Când râgâie sertarul

  Este ora 2 noaptea. La propriu. Ceasul arata ora 2 si e negru geamul deci pot sa presupun ca e ora doua noaptea. Sunt atat de obosita incat pe la ora 20 in seara asta cand discutam cu cineva o ultima plata care mi se cuvenea (am muncit, bre!) de acu' doua saptamani si mi-a zis ca imi da duminica...am intrebat ce zi e azi. 

  E greu sa ajungi la Nuci la bunica. Parca te omoara nenorocitul ala de Baragan pe care il urasc si o sa il urasc cate zile oi avea. Simti ca mori pe drum desi dureaza doar o ora si jumatate. Ar trebui sa dureze o ora daca am trai intr-o tara civilizata. Cati nervi si cata rabdare sa ai sa traiesti in Romania si sa fii "multumit" cu ce ai?

  Si inainte de asta am avut emotii la primele ore, si pana sa plecam am avut sapte mii de chestii de facut...toate astea cu un copil care isi cere drepturile. Si ne SPUNE, cu toate cuvintele, tot ce simte si tot ce isi doreste. Ca na, asa am invatat-o. Nu, nici un "ataciment-parienting" acilea. Deloc! 

  La ora 2, deci acum fix 24 de minute, strangeam rufe spalate. Si le duceam pe la locul lor. Si am ajuns la sertarele sotului. Care ragaie. DA. Si sertarele, si sotul. Sotul e neam cu mine deci ragaim in tandem la oaresce bere in viteza...Sertarele lui ragaie de tzoale....

  Si el saracu' declara oricui poate sa il asculte ca citez "eu n-am haine!"...am scos odata vreo 58 de tricouri si l-am ingropat cu ele cand a mai zis el ca el "n-are tricouri"...am zis ca s-a lecuit. Acum doua zile umbla decapitat prin casa ca el n-are pantaloni scurti. Acum fix TREI zile....par un egzamplu', facuse niste treaba la doamna vecina si venise cu pantalonii scurti si tricoul pline de ceva carmaz-non-spalabil-cu-nici-un-aparat-inventat-de-omenire. Cica de la bormasina niste ulei care n-a dorit sa mai plece, ca i-a placut acolo. Bre, nu ma intereseaza!

  Nu am unde sa ii mai pun acusi cele 4 perechi de pantaloni scurti cu care m-am prezentat brusc si incognito fix a doua zi ca o sotie-model-cunoscatoare-de-magazin-second-hand-genial ce sunt...deoarece sertarele domniei sale au zis "mai du-te fah in...doamne apara si fereste" si mai aveau oleaca si vomitau cantitatea de haine care locuia intr-insele. Nu am unde sa mai indes 93343 de tricouri si el sa zica mereu ca el nu are nene nici un tricou "calumea". Nu am, ca nah...locuim intr-o sufragerie toti 3. Si tocmai am dat de pomana fix doi saci mari de haine. 

  Da' barem ragaim fericiti impreuna! Iar eu acum radeam la ora 2 noaptea prin casa...E misto sa ai tzoale putine de fapt, dar sa ai asa de multi oameni intr-o casa incat sa n-ai unde sa le mai pui! Oamenii sunt mai buni decat carpele! Am zis!