice parinte: lipsa apropiatilor care sa o ajute cu copilul. Cu copiii incepand din vara cand vine numarul doi. E complicat cand ai unul mic de tot si mai vine unul si mai mic. Si cand nu vrei sa-l distrugi pe ala mare dar nici sa mori incercand sa le faci fata la doi mici. 

  Ce m-a uluit la toata povestea e suma de mame care tipa "du-o la gradinitaaaa". Adica pe copila de doi ani. DOI. As in doi! La doi ani de dimineata pana seara la institutie. Pe bune? Chiar mai exista oameni pe lumea asta care vad in asta ceva bun? Nu zic, daca nu ai incotro, n-ai pe nimeni, n-ai bani de bona si trebuie sa mergi la job, ca vorba aia nu traiesti cu aer... atunci aia e. Doar ca din cate am observat eu o gradinita fie ea si de stat cu program prelungit pe la capitala cam ajunge sa coste cat o bona. Da, e greu sa gasesti pe cineva de incredere, dar se poate. De aia s-au inventat camerele de luat vederi. 

  Cum sa zici cu o mutra serioasa ca "merge acolo, o sa socializeze". Sa mori tu?? Cum sa zici "vai, daca-l duci mai tarziu o sa se adapteze greu?" Din nou: sa mori tu??? Adica un copil de 2 sau 3 ani ai tu impresia ca se va adapta mai usor la despartirea de familie sau de casa lui? Vaidemine! Eu nu zic ca cei mici nu lasa impresia ca se "adapteaza" dar e exact cum povesteam despre noi ca eram aruncati in lume si invatam sa nu mai plangem la un moment dat. Nu ai cum sa-mi explici niciodata sub nici o forma ca unui copil ii e mai bine dus sa stea o zi intreaga la o gradinita oricare ar fi ea. De orice fel si oricat de "prietenoasa". Cu programul scurt e altceva, ala nu e la fel de drastic pentru copil, nu implica masa de pranz sau dormit acolo. 

  Eu am dus-o pe Mara la 5 ani jumate la asa-zisa gradinita. Am facut asta pentru ca "legea" incepea sa traga de noi sa-i inscriem, incepe sa devina "obligatoriu". Nu am vrut sa o duc, nu mi-am dorit asta pentru ea nici o secunda. Dar copilul dupa efortul initial de cateva zile in care ii era evident greu sa ma vada iesind pe usa...s-a adaptat, i-a placut partial ce se intampla acolo, era o iesire din rutina noastra de familie-mereu-impreuna de atatia ani. Dar nu pot sa spun vreo secunda ca i-a facut bine sau ca a ajutat-o sau ca a invatat ceva din aceasta experienta. De ce? Pai pentru ca ea stia din familie si din restul vietii ei tot ce trebuia sa stie. Nu s-a dus acolo sa invete sa vorbeasca, sa scrie litere sau cifre...i-au bagat pe gat trei poezii care n-au impresionat-o deloc si cam aia a fost. 

  Ea a avut marele noroc sa fie intr-o grupa de doar 6-8 copii. Cum e in rest? Pai cam 25. Unde sunt 20 zice lumea ca-s "putini". Deci ce inseamna asta pentru un copil mic? Fix un abandon stupid care pentru el n-are nici un sens si ii produce un disconfort major. Cum sa zici ca e mai bine asa decat cu o bona la el acasa, la masa lui, in patul lui, in parcul lui? Revin, stiu ca e enoooorm de greu sa gasesti o persoana de incredere, dar pentru copil un alt om pe langa parinti e intotdeauna de o mie de ori mai bun decat institutia. Asta mai putin daca acasa nu e mega neglijat mereu si atunci normal ca la gradinita va fi fericit si multumit. Dar nu discutam despre cazuri absurde. Suntem totusi in 2014, parca ne-am mai scuturat oleaca de comunismele cu "hai la Soimii Patriei" si "Pionierii sunt cei mai buni", da? Nu, oameni buni, familia e cea mai buna! Stabilitatea, casa lui, locul si lucrurile lui. Parcul lui. Mama si tatal lui. Bunicii de cate ori ei mai sunt in viata sau in acelasi oras.

  La varste mici institutionalizarea asta cretina nu face decat sa aduca boli copilului. Si nu, nu isi "face imunitate" daca se imbolnaveste des. Asta e un mit pe cat de vechi pe atat de idiot. Bolile repetate si dese in mica copilarie duc fix invers, la scaderea imunitatii. Pe la gradinite, fie ele si particulare, copiii sunt primiti bolnavi, sunt luni si luni de zile in care toti sunt mereu bolnavi. Nu e ok, orice mi-ar zice mie mamele care au impresia ca "n-are nimic" daca copilul e tot timpul cu muci la nas. "Aaaa, nu e bolnav, asa are el mereu muci" pai da, pentru ca mereu el are o viroza iar tu ai impresia ca asa e normal ca organismul sa nu-si revina niciodata din starea de boala. Un nas sanatos nu produce muci-lumanari in permanenta. Doar cand e virusat.

  As vrea sa le spun multor parinti ca daca ar cauta suficient de mult bone bune pentru familiile lor ar face un bine si copiilor lor si multor femei care n-au de lucru in tara asta si care ar da orice sa iubeasca un pui de om. Eu stiu multe cazuri. Acum un an am mers la un interviu sa ma angajez la o familie ca bona. N-a mai iesit figura pentru ca a iesit alt job mai aproape de casa mea unde o puteam lua si pe Mara uneori. Baietelul era un copil de mare exceptie, avea un an si era clar ca m-a indragit in secunda doi. Si eu pe el la fel si pe cand ma jucam cu el si le povesteam parintilor cam cum vad eu asta cu crescutul de copii i-am vazut cum se indragostesc de mine si cum mamei ii dau lacrimile de bucurie ca puiul ei ma place. Si ma gandeam ca sunt multe femei bune si iubitoare pe lumea asta care au nevoie de bani si ca totusi comunismul din multi oameni se cere la gradinita. La cresa. La "locul specializat". Cand ala e de fapt un spatiu steril de sentimente oricate printese roz ar fi desenate pe pereti. Copilul e pierdut printre atatia altii.  

  Dintre doua situatii nasoale o alegi pe cea mai putin nasoala, ma gandesc. Pe cea mai comoda pentru copil. O fi comod sa ai 2 ani si sa te scoli la 6 sau la 7 si sa pleci pe drumuri ca la serviciu? Nu cred! Da, multi se scoala matinal de la sine, dar nu toti. Si chiar daca se scoala se invart prin casa in pijama nu pleaca pe drum iarna la -20 de grade. Asa ca nu. Dilemele sunt altele in viata de parinte. Dar daca ai posibilitatea sa-l tii acasa pan' se ridica barem sa ajunga cu nasu' la masa...n-are sens. Pur si simplu n-are. 

  

22 de comentarii :

  1. eu sunt de acord cu tine, mi-am ţinut copiii acasă cât de mult am putut, adică până la 3 ani. Mi s-a rupt inima când i-am dus la grădiniţă, dar a fost o experienţă bună - adaptare rapidă şi nicio boală serioasă (un guturai din când în când).
    Ştii însă că sunt ţări în care părinţii îşi duc copiii la creşă la 4 luni?? Practica cu bonele nu există, bunicii sunt ocupaţi pentru că sunt implicaţi în tot felul de activităţi, părinţii lucrează.
    Adela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma, nebuni sunt peste tot in lume. In alte tari mamele renunta complet la sinea lor si la job cand devin mame. Nici cu aia nu-s deacord. Adica na, omul e om si trebuie sa fie si el fericit ca sa isi faca copilul fericit. Doar ca trebuie si subliniez TREBUIE sa fie cat mai mult langa copil cand el e mic. E imperativ si face ca copilul sa creasca extrem de armonios.

      Ștergere
    2. nu ma refer la cateva personae. ma refer la intregul sistem din numeroase tari. Si acum nu stiu daca copiii chiar raman cu ceva probleme din cauza asta.
      A,

      Ștergere
    3. La nivel de psihic nu stiu cat de mult probabil depinde de persoana. La nivel de fizic si de alterare a imunitatii in mod sigur raman cu probleme daca-s dusi prea devreme in asa zisele "colectivitati".

      Ștergere
  2. Din experienta mea, in subiectul asta ca in multe altele, toti sustin cu ardoare varianta pe care au adoptat-o la un moment dat (parte din convingere, parte ca asa I-a aranjat atunci).

    Si Solutia LOR din momentul ACELA devine RETETA universal valabila, si daca n-o urmezi esti un imoral/dobitoc/inconstient/parinte denaturat.

    Ce atata nevoie de justificari si confirmari, frate?!?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toata lumea are nevoie de confirmari. Doar ca unii vor sa isi confirme chestii impotriva naturii. Uite, eu n-am alaptat ca n-am avut de unde dar stiu sigur ca laptele ala era mult mai bun ca mizeria din cutie! N-as incerca niciodata sa spun cuiva "e mai bun laptele praf". Mna, fiecare da sfaturi iar unii le dau cu maciuca :)

      Ștergere
    2. Da, asta-i tragedia: daca io am facut asa si tu nu faci ca mine, clar tu esti anapoda. Mi-e groaza de "socializarea" cu alti parinti...

      Ștergere
    3. Stiu ce zici! Eu am avut surprize enorme de la oameni cunoscuti care cand eu eram gravida sustineau ca copilul tre' dus la cresa de la 1 an si apoi dupa ce-au avut ei copii culmea totul s-a schimbat. Mna...

      Ștergere
  3. Noi suntem norocosi ca avem gradinita la 2 minute de mers pe jos, daca ma uit pe geam vad ce se intampla in curtea gradinitei, plus ca sunt foarte putini copii deoarece se pare ca aici, femeile se gandesc de 3 ori inainte de a lua decizia de a face un bebe. Dar chiar si asa eu nu prea sunt de acord sa las copilul intr-un institut pana nu face macar 4 ani cat sa inteleaga macar de ce il lasi si ca te vei intoarce, indiferent daca in satul unde stam cunoastem pe toti. Simona

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact! Sa ii dai ragazul sa se dumireasca exact cum e cu traitul pe pamant si apoi il lasi la institutie.

      Ștergere
  4. In alte tari deci in alte sisteme pur si simplu nu ai de ales. Sau ai de ales intre a sta acasa si a-ti hrani copilul cu fasole si cartofi pentru ca numai de asta ai bani sau a-l lasa la cresa sau gradinita si a putea avea si tu un serviciu decent care sa va permita un trai normal si rata unui credit. sau poti sa -ti lasi copilul cu o bona de origine africana care numai de el nu se ocupa in timp ce vorbeste la telfon in dialectul ei sau se intretine cu alte conationale in parc isi pierde ochii prin vitrine in timp ce copilul tau plange in carucior. Astfel de cazuri am vazut in tara in care locuiesc in cartiere bine vazute. Nu cred ca e bine sa ii consideri asa de anormali pe parintii care isi duc copiii la cresa sau gradinita la 2 ani sau mai devreme. Uneori te obliga sistemul, uneori personalitatea ta. Eu cred ca orice parinte normal incearca sa ia o decizie cat mai buna pentru copil in sistemul in care traieste. Nu cred ca automat cresa= probleme de sanatate si de psihologice pentru copil. Nici faptul de a sta tot timpul cu mama sau bona nu mai e asa bine de la 2-3 ani in sus. Cunosc copiii care au crescut acasa cu bona si care la 5-6 ani refuzau sa se imbrace singuri, sa isi faca ordine in camera, sa isi aseze hainele sau sa manence singuri. Acesta este un punct de vedere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur ca e un punct de vedere, Anonim. Stii cumva cand s-au inventat gradinitele si in ce scop? :) Gradinitele s-au inventat atunci cand mamele n-au mai putut-vrut sa stea acasa. Si nu, nu cred ca mananci doar fasole si cartofi daca sta o bunica sau o bona cu copilul.

      Ștergere
    2. Mi-ar placea sa pot sa stau acasa un an sau 2 sa imi cresc puiul, dar in societatea si tara straina in care am ales sa traiesc nu este posibil decat cu mari eforturi financiare. Si nu imi doresc un sot care sa munceasca peste program si in weekend doar ca sa stau eu acasa sa ne crestem copilul. Am expus in comentariul meu de mai sus parerea despre bonele de aici. Bunicile sunt in Romania. Iar bunicii colegilor mei francezi au fiecare o viata independenta cu alte activitati. Postarea ta este probabil foarte legata de sistemul din Romania. Gandurile mele sunt legate de tara mea de adoptie si noua cetatenie. Mirabela

      Ștergere
    3. Cred, Mirabela! De aia am zis ca "daca nu ai incotro" aia e. Cum ii zici tu "sistemul" din Romania e unul SARAC! Enoooorm de sarac! Aici e un sistem in care eu acum daca ma duc sa iau un salariu il voi da la gradinita DE STAT cu program prelungit sub forma de taxe. Deci eu discut despre situatia ASTA, cu copiii astia, cu sistemul asta, cu mentalitatea asta. Si nu, nu mi se pare ok ca bunicii colegilor francezi au o viata independenta si ii doare in cur de nepoti ca am si eu prieteni si in Franta, si in muuulte tari. Si care nu da doi bani, nu da. Care da... ajuta la cresterea nepotilor. Adica cum e normal sa fie?

      Ștergere
    4. Alexandra, ceea ce fac bunicii colegilor francezi nu mi se pare nici mie absolut deloc normal. Dar aceeasi bunici vor fi trimisi de catre proprii copiii mai tarziu in ''maison de retraite'' adica un fel de azil occidental. Nici asta nu e bine. Si nu numai in Franta se intampla asa din pacate. Este partea trista a evolutiei si a secolului in care traim. Mirabela

      Ștergere
    5. Ca om care am dus bunica la "azil" nu as compara situatiile. Bunica mea a inflorit intr-un azil de nivel occidental, s-a pus pe picioare si duce o viata buna, sigura si linistita. E fericita acolo si cea mai mare fericire a ei este ca nu ma mai chinuie pe mine. Ori cu un copil nu-i acelasi lucru. Una e sa dai in gura sau sa stergi la fund un copil, alta un batran :)

      Ștergere
  5. Buna. Eu a trebuit sa ma angajez din cauza problemelor financialre cand cea mica avea 1,6 luni, adica acum 2 luni jumate (norocul a facut sa imi gasesc un serviciu nou si bun pe care nu il puteam refuza). Bunicile ieseau din calcul ca nu ne puteau ajuta full time, cu ideea de bona nu ma puteam impaca. Le vedeam in parc cum stateau la tel si ii barfeau pe aia mici "ca al meu inca nu face la olita si e baiat mare", "asta mica face nazuri la mancat si imi vine sa o ciufulesc", etc. Eu daca stateam acasa cu ea nu ma puteam ocupa numai de ea (gatit, curat, spalat, plimbat copil-pe care acum pe fac doar in weekend). Recunosc sa pot fi si bone de exceptie, Ioana e fericita ca are una, eu la randul meu am fost crescuta o perioada de o bona pe care o tin minte si acum desi aveam cativa ani, ca dupa aia am fost data la gradi. Noi am ales o gtadinita particulara (efortul financiar se simte, dar parca e mai putin decat dai pe o bona). Primisem recomandare de o gradinita de la o cunostinta, trebuia sa fie si aproape de mama pentru situatiile de urgenta, dar si in drumul sotului spre servicu. A fost singura vizitata si care ne-a cucerit pe loc (trebuia sa ma mai duc la inca una in ziua aia si nu mi-au raspuns la tel, si incercasem de 3 ori, nici macar sa sune inapoi). Aici sunt putini in grupe, se joaca, copila s-a adaptat din a doua sapt. La inceput am optat pentru program scurt pana se adapta apoi, dupa o luna ea singura vroia sa doarma acolo. Doctorita lor ii verifica de 2 ori pe saptamana sa nu fie bolnavi, copila nici nu a racit, se bucura in fiecare dimineata cand o vede pe educatoare si pe copii, fata de copiii mai mari care plang dupa parinti. Mananca numai carne de curcan, peste, lactate, nu mezeluri sau cremvursti. Noi momentan suntem f multumiti si consideram ca am avut si noroc, ca stim cazuri care sunt la a 3-a gradinita si tot nemultumiti sunt.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sabina, te rog spune-ne care e gradinita care da numai curcan, peste si lactate! Poate mai sunt mamici care vor sa stie. Unde? Pentru ca factorul alimentatie e unul crucial dupa mine.

      Ștergere
  6. Acum am vazut ca am facut o gramada de greseli in postarea de mai sus, dar am scris-o de pe tel la ora 22. O sa dau numele gradinitei, meniul il puteti vedea la ei pe site si ce ma incanta cel mai mult e ca au si camere web si cand mi se face dor de ea mai intru sa o vad. Site-ul gradinitei e www.gradinitaluca.ro , sunt in Bucuresti in zona Floreasca/Tei. Patronii sunt destul de tineri dar am inteles ca se ocupa de cativa ani de cele doua gradi si ii vezi ca se implica si le pasa. Am inteles ca si fetita lor merge la una dintre gradinite, iar pe mine treaba cu meniul m-a cucerit pentru ca pe la 1 an celei mici incepusera sa ii creasca putin sanii. Pediatra ne-a zis sa excludem carnea de pui din alimentatie, desi ii dadeam numai pui eco/bio, iar cand am dus-o la endocrinolog a zis ca e de la faptul ca o alaptam si ii transmisesem estrogen prin laptele meu. Revenind, sunt gradinite particulare care nu dau lactate deloc, peste nici atat si la stat nu mai zic de ce orori am auzit (parizer, cremvursti, etc). Cand am vizitat gradinita era ziua de peste in meniu si bucataresele tocmai il curatau de oase (au bucatarie proprie, nu catering). Nu sunt platita sa promovez gradinita :), este doar parerea mea, poate sunt si parinti nemultumiti printre clientii lor si tu decizi daca vrei sa publici comentariul meu.
    Aaa, la inceput, pentru ca nu vroia sa manance acolo (nu era obisnuita cu atatea gusturi noi), imi dadeau pentru acasa in recipientele mele ca sa ii dau si sa o obisnuiesc incet incet. Apoi a inceput sa manance si acolo cam din a doua saptamana. Cand plangea o luau in brate, nu o lasau sa se jeleasca cu orele, sau daca vroia sa stea sa se joace toata ziua la bazinul cu bilute, o lasau, si adaptarea/trecerea catre clasa au facut-o treptat. Asta mi-a placut, ca nu am un copil traumatizat de gradinita si cand vede poarta gradinitei nu mai poate de fericire. Hai ca m-am lungit prea mult :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E mare lucru daca-s oameni care fac treaba cum trebuie! O minune! Ca in majoritatea cazurilor e cam nasol. E bine sa afle lumea cum se numeste si unde e nu ma gandesc ca-i publicitate pentru ca n-as vedea scopul :)

      Ștergere
  7. De acord. Nu e vb de socializare si de isi face imunitate. Daca ai de ales e bine sa il tii acasa. Problema e ca nu toti stiu sa isi educe copii acasa. Pt unii cele 3 poezii indesate pe gat e mai mult decat stie de acasa. Stiu eu caz. Copilul ala in sfarsit nu mai are aer tamp de cand e la gradinita.acasa nimeni nu se ocupa de ea. Mami ocupata cu smuchitzatul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai, pana la urma copilul ala se educa el si singurel, nu-i trebuie nu stiu ce "cultura" la 2-3 ani. Adevarul e ca si eu stiu un caz cam la fel, a inflorit copilul la gradinita dupa ce acasa nimic-nimic. Dar astea sunt cazuri rarisime.

      Ștergere