sâmbătă, 25 mai 2013

N-am indraznit

  Acest post este dedicat. Este pentru Monica, cea care m-a rugat mereu sa scriu despre asta. Este  pentru Marius care stie tot ce am simtit eu, este pentru Ioana si Liviu, si este in cel mai special mod, un tribut adus doctorului meu, care a avut grija de noi si de multi altii, care este si acum langa noi si langa multi altii. El este un medic din acela "nascut si nu facut"...Este pentru orice femeie care indrazneste sa nasca intr-un spital din Romania.

 N-am indraznit pana acum sa povestesc despre nasterea copilului meu. Prea multe bloguri care fac asta, prea multe femei care s-au simtit in vacanta cand au nascut. S-au simtit bine, relaxate, zen...prea multe femei care acum isi aduc aminte in roz tot ce s-a intamplat. E natural dealtfel. 

  Stiinta ne zice ca exista niste hormoni care se declanseaza dupa nastere si care iti "sterg" memoria aia imediata. Uiti ca te-a durut. Mi-e clar asta, pentru ca eu stiu sigur ca sunt defecta si ca n-am avut acei hormoni asa cum n-am avut hormonii care sa imi umfle sanii plini de lapte. Eu tin minte secunda cu secunda tot. A durat de duminica dimineata, o duminica de Florii, pana in vinerea mare cand am plecat acasa. Am fost chemata la "indus" pentru ca depasisem termenul, placenta incepea sa arate urat si medicul  meu, un om si un medic de mare exceptie....asa a decis. Eu cred ca a decis gresit pentru mine dar bine pentru copil.

  I-a fost teama. Trebuia sa ajung de la Ploiesti la Bucuresti. Nu puteam sa nasc la Ploiesti, nimeni nu poate face asta. Nimeni cu mai mult de 4 clase si 5 carti citite. N-ai cum. N-ai cu cine. Bine, la o adica n-ai cu cine nici la capitala. 

 M-a internat doctorul meu pe 1 aprilie 2007. Suna a gluma. Atunci era de garda, la Spitalul Cantacuzino din Bucuresti. Era in duminica de Florii. A vrut sa imi "induca" nasterea pentru ca in joia urmatoare eu implineam 41 de saptamani de sarcina. Placenta nu arata bine. Omul are calificari in ecografie, asa ca am stat linistita. Mi-a spus ca daca "doamne fereste" trec de pragul 42 va urma cezariana. Pentru mine cezariana n-a fost in cap niciodata. A fost dupa nastere, din cauza experientei nasterii intr-o maternitate de stat din Romania. 

  1 aprilie ora 5 dimineata. Nu dormisem DELOC in noaptea aia. Normal, imi era teama. Eu am avut contractii toata sarcina incepand cu 12 saptamani. Tot timpul. La 33 de saptamani eu aveam patutul pus cu asternut si geanta la usa, pentru ca am avut o noapte intreaga de contractii dureroase la interval de 4 minute. Nu stii ce te asteapta, esti la prima nastere. Am plecat la 6 jumate de acasa ca sa fim la 8 acolo. M-au preluat, mi-au luat hainele ca la puscarie, m-au ras cu lama in partile intime (desi eram rasa zero), mi-au facut clisma absolut degeaba....apoi am fost dusa la sala de nasteri. 

  Noroc ca erau Floriile si duminica. A fost liniste. O tiganca sangera intr-un pat. Sangera ca un porc, dadea sa nasca si nimeni nu se uita la ea. Nici macar eu, pentru ca in secunda aia am decis ca orice instinct de "om ajutator" as avea, trebuie sa imi revin. Eu si copilul meu eram mai importanti. Mi-au bagat in vena niste seringi de calciu si vitamina B. M-au trimis sa merg, sa ma plimb pe scari, pe afara.

  Asta am facut pana la ora 23 in aceeasi zi. Mi-au mai bagat niste seringi, n-am putut sa mananc mai nimic, tiganca tot sangera si nu stiu ce au facut cu ea ca la un moment a disparut de acolo. Nu stateam acolo, la sala de nasteri, pentru ca era GROAZNIC. Doua camere cu cate 3 paturi fiecare, legate intre ele si din ele sala de nasteri. Ce sa caut eu acolo? Eu aveam contractii cum avusesem fix toata sarcina mea. La ora 23, medicul meu a zis sa merg la "gravide" la subsol-parter (circa 45 de grade, calorifere de fonta pornite si geamuri sigilate de oamenii care au probleme cu "curentul"). Eram la puscarie. Nu mai puteam pleca acasa. Am inceput sa plang in hohote, m-a luat in brate si a incercat sa ma linisteasca. Aia a fost prima mea greseala. Eu trebuia sa plec la mine acasa, insa mi-a fost teama pentru ca el a zis ca nu are cum sa imi "dea drumul" pentru ca m-a internat si sunt responsabilitatea lui. 

  La vremea aia imi era "mila" de oameni. Mi-a fost mai mila de el decat de mine Azi i-as zice "ha! ne vedem maine!". Spun sincer si cu mana pe inima ca eu am vrut sa plec, i-am si zis asta, mai ales dupa ce mi se promisese nastere cu epidurala iar eu tocmai ce asistasem la chinurile urlate ale unei fete careia i se promisese idem. Si careia medicul ei ii zicea la telefon ca "ce domnle n-avem acum pe cine sa chemam in seara asta, ca-s Floriile si n-avem anestezist". Pai si mie mi s-a promis epidurala. Am fost ASA de furioasa in secunda cand am aflat ca in seara aia n-o sa am parte...incat i-am zis medicului ca "eu nu nasc!". Apoi am plans in hohote pe umarul lui.

  Mi-am trimis sotul acasa. Cum s-o fi simtit el? Cum o fi sa stii ca copilul tau e blocat inauntrul celei mai dragi persoane din lume pentru tine? Cat de rupt in suflet sa fii? Cum sa faci tu sa scoti copilul tau de acolo, dinauntrul femeii care iti e jumatate? Nu poti sa faci nimic! Stai ca prostul si te uiti. Si ai un nod in gat, pe care mi-l aduc aminte si azi...il vedeam cum i se duce privirea departe, cum incearca sa ma incurajeze nestiind daca o sa mor sau o sa traiesc. Nestiind daca o sa isi vada copilul. 

  2 aprilie. Toata ziua m-am "plimbat" si am primit alte "manevre pe col" si injectii in vena. Cred cu mana pe inima ca "manevrele pe col" facute intre 1 si 3 aprilie 2007 ma vor face sa rad daca voi avea nesansa sa fiu vreodata victima unui viol. Nu cred ca mai poate cineva vreodata abuza de mine in felul ala. Cand am ajuns acasa de la maternitate aveam vanatai negre in locul unde medicii isi proptissera mana care ramanea in afara mea...in timp ce se impingeau cu toata forta unor barbati in toata firea...in mine. La un moment dat, prin seara lui 2 aprilie ora 23...pe cand eram adanc scormonita, a venit o studenta si l-a intrebat pe medicul de garda "Pot sa vad si eu, domnule doctor?". Doctorul acela, cu care am si nascut ulterior, din cauza de dezorganizare, s-a simtit jenat. Niciodata n-am iubit un om mai mult ca pe omul ala care a zis "pai ma intrebi pe mine? intreab-o PE DOAMNA!!!". Studenta bovina si-a dat seama si s-a defecat pe ea de rusine. Am ras, am ras....i-am zis ca sigur, la mine e ca la Gara de Nord..."help yourself"! S-a bagat si ea si dupa aia am fost trimisa la culcare.

  Am reusit sa adorm cu niste dopuri adanc infundate in creier. Erau dopuri din alea proaste, din cele cu care iti auzi pulsul si respiratia proprie, in loc sa fie liniste e mai rau decat daca auzi zgomotele de afara. Am adormit si am visat-o pe Mara. Cum credeam eu ca o sa fie. N-a avut ulterior nici un fel de legatura cu ce am visat eu, dar eu m-am simtit bine visand-o. Si am tot visat. Si ma tot durea burta. Mereu rad ca eu mi-am trait parte din travaliu in somn. Am dormit pana pe la 4 jumate cand m-am dus urgent la baie si am constatat ca ce vroiam eu sa fac la baie...hmmm....parca ceva era cam dureros...

  3 aprilie. Ora 5 dimineata. Spalata, curata si cu o alta clisma facuta (caci asa a zis medicul si eu am cerut singura, zici ca-s neam cu bunica-mea ca doar aia cere cu indarjire tot ce zice un medic)...m-am prezentat singurica si pe picioarele mele la sala de nasteri. Despre cum eu am facut reclamatie "domnisoarei" pe care am trezit-o din somn sa imi faca clisma si care m-a tratat in asa fel incat cred siner ca ATUNCI, in secunda aia am decis ca vreau sa plec in alta tara pentru acest copil....alta data... Eram de doua zile acolo, stiam si unde e bucataria! M-am dus si am sculat asistentele care dormeau in doua paturi de nasteri. Cu papucii in picioare, pe cearceaful pe care urma eu sa ma asez in fundul gol si sa fac schimb de fluide cu mediul. Minunat. Iar am ras. Bre, eu AM RAS mult...

  Am ras pana cand n-am mai putut sa rad. Pentru ca am cerut anestezist. Pentru ca am cerut insistent sa mi se ia tensiunea si cand au vazut care sunt numerele, doamnele s-au albit la fata. Pentru ca am cerut sa mi se aduca medicul MEU care imi urmarise sarcina si imi promisese ca nu imi face epiziotomie decat daca e necesara, pentru ca la un moment dat mi-au adus o rezidenta care a bagat mana si a zis ca io am dilatatie DOI, mi-au bagat Scobutil in cur si peste fix 20 de minute eu nasteam pe masa!!! Pentru ca "SEFA" asistentelor de acolo nu le-a lasat sa cheme medicul de garda desi amandoua asistentele i-au zis ca TREBUIE! Cele doua se numeau Dorina si Alina. Nu stiu cum o chema pe javra de sefa....Am sunat medicul meu pe la ora 7 cand am vazut ca ele chiar nu il suna. Telefonul lui nu avea semnal, omul era in drum spre spital, la 7 si 25 el era acolo, eu nascusem de 10 minute. 

  El s-a infuriat. Rau. A strigat spre mine, care eram pe masa de nasteri necusuta la epiziotomie...m-a intrebat daca l-am sunat. I-am zis ca da, si i-am zis si ora la care l-am sunat. S-a certat cu medicul de garda. A aruncat o geanta catre o asistenta. M-am simtit "razbunata" cumva. Stiam ca ii pasa!

     Avusese grija de noi 10 luni. Omul a vrut sa se tina de promisiune si javra aia nu l-a sunat, nu a chemat nici medicul de garda si imi repeta obsesiv "sunteti la prima nastere, dureaza 8-10-12 ore"...iar eu ii spuneam calm ca ce SIMT eu acum nu are cum sa dureze 10 ore...tensiometrul i-a aratat ca mai aveam putin si imi iesea copilul pe nas, monitorul la care eram pusa arata cum pe fiecare contractie pulsul copilului scadea ingrijorator de tare...

  Dorina a strigat catre javra ca "domne, naste femeia aici!" si atunci, intr-un final, au chemat medicul de garda. Alina, o doamna blonda, care avea atunci 47 de ani si un copil mare (mna, asa sunt eu sociabila cand sunt bagata la puscarie)...femeia aia blonda si cu ochii albastri, a stat cu mine si m-a tinut de mana pe masa de nasteri. Pe masa unde m-au pus sa merg pe picoarele mele, sa ma urc si sa ma dau jos si la 3 minute sa ma urc iar, pentru ca nu imi gaseau medicul la telefon. Iar am ras. Cand mi-au zis a doua oara sa ma urc acolo, am ras si le-am zis ca daca ma mai urc odata nu ma mai dau jos, sa se hotarasca precis. La ora 7 si 10 minute, cand eu eram pe masa de nasteri, javra aia care era "sefa" si nu le-a lasat sa il sune pe doctorul meu si nu m-a lasat sa nasc...a venit si mi-a zis "eu ies din tura, la revedere si succes!". Alina, grasunica mea blonda, a stat si m-a tinut de mana, am nascut si a stat LANGA MINE pana cand s-a lamurit ca totul e ok si cu mine si cu Mara. 

  Eu statusem cu trusa de epidurala pe care o primisem cadou de la nasa noastra dar care costa 70 de lei la vremea aia, trusa cu care trebuia sa te prezinti la spital...statusem cu ea in mana si cerusem, frumos, politicos si foarte calm, un anestezist. Cerusem, fara sa urlu sau sa tip, sa fie sunat medicul meu. Post-travaliul se intampla in acelasi pat de la travaliu de unde plecasei. Doua ore. I-am dat trusa unei fete numita Magda, care  era atunci in travaliu, era frumoasa si singura. Sotul ei era plecat din tara. Urma sa nasca o fetita numita Ioana Alexandra. Nu stia ca poate avea epidurala, nu stia ca ii trebuie trusa. I-am dat-o si era stresata ca trebuie sa mi-o plateasca. I-am zis sa o ia, ca e cadou, si pentru mine a fost cadou, sa ii foloseasca macar ei! A luat-o. 

  A doua zi m-a cautat in maternitate, spre seara. I-au montat epidurala dupa dilatatie 4...n-a mai simtit nimic, a nascut razand...Mi-a adus un body roz pentru Mara. Il am si in ziua de azi. Nu mai am cum sa dau de Magda, nu stiu cum o cheama...m-am bucurat enorm ca i-am facut ei nasterea o minune. A venit si mi-a povestit "cat de bine a fost" dupa ce i-au pus epidurala. Mi-a multumit de sute de ori...

  Cum a fost nasterea mea? A fost groaznica. Au scos-o din mine si nu avea nici o miscare, nici un gest. Era o masa de carne cu sange atarnand pe mana medicului. Apgar 8 initial. 9 la 5 minute. Copila mea ar fi iesit cu cel putin o ora inainte. Travaliul a fost unul violent si precipitat. Asa e cand umbli la natura. Cand ii dai calciu, ii dai chestii, ii umbli la col, apoi te miri ca iese prea repede. 2 ore si 15 minute...si daca era dupa mine erau cam 1 ora si 45. N-am fost lasata sa nasc. Mi s-a spus ca nu e voie. N-am indraznit. 
  

24 de comentarii :

  1. Doamne femeie! Credeam ca numai eu am fost la "macelarie". Tot la Cantacuzino, dar la un medic sef cu labe de urs...eu aveam dosar medical beton pt cezariana(pe boli reale, nu inventate) iar el sustinea ca sunt tanara si pot naste natural. Am nascut, cu cezariana, dar dupa 8 ore de travaliu(indus...ca si la tine cu mult calciu si corpuri straine)...daca ma mai tineau juma de ora nasteam, natural....in sunetele unor asistente ceausiste, fara sa fi stiut ce e nasterea, care zbierau birjareste la o pustoaica: "impinge draga, ca doar ti-a placut sa stai cu crancii'n sus!". Povesti as mai avea din maternitate...si dupa nastere....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asistentele de la nasteri au fost ok. Cele de la bebelusi lasau de dorit, dar in aia nici nu mai intru :)

      Ștergere
  2. Vaaaaiiii nu mai vreau copii. Ma ingrozeste gandul nasterii.
    Andreea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea, nu asta e solutia :) Strangi bani daca poti, mergi la spital privat, sau mergi in alta tara. Sau pur si simplu accepti ca in Romania e nasol sa nasti. Copilul merita asta, e cea mai mare bucurie a vietii noastre, si cred ca orice parinte iti poate spune la fel. Da, e posibil sa ramai cu niste sechele psihice dupa ce vizitezi o maternitate de stat dar...asta e viata. Eu la ora asta cred ca m-as duce in Bulgaria sau Ungaria si as naste :)

      Ștergere
    2. Nu stiu ce sa spun. Sunt socata de tot ce ai scris. Imi pare tare rau ca ai avut o experienta atat de urata. Te pup :)
      Andreea

      Ștergere
    3. Ah, Andreea, cunosc multe, multe mame care au avut momente mult mai nasoale decat mine. De aia vreau ca fiica mea sa nu nasca in aceasta tara :)

      Ștergere
  3. Eu te inteleg foarte bine, Alexandra.Am vazut zeci sau sute de povesti ca a ta. lucrez in bransa dar ma rusinez de fiecare data cand citesc sau vad asta. Nu stiu cum o asistenta poate uita ca e si ea femeie, poate a fost si mama si sa inteleaga ce site o gravida. Sunt si "ciudate" cu care nu te poti intelege, care nu inteleg de ce nu nasc in cinci minute, asa cum au vazut ele in filme dar cele mai multe inteleg daca le explici de ce trebuie sa dureze mai mult, la ce modificare se supune organismul lor ca sa poata naste un copil sanatos. Totul e sa le si vorbesti, sa le incurajezi si sa te increzi in instinctele lor;cand ti-o spune ca simte ea ca-i gata sa nu te uiti la ceas ca trebuie sa mai dureze trei ore, ca la carte. Iar cu intervenitul pentru declansarea unei nasteri numai ca e la termen sau suntem noi grabiti ca se schimba zodia sau naiba stie ce alte motive chiar nu sunt de acord. Natura a dovedit ca e mai desteapta decat noi, de ce s-o grabim daca chiar nu e cazul?
    Nu cred ca nasterea in sistem privat e o solutie. Acolo, contra cost, beneficiezi de mai multa amabilitate dar daca ai ghinionul sa nu se termine perfect, sa ai tu sau copilul o problema, esti imediat transferat tot la stat, ei n-au servicii performante de reanimare(uneori nici personal) si costurile sunt prea mari, nu-si incarca ei facturile.Plus ca asa se spala pe maini, sa nu-i poti reclama apoi si sa ceri daune.Cunosc astfel de cazuri.
    Dar, fie la stat sau la privat, totul e sa dai pete OAMENI, nu peste roboti cu protocolu-n mana sau peste...javre.Doamnee, cat am scris! mai bine postam pe blogul meu, ca ti-am consumat tie "hartia"! Asa fac eu cand sunt revoltata! Si chiar sunt cand vad cum colegele mele uita ca tot din oameni provin si ele, nu din zei...Poate nu poti sa zambesti toata ziua dar macar nu-i strica si altuia ziua si nu-l trata cu superioritate si aroganta.La naiba!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Adelina asa este. Eu citisem si studiasem toata sarcina. Stiam in teorie absolut tot ce mi se va intampla. Si culmea, dar acea teorie a fost chiar corecta :) Adica eu am simtit copilul coborand in canal si le-am ZIS. Am simtit cum mi se rupe apa si i-am zis javrei ca s-a rupt apa, ea a venit si s-a uitat (initial a curs f putin) si a zis ca NU...la 20 de secunde mai incolo a iesit suvoiul. Eu am AUZIT poc in corpul meu si am stiut ca capul copilului a rupt membrana. Cand a zis ca nu mi-a stat mintea in loc :) Am stiut ca sunt in tranzitie pentru ca brusc mi-a venit sa vars. M-am abtinut cu succes insa atunci una din asistentele cele bune, Alina, s-a rastit la javra si i-a zis "nu vedeti ca e in tranzitie?? chemati medicul!"...daca nu era ea, nasteam in pat acolo.
      Cred ca le-a incurcat mult si faptul ca eu nu am plans, nu am strigat nu am tipat. Deloc. Pe mine ma oboseste sa strig, n-am avut deloc nici o dorinta sa urlu. Le vorbeam intre contractii, aveam un ceas mare pe perete in fata mea, numaram secundele. Le-am spus ca sunt la 15 secunde una de cealalta...Le vorbeam calm si civilizat...pe la ora 7 stiam sigur ca nici medicul meu nu va ajunge si ca sotul meu care era la Ploiesti n-are nici o sansa. Am avut atata putere in mine incat sa NU il sun. Mi-a fost teama ca o sa mearga prea repede cu masina si ca va pati ceva. L-am sunat dupa ce am nascut. Si asta e una din traumele mele cele mai mari, ca el n-a fost acolo. Medicul ne promisese ca poate asista la expulzie si ne doream foarte mult asta. Medicul meu e un medic de mare exceptie, pacat ca traieste in sistemul medical romanesc care ii da la gioale. Uite ca am scris si eu mult :)

      Ștergere
  4. Brrrr, m-a luat cu tremurici.La mine e mai proaspata amintirea, scalambaici al meu are 7 luni.Medicul care mi-a urmarit sarcina si de care nu m-am simtit deloc apropiata, desi e femeie, nu a raspuns la tel.Ca puncte comune avem rezidentul care m-a verificat si a zis ca sunt dilatata 3, desi aveam dureri ingrozitoare, Scobutilul in buca si...nasterea dupa 20 de minute:).Am avut noroc cu medicul de garda care s-a ocupat de mine.A fost ingrozitor; mi-a ramas blocata placenta si a trebuit sa bage nenea doctorul jumate de brat in mine ca sa o scoata.Toata sarcina mi s-a spus ca voi naste prin cezariana, m-am informat despre practica in sine si...am avut o mare surpriza:).Sotul statea linistit ca sunt in cezariana si imi trimitea mesaje: Tipa o femeie asa tare, sper ca nu esti tu...:)Ba chiar eu eram.S-a sters tot cand l-am vazut pe Prealuminatu' minunatu' .M-a durut foarte tare, m-am rusinat, dar parca ma bucur ca a fost asa: si-a ales singur ziua de nastere, a durat putin nasterea si a fost langa mine un specialist...dintr-o intamplare.( a zis ca el face garzi doar sambata, eu nascand duminica noaptea).
    Gata, m-am intins.
    Va trimit numai ganduri bune!
    Rox.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai Rox, deci inca se practica rezidentii handicapati mintal. Imi pare rau sa aud prin ce ai trecut dar e bine ca totul e bine si scalambaiciul e sanatos! Multumim de gandurile bune si le intoarcem!

      Ștergere
  5. In tara in care traiesc anestezistul este la orice ora,in orice zi,nu se pune problema ca este sarbatoare etc.Am avut norocul de a naste in alta tara am beneficiat de epidurala de doua ori,multumesc lui Dumnezeu.Imi pare rau sa aud prin ce ai trecut.Mai aud la tv ca nu stiu care a nascut prin cezariana incep sa le inteleg dece nu vor natural.
    Diana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Diana, era si aici UN anestezist in tot spitalul ala care e unul mare. Deci daca ai ghinionul ca anestezistul sa fie intr-o operatie cand tu vrei sa nasti...pa. Trebuie chemat altul de acasa, daca vrea sa vina. In plus, sefa anestezistilor de acolo NU VROIA sa monteze epidurale. Asa considera ea, ca nu e "cazul" sa vrei epidurala. Eu daca as mai face un copil in tara asta (ceea ce nu se va intampla) as naste la mine acasa in cada cu apa.

      Ștergere
  6. Am citit postul asta cu lacrimi in ochi... nu stiu nici acum daca sunt pt tine si Mara sau pt mine si Bianca... Si eu am ales sa nu nasc la maternitatea Ploiesti... Am zis ca la Bucuresti va fi mai bine... Nu a fost... Am intrat in cezariana dupa 12 ore de travaliu.... dupa 12 ore in care am vomitat la fiecare contractie... 12 ore in care am fost obligata sa stau pe spate in ciuda faptului ca ma inecam cu propria voma... Am intrat in cezariana cu perfuzia de occitocina in brat... ultimul lucru pe care mi-l amintesc inainte sa adorm a fost medicul urland la asistente: Proastele dracu' , nu stiti sa cititi o perfuzie? Bianca s-a nascut cu apgar 7 si a trebuit sa fie resuscitata. A stat 3 zile in spital cu antibiotice. Am iesit pe semnatura din spital si am plans in hohote cand am plecat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vaidemine, Butterfree! Mi s-a sculat parul in cap! Imi pare tare rau, stiu mai bine ca oricine ca nasterea iti poate fi "furata", cel mai frumos moment al vietii tale e bagat in noroi de niste dobitoci.

      Ștergere
    2. scuze, n-am stiut ca publica fara nume:) eu sunt Ana.

      Ștergere
    3. Imi pare bine de cunostinta, Ana!

      Ștergere
  7. Imi pare rau pt experienta trecuta, eu am nascut acum 2 ani la Polizu si a fost mai mult decat ok, au fost si lucruri nu tocmai ok, dar nu am avut o nastere traumatizanta. Am nascut cu epidurala si am avut si dureri..destul de mari, personal dragut si ff dragut, iar cele de neonatologie niste scumpe, mai putin doctoritele...niste acrituri. Rodica

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Slava cerului, Rodica! Ma bucur mult pentru voi!

      Ștergere
  8. Multumesc, am vrut doar sa spun ca se poate avea si experinte placute in spitalele romanesti, eu am stat intr-o rezerva cu plata, impreuna cu sotul si nici nu am stiut ca sunt in spital.
    Rodica

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La Cantacuzino la vremea aia nu existau rezerve cu plata din pacate.

      Ștergere
  9. Brrrr!
    N-a fost nici la mine o experienţă plăcută, dar nici pe departe ce ai păţit tu.
    Oricum, nu mă simt în stare să povestesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da pai nici eu pana acum. Si am lasat pe afara multe, multe chestii, asta a fost versiunea prescurtata :))) Si tot a iesit enorm de mare. In principiu am asteptat pana cand in capul meu a fost ca un film, nu mai am acum nici o trauma, am avut in primii doi ani dupa nastere. In primele doua luni visam numai momentele alea. Asa a reusit creierul sa faca fata experientei fara sa o ia razna, fara pastile sau alte carje. S-a auto-curatat.

      Ștergere
  10. Mi s-a facut rau citind... Daca ai stii cum mi se rupe sufletul pentru fiecare fata care trebuie sa isi omoare cu buna stiinta o parte din inima ca sa poata naste in conditiile in care povestesti tu (pentru ca din cate inteleg, e mult mai des fenomenul, cel putin in Romania, sau poate sunt mai toate prietenele mele mai ghinioniste...). Si tu esti o fata desteapta si o luptatoare, ai iesit mai indarjita si mai inteleapta din toata experienta, dar alte femei ies indobitocite si inraite din asa ceva... si te mai miri unde e viitorul tzarii, daca totul este retezat din start... Ah, eu n-am avut parte de o nastere ca in povesti, a mea a fost una normala (pardon, ale mele, amandoua), dar respectul si umanitatea cu care am fost tratatata si mai ales faptul ca oricine ai fi esti tratat la fel, in momentele alea tu si copilul tau sunteti cei mai importanti pe lume - in ochii tuturor - e ceva care nu se poate descrie...
    Mi-au dat lacrimile citind postul tau...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Simona...nasterea a fost unul din momentele in care m-am decis ca fiica mea nu va naste in Romania. I-am promis in gand asta, pe cand ma gandeam daca o sa mor sau o sa traiesc. In timpul nasterii mi-au amortit ambele brate foarte rau si m-am speriat infiorator ca se va intampla ceva grav. Am fost multa vreme cu sentimentele alea in mine. Din pacate prietena mea de atunci nu stia decat sa imi zica "zi mersi ca ai copil, altii n-au". Asta a fost o alta chestie care mi-a ramas intiparita pe viata in minte.

      Ștergere