Ziua ei, excursie, pesteri si altele

  Frumoasa excursie avuram, maica! Asa frumoasa de-am visat toata noaptea numa' Rasnov si chestii incurcate prin niste pesteri adanc ingropate in munti. Greu maica, greu, m-am trezit incalcita in cap si mi-am adus aminte de unde am aterizat aseara, brusc mi s-a explicat visul. 

  Ne-am trezit joi de ziua ei, i-am cantat pe rand multi ani traiasca, am infundat-o bine de tot cu mancare ca sa reziste la drum, nu de alta da' asta are alarma la foame, ai incurcat-o daca o apuca pe drum! Am indesat-o bine cu haleala, am luat fetele cucuietele de la gara (prietena mea Gabriela cu cea mai frumoasa fetita de pe fata pamantului, Bianca), am mai baut o cafea ca sa fim siguri...si-am pornit spre Rasnov. Am vrut initial sa gasesc cazare in Brasov pentru ca mergeam ca sa ducem fetele la Aventura Parc si la Paradisul Acvatic. 

  Am cautat cazare doua saptamani in continuu. Pe langa preturile absolut nesimtite din Brasov, ce era absolut ingrijorator erau "comentariile" pacientilor care trecusera prin locurile cu pricina. Ca e mizerie. Ca e urat. Ca li s-au cerut bani in plus. Ceea ce am constatat si pe pielea mea cand am gasit o pensiune pe un site cu un pret, pe site-ul lor era alt pret, mai mare, iar cand le-am dat mail cu intrebarea mi-au raspuns cu alt pret si mai mare. Aoleu, mai duceti-va... Pretentiile mele sunt minime. Sa fie curat. Sa fie cald pentru ca fi-mea s-a nascut intr-un moment in care, iaca...poa' sa fie frig. Sa fie liniste! Asta cu linistea e cruciala. De cand avem casuta de la 2 Mai si primim oaspeti caut sa merg si eu la pensiuni cat mai mici, la oameni simpli care incearca sa traiasca in tara asta cumva. Mi se pare important sa fac asta pentru altii, sa aleg locul mic de familie, asa cum altii ma aleg pe mine vara la mare. 

  Si-am cautat, si-am cautat si numa' recenzii proaste am gasit, sau preturi aiurea, sau chestii care nu-mi placeau deloc. Si-am gasit domle. Am gasit bine de tot! Am gasit Pensiunea Dara din Rasnov. O gasiti pe TuristInfo. Mi-a placut, mi-a placut si ce spunea lumea despre ei... deh, gura lumii e importanta. Daca vrei sa faci rau unui om care are un biznis d-asta, scrie urat despre el pe internet. Daca vrei sa faci rau in mod voit scrie urat, scrie eventual si minciuni si l-ai rezolvat, oamenii nu merg daca aud ca e nasol. De aia ma pot orienta. Daca e un comentariu urat nu-l bag in seama. Daca-s doua incep sa ridic o spranceana. Daca sunt mai mult de doua comentarii cu idei valide (nu prostii gen nu mi-a placut faianta, mobila, perna, cada, peretele) cum ar fi "e frig (sau prea cald vara), e murdar in baie sau in camera (!!!), e zgomot (din afara nu facut de alti clienti), e pe un drum national, pe sosea, in camp, nu e unde au zis ca e!" atunci clar nu e bine. La oamenii astia parea bine. Ceea ce a si fost! 

  O curte maaaare cu iarba-gazonistica, loc de joaca (de aia am ales-o printre altele), foisor cu mese, banci si gratar din caramida, terasa mare jos, terase si la unele din camere. Bucatarie total utilata cum avem si noi la 2 Mai, cu tot ce iti trebuie sa incropesti acolo o salata pentru gratarul pe care il faci dupa o iarna lunga :)))) Un living mare si frumos jos, ba mai mult, au si un subsol amenajat pentru jocuri, au masuta de fotbal si masa de ping-pong, canapele, tot ce trebuie. Din pacate acum se sparsese o teava si se inundase tot subsolul iar oamenii scosesera si parchetul in noaptea aia. Mi-a fost o mila de eiiiii... e foarte greu sa intelegi implicatiile unor asemenea ghinioane cand n-ai o pensiune. E groaznic! Vin Floriile, Pastele, 1 Mai, oamenii au rezervari facute si s-au pomenit cu tot subsolul scufundat. Acum cumparau gresie sa puna in loc de parchet pentru ca aia merge pusa pe "ud". 

  Ne-am simtit ca acasa. Camerele si tot ce era pe acolo erau de nivel "lux" asa... Tapeturi, gresii, chestii, lemn, lucruri... Se vedeau multi bani la ochiul meu expert. Foarte, foarte frumos. Civilizat. Preturi mai mult decat decente, 80 de lei pe camera pe noapte. Pat pentru copil 20 de lei pe noapte (aici m-au dezamagit un pic da' aia e, eu am pretentii mari, n-as lua niciodata bani in plus pentru copiii din dotarea oamenilor care ma viziteaza!). M-am dus cu "mancarici" facute de acasa, ca sa nu stau acolo sa fac mancare ca nu de aia m-am dus. Prin mancarici inteleg... stiti mancarea "de sarbatoare"? Gen chestiile alea super naspa pentru organism care contin maioneze si pe care le mananci doar de Craciun si "de ziua cuiva"... ciuperci cu maioneza, salata de vinete, salata de ardei copti, fasole batuta, oua fierte, slaninutza de porc afumata, zacusca, tzatziki...d-astea care merg mancate si la micul dejun si la orice ora. Le-am incarcat pe toate in borcane si am plecat linistita. Am mancat 5 oameni 3 zile din ele, excelent! Acolo am facut doar un gratar afara si o salata de varza in casa :))) Si bineinteles la desertul-tort au fost briosele si frisca. Batalie a fost pe ele! 

  Cand am ajuns am constatat ca Aventura Parc are program doar in week end in perioada asta, deci de vineri incolo. Iar noi vineri aveam program de piscine, asa ca am renuntat la cocotzat pe tiroliene. Drept pentru care joi dupa pranz ne-am petrecut ziua Marei uitandu-ne la ele doua cum jucau fotbal in curtea imensa de la pensiune. Dupa care am plecat la Cetatea Rasnov si-am vizitat-o. Genial! "Acolo unde e istoria e locul nostru, mami" mi-a zis ea la Sighisoara in noiembrie. Asa ca mi-am propus s-o duc la toate cetatile care ne ies in cale. I-a placut mult si aici. La Rasnov istoria e si mai coplesitoare, chestiunea e dacica, mult mai veche. Frumos de tot. Mai ales ca vremea era pe la 20 de grade, soare... piticuta mea are noroc de vreme buna pe unde se duce. A prins 20 de grade in noiembrie la Sighisoara, 20 in aprilie la Rasnov, tre' sa o testez la Polul Nord sa vedem...

  Vineri am mers la Paradisul Acvatic in Brasov. Perfect! Nu e ca o piscina oarecare, e un complex de piscine cu bulbuci, bazine jacuzzi, topogane, bazin de inot, saune... O nebunie. Apa calda de 30 de grade, in jacuzzi 32 si in bazinul care da spre exterior 36. M-am fiert!!! Am iesit afara in cel exterior si am stat in costum de baie in luna lu' aprilie cocotata cu fundu' pe marginea piscinei ca sa ma mai racoresc oleaca. Foarte, foarte misto! Am stat doua ore acolo si am iesit toti ca spaghetele cu toate oasele inmuiate, inotati pana la epuizare. Cum ne era foame am zis sa mancam in Brasov. Greseala epocala cu Taverna Sarbului (despre care spun multi ca ce minunatie e, romanii nu stiu ce e aia mancare buna!) unde mancarea nu numai ca e foarte scumpa dar e uluitor de proasta. Mizerabila! Oribila! Intrecuta doar de preturile la bere. Si de servirea de cacat. O mizerie nene. Genul ala de loc de mananci si fugi cat mai repede de acolo de nervi... 

  Sambata la pranz am plecat spre casa si ne-am oprit intai la Pestera Valea Cetatii Rasnov. Mara care acum citeste destul de cursiv pe stalpi a vazut un indicator despre Pestera si a tinut-o mortis inca de vineri ca ea vrea la pestera, ca ea n-a vazut pesteri si ca vrea. Hai la pestera, maica! De unde sa stim noi ca astia pusera a dracu' pestera intr-un varf de munte. Si ca e cu bariera. Si ca tre' sa mergi niste amarati de 500 de metri intr-un pieptis d-ala de munte cu picioarele din dotare de mai aveam oleaca si lingeam pietrele de pe jos doar-doar m-oi propti si in limba ca sa mai fac doi pasi. 

  Frateeeeee!!!! Am crezut ca mor. N-am fost niciodata fan munte si urcari pe munte, acum cand sunt grasuta si ne-miscata din loc nici atat. Doua ore de inot au fost nimic fata de 5 minute de urcat pe rahatu' ala de munte. Odata ajunsi sus ne-au varat in chestiune. O pestera descoperita prin 1945, moment in care se intra pe branci in ea, ulterior lacul de apa din inima muntelui a produs o explozie si a rupt muntele facand o iesire prin care mergi ca omul. Amenajarile speologice s-au finalizat in 2010 si atunci a fost data spre vizitare. O pestera enorma, inca in formare, apa curge din tavane si depune in continuu, e bine amenajata, ai ghid, e impresionant. Teribil de impresionant sa vezi ce face apa aia din care tocmai ai iesit ca ti-a placut sa te balacesti la piscina! Cea mai mare forta a naturii creeaza dantele si coloane, ia de aici si depune dincolo, sapa grote enorme in piatra. Si surpriza emisiunii a fost cand ghida ne-a zis ca o sa stinga pentru cateva momente luminile din pestera (eram ca intr-o catedrala imensa sub pamant) pentru ca sa putem auzi cum picura apa. Ceea ce a si facut. Not so funny. Mai ales cu copil mic pe care il simteam cum tremura de spaima. Tremuram eu de spaima. Negrul absolut iti arata cum e moartea. Eram ingropati in munte iar negrul beznei aleia iti facea creierul sa dea cu pete albe catre nervul optic. Organismul se impotrivea abisului absolut! Apoi ieseai afara si rasuflai usurat. Inca nu murisei!

  Am plecat de la pestera si ne-am "reparat" oprindu-ne in Sinaia la pranz la restaurantul unguresc Alex. Mancasem eu cu Mara acolo in ultima excursie la Sinaia si mi s-a parut foarte bun. Minunatia cu parterul pentru nefumatori o sa ma atraga oricand oriunde. Daca mai pun peste o mancare facuta extrem de corect, de gustos si de...fix cum trebuie... Alex din Sinaia ii bate la cur pe Kuib si pe alti bashinosi cu preturi de caviar din Sinaia de nu se vad! Gomboti (galuste) cu prune, d-alea date prin pesmet ca in copilaria noastra! Supa de usturoi in paine, ciorba de fasole cu afumatura in paine excelente! Bulzul cu carnati, branza de burduf si ou ochi pe deasupra! Foarte bun, ieftin, servire prompta si mai ales liniste. Multa liniste. 

  Au fost trei zile de vis. Prietenia care ma leaga de Gabriela de aproape 15 ani se simte. E palpabila dragostea dintre noi. Copilele noastre care desi se vad rar se inteleg din priviri, felul in care au jucat fotbal cu orele pe o pajiste... faptul ca desi sunt 3 ani diferenta intre ele ele nu se cearta si nu se contrazic niciodata desi sunt foarte competitive amandoua...astea sunt minuni. Noi astia mari care am ras pana ne-a durut burta, ne-am taguit pe FB ca prostii si ne-am bucurat de fiecare gura de aer de munte si de fiecare moment in care am fost impreuna... Despre asta e fericirea. Cu asta ramanem, cu amintirile astea. Cu Mara care mi-a spus de o mie de ori cat de frumos e si cum e "cea mai tare zi a mea, mamiiiii"... si azi cand a aflat ca duminica viitoare mergem sa o serbam pe cealalta piticuta a vietii noastre a topait incontrolabil o ora si s-a dus sa ii faca o felicitare... Cam asa. Cu prietenii. Cam atat de bine e. Mi-am incarcat bateriile pentru multa vreme. Aseara am sosit de la Rasnov, azi Marius a plecat inapoi in Elvetia. Viata revine la normal. Normalul nostru asta dement, invers si pe dos. Dar ea e fericita si asta e tot ce imi trebuie! 7 ani de spiridusa cu ochi mari. 

se pare ca se poate sufla si in briosa nu numai in tort :)