Un tren, multe "babe"

  Ieri cand ne-am intors de la Sinaia am luat un tren personal. Pardon, Regio, ca ne-am dat dracului si denumirea romaneasca nu mai era buna. Intram in europa cu vorbe si denumiri. Cu fapte mai incetinel. Mai ca Regio, asa...Am trait uimirea de a nu reusi sa ma urc in tren deoarece Gara Sinaia sambata la ora 18 nu avea posibilitatea sa imi dea rest de la o hartie de 50 de lei...si nici vanzatorii de bere si cico de langa nu pareau ca au vreo dorinta ferma sa imi vanda o sticla de apa din acelasi motiv...Noroc cu niste domni si doamne dragute care consumau sus numitul cico acolo si care au pus mana de la mana cu tot ce aveau prin buzunare si mi-au dat mie. 

  Intr-un final, cu biletul luat, ne-am suit in tren. Vagoane noi, chiar de lux pentru un personal. Doar ca mai inghesuite. Adica tre' sa mai lasi din picioare acasa daca vrei sa stai jos. La cei 1.65 ai mei de abea aveam loc sa nu mi le pun dupa gat. Fi-mea a stat perfect confortabil deci nu pot sa presupun decat ca trenurile au fost achizitionate la mana a doua din Liliput. 

  Din Sinaia s-au suit si doua doamne pe la 60 de ani cam asa. Cu betze de munte in maini, bocanci de piele in picioare si ciorapi de lana inauntrul lor. Al bocancilor nu al doamnelor. Doamnele super simpatice. Mergeau la Bucuresti. Si-au povestit una alta traseele efectuate in ziua aia, sub ochii mei. Era si greu sa nu fie sub ochii mei ca in personal esti ochi in ochi cu toti con-trenuitorii. Ma uitam uluita la ele. Nu erau nici slabe nici musculoase. Cu rucsaci de munte dupa ele, desi din cate am inteles mersesera doar o zi la "plimbare". 

  Pe la Nistoresti sau ceva...s-a urcat un sobor de doamne care erau fix ca primele doua. 4-5 tipe, unele binisor peste 60, toate cu betze si cu bocanci si cu rucsaci. Se cunosteau cu astea doua, si-au recitat traseele si companionii...am dedus ca fac parte dintr-un club. Probabil "Alpiniste in Etate" sau cumva. 

  Pana si Mara se uita uluita la ele si m-a intrebat in soapta de ce doamnele au doar cate un batz de ski. Era asa de uimita de ideea de un batz de ski  incat nu si-a pus problema ca acu' e vara. Si nici ca cucoanele n-aveau skiuri. Una era profesoara de romana (fusese de fapt, dar inca mai da meditatii). Extrem de pline de cultura, discutii de oameni cititi o viata. Cealalta nu stiu ce era dar povestea la un moment dat, cu amar, cum intr-un traseu montan cand au ajuns pe sus pe la o cabana care avea si restaurant...a auzit cum un grup de tineri facea misto de ele pe la spatele lor ca si cand ele ar fi fost surde.

  Cum ca sunt "niste babe, si haha, ete la ele, urca pe munte, au si betze"...Tinerii erau pe tocuri si veniti cu masina. "Baba" cu pricina povestea asa cu uimire, ca cum sa fii domnule asa nesimtit, si de ce sa zici asa, mai ales cand tu precis nu esti in stare sa mergi cat merge ea. Am zambit si mi-au dat lacrimile. Eu personal eram siderata de ele toate...de ce trasee fac, de cum se duc ele pe munti mereu. Apoi mi-a fost brusc sila. De "tinerii" din ziua de azi. De noua generatie. De pustii pe care parintii ii pun cu curu' in masina de la gradinita si care n-au urcat niciodata pe munte decat cu masina. Dar care pot sa zica de cineva ca e "baba"...cand "baba" aia e de o mie de ori omul care va fi el vreodata. Doar ca el nu stie asta. 

  Eu una am fost atat de uimita incat o ora si jumatate le-am ascultat tot ce au povestit. Cand noi ne-am dat jos la Ploiesti ele ajunsesera la Sadoveanu. M-am ridicat, le-am zis bun ramas si le-am felicitat ca sunt asa cum sunt. Le-am asigurat ca eu sunt mult mai "baba" decat ele...au ras in cor si ne-au facut cu mana vesele, pline de energie si fericite. 

  Mie una nu imi place sa merg pe munte, nu mi-a placut niciodata si nici n-o sa imi placa vreodata. Eu sunt water-people. Mie imi place sa inot. Imi place sa merg pe jos prin Sinaia pana simt ca imi pica picioarele, cum am facut si ieri. Nu imi place sa ma duc in padure cu masina si consider ca asta e cam cea mai cretina chestie pe care i-o poti face naturii. Sa o admiri dintr-o masina in mers. Eu n-o sa fiu niciodata asa de puternica ca doamnele care presteaza saptamanal trasee de la Nistoresti pana-n Campina si din Sinaia pana-n Balea si de la nu stiu care pisc la nu stiu ce culme. Jos palaria, bre!

  Dragi tineri ai Romaniei. Sadoveanu nu e doar o strada. Nu e nici o marca de chiloti. Iar la munte, culmea, nu toti oamenii merg ca sa intre intr-o carciuma si sa isi infunde matzul. Si sa bea. In mod absolut dubios, unora le place sa mearga de nebuni prin padure din punctul A in punctul B. Si doar pentru ca ii auziti ca pe drum discuta de Sadoveanu, nu trebuie sa va speriati. Nu e contagios! Si cu cat e mai in varsta cu atat ar trebui sa tineti capetele plecate, mancatorilor de shaorma ce sunteti! Ca una din "babele" astea s-ar putea sa se eneveze si sa va puna pe genunchi sa va aplice o corectie binemeritata. Va doresc mult huo! 

  Sau cum ar zice un prieten de-al nostru "razi de babe? razi de viitorul tau, prostule!" Nu va mai purtati ca si cand voi nu veti imbatrani. Destepti n-aveti sanse sa ajungeti daca n-ati facut-o pana la douajcinci de ani...da' de imbatranit sigur veti reusi!