Mosia Bunicilor (2)

   A cerut lumea detalii cat mai repede, asa ca revin cu ele! Si o sa mai fie, acum sunt pe fuga... 

  

   Dupa cum am mai zis, la Mosia Bunicilor toata lumea e "oaspete". Toti rezidentii sunt tratati ca si cand de aia s-ar fi inventat Mosia Bunicilor. Si ea, Mosia, tocmai pentru asta s-a inventat, pentru ei. Am vorbit azi la telefon cu Doru, asistentul de care va povesteam in postul anterior. De fapt a vorbit mama, eu doar am tras cu urechea. El e acolo pentru ei...pentru batranii nostri. L-a trimis mama sa vada de ce telefonul Norei e inchis (ea apasa aiurea pe taste si il inchide de la o vreme, nu mai stie sa umble cu el). 

  A vorbit de parca era vorba de bunica lui. Ne-a spus cum a stat cu tensiunea, ne-a dat-o la telefon de pe telefonul lui personal. Nora acum vorbeste BINE. Cand am dus-o era usor pierduta, vorbea inca incalcit din cauza faptului ca accidentul cerebral ischemic i-a afectat un pic limba si gura. Acum vorbea bine si intelegea la telefon ce i se spune. A fost o conversatie ca pe vremuri, cu doi oameni in ea, nu doar cu noi care tipam si ea care nu pricepe :)  Acum 10 minute am sunat-o eu si am vorbit cu ea si chiar sunt incantata, mi-a povestit tot meniul de seara, tocmai mancase si iar mi-a zis "ce multa mancareeee, mai mamaaaa" :)))

  Nu stiu cum sa explic lucrurile astea clar pentru ca pana cand n-ai stat cu un batran care nu aude si care incepe sa fie confuz cand il doare de exemplu nervul sciatic de la picior....nu stii despre ce vorbesc eu. Pe noi astia tinerii si sanatosi cand ne doare ceva nu ne pierdem din functii. Ei, batranii, atunci cand sunt obositi si in durere, transfera parte din concentrare pe ideea de "sa nu mor de durere"...asa ca te intelegi mult mai greu cu ei. Cam asta am observat eu in ultimii 2 ani cand am stat zilnic cu ea. 

  Alaltaieri, dupa tura de curte pe care a dat-o s-a urcat si pe bicicleta stationara. Vorbim despre o femeie care martea asta de abea se ridica de jos singura. Acum e motivata. E intr-un loc nou, i-a fost teama la inceput...insa acum e MOTIVATA pentru ca in primul rand poate iesi afara. Pentru ea asta era ceva capital. Eu as putea trai in casa toata viata mea. N-am probleme. Ea vrea sa iasa din casa zilnic si n-a mai putut face asta de multa vreme. Acolo...paseste afara pe terasa, apoi pe iarba si de acolo...tutuuuuuucaaaaaa cat vrea ea. Asta ajuta la psihic! 

  Va pun acum niste poze, trimise azi de doamna Melinger care a fost atat de draguta incat sa imi transfere poze, ca eu am facut cateva cand am fost, dar putine si mai mult cu bunica-mea. Acum va arat si locatia, pe cat pot. 

asta e "sufrageria" din corpul in care sta Nora, cel principal din cate am vazut eu, aici se ia masa, sunt canapele si plasma mare, la masa se difuzeaza muzica simfonica :), aici era o sarbatoare, lumea era cu familiile la masa.

 o camera de doua persoane

cam asa e la Nora in camera, are camera ei 

platforme de lemn peste tot, ca sa nu mergi prin nici un noroi sau alte chestii nasoale, cararile din lemn duc de la corp la corp peste tot

pentru mine poza asta e absolut PERFECTA... cred eu ca aceasta e cararea de lemn care duce catre poarta mare a proprietatii, drumul e acoperit cu zapada, insa deck-ul e liber si rezidentii se pot plimba oricand

cam asa...cu supraveghere, asistentii au grija sa ii insoteasca la plimbare

o camera cu baie proprie, si da, orhideele vii sunt reale si sunt peste tot! :)

uluitoarea "sufragerie" care cred ca se cheama atrium in arhitectura (sper sa nu ma insel) unde mereu este lumina naturala si caldura de la soare...batranii au nevoie mare de asta, credeti-ma...spatiul e mare si cand intri acolo si ii vezi cum isi vad fiecare de ale lor parca iti vine inima la loc (am avut emotii mari!)