sâmbătă, 23 februarie 2013

Un fel de ciulama

  Din seria ce sa mai faci de mancare cand ai cinci guri de hranit si bani putini spre deloc...va prezentam...un fel de ciulama cu niste mamaliga. Zic un fel pentru ca nu e ciulama neaosa, nu e nici mancare a la grec, nu e nici cal nici magar (desi aud ca ar fi bune de mancat si astea) ci e inima de porc...si e bun bun.

  Sa purcedem asadar...Incepem cu vreo 700 de grame de inimi de porc (8 lei kg la Selgros) adica doua inimi foste-batatoare de godac romanesc. Le taiem cubulete-feliute. Apoi punem oleaca de ulei de masline intr-o tigaie si aruncam peste doi catei de usturoi ciobaniti mai din satar. Cam asa:

                                       


  Il lasam acolo doar putin sa se sfaraie, daca se coloreaza se face amar si nasparliu. Peste el trantim repejor corasoanele purceline si le invartim oleaca la foc mic. Nu dam focul mare pentru ca mancarea arsa e nasoala la sanatate. Peste ele punem sare, piper, si eu personal pun un amestec de oregano, busuioc si cimbru parti egale. Si niste ciuperci (eu am avut doar cateva congelate, merg multe, cat de multe aveti). Amestecam, punem capacul si lasam sa se imprieteneasca. Cam asa:

                                   

                                     


  Intre timp punem de mamaliga, pe aia cred ca stiti sa o faceti. In alta cratita punem un pic de unt (o lingurita, nu mai mult) si cam 4 linguri de smantana slaba (d-aia naspa cu 12%) pe care le amestecam de zor impreuna cu o lingura de zeama de lamaie. Aici isi baga coada inima mea de...grec, nu de porc! Credeti-ma...merge la fix lamaia asta peste ciulamaua aia! Cand sosul asta este omogen ii stingem focul si asteptam sa fie gata carnea. 
                                 

                                 


  In cratita cu sos bagam si vreo 3 linguri de faina, omogenizam cu telul apoi punem continutul tigaii peste dansul si daca e nevoie apa in plus, ca sosul sa nu se faca d-ala tzapan de sta lingura in el, ci sa ramana o ciulama semi-fluida. Oricum cand se raceste se solidifica. Lasam sa mai fiarba cateva minute amestecand mereu ca altfel se lipeste de arunci cratita la final. Dupa care, cu niste muraturi...cam asa: 

                                
                                                            Pofta-n gura!

6 comentarii :

  1. in afara de lamaie si ulei de masline, care tipa grecoteia cantri all the way, asta e o ciulama veritabila:D
    iar ciulamaua cu inimi (de orice fel de vietate) este bunaaa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai nu e, ca aia "veritabila" incepe cu "prajiti faina in ulei" :)))) si e mai tare ca asta...asta e ca un soi de sos...nici ciulama nici sos nici...:)))

      Ștergere
    2. huo prajitorilor de faina! n-am prajit in vietisoara mea faina ,aka rantas. cel mult o fierb!

      Ștergere
    3. pai da dar ciulamaula "clasica" asa se face :)

      Ștergere
  2. M-or pus pacatele sa dau si zoom la poza, vaivaivai inimioara mea ... mancati-as (si) conopida! :D

    RăspundețiȘtergere