MISA sau cum iti poti distruge viata

  Unul din cele mai mari cosmaruri ale mele ca mama este ca nu cumva fiica mea sa ajunga la un moment dat sa se asocieze cu vreo "secta" sau grupare radicala care sa ii modifice gandirea coerenta. La o prima privire o sa spuneti cu totii "aaa, vaaai, nu domnule, asa ceva nu se poate" sau "mie nu mi se poate intampla" sau "copilul meu e destept" sau alte asemenea replici pe care oamenii le creeaza pentru auto-linistire. Care toate sunt perfect false. 

  Gandesc gandurile astea dinainte de Craciun, cand ne-a vizitat un prieten bun care acum, la 40 de ani...a reusit dupa niste zeci de ani sa scape din MISA. Pai cum sa scape, ca doar nu-l tinea nimeni cu pistolul la cap. Eeee, cu pistolul era mai simplu. Cu pistolul te poti lupta. Te poate rani la o adica insa stergerea mintii e mult mai grava ca un pistol.

  Gregorian Bivolaru este un om malefic. Adica nu e un sectant din ala care e nebun si crede el intr-un ceva si ii convinge si pe altii prin carisma sa deosebita. Nu. Bivolaru e malefic. Adica el face rau premeditat. Un om malefic este ala care vrea sa iti faca rau, premediteaza raul ala, ba chiar are si niste beneficii de pe urma suferintei tale. Fie ele banesti, fie pur si simplu de imagine. Nici nu mai conteaza daca ti-a luat si banii...E omul care apasa butoanele acolo unde te doare mai rau. Joaca o carte care pe tine te intereseaza cel mai mult. In functie de caz...determina punctele slabe si sapa in fundatie acolo. Am mai intalnit oameni de felul asta, doar ca la alt nivel, mai mic. 

  La mine in familie, cand eu aveam o varsta impresionabila (in jur de 14 ani)...verii mei au fost cooptati in secta MISA. Nu am cum sa nu ii zic secta, pentru ca la vremea aia lumea zicea "yoghini" iar eu ulterior, dupa niste ani, am aflat ce e yoga si mi-am dat seama ce e MISA. MISA e o secta condusa de niste domni care spala oamenii la creier. Ii racoleaza la varste mici (circa 16-22 de ani) sau poate si mai mari (dar persoane cu probleme de stima de sine) si ii inoculeaza cu idei ca: familia e moartea, copiii te "limiteaza", sexul e bun daca e promiscuu (pedofilie, mai multi parteneri eventual minori, deviante de tot felul). Daca nu crezi ce iti spun ei ti se spune ca nu esti suficient de evoluat. 

  Cand familia incearca sa te traga de acolo pentru ca incepi sa devii nu numai antipatic si nesuferit dar si foarte idiot in alegerile pe care le faci in viata...gen incepi sa iti vinzi proprietati si sa dai banii lu' MISA...ti se spune ca familia ta te "trage in jos" si ca nu esti suficient de iluminat daca nu scapi de ei. Si ca in general nu trebuie sa fii legat prin afectiune de familie. Dar trebuie sa-l iubesti pe Grig. Din tot sufletul, tot buzunarul...si eventual si din tot sexul. Asta daca esti minora, ca lui asa ii plac. 

  Verii mei au reusit si ei sa scape cu ani in urma. Nu fara sechele. E o lupta care se duce in tine cand trebuie sa te lepezi de Satan. Sau de MISA. Ramai cu sechele mari, cu vinovatii, cu indoiala ca poti gandi corect si alege bine. Cu furia legata de faptul ca cineva a profitat de tine si te-a prostit niste ani. Poate cei mai buni ani ai tineretii tale...i-ai dat "de buna voie" unor oameni care ti-au sters si ultima idee de identitate personala. Ba te-au determinat sa te porti urat si cu familia ta. Care pana la urma a stat acolo si te-a asteptat sa iesi din rahat. Pentru ca nu avea cine sa te scoata din asta decat tu. 

  Prietenul care a venit acum la mine...ma uitam la el...il cunosc de vreo 15 ani...am vorbit multe cu el, suntem foarte apropiati asa ca oameni. Am putut sa fiu prietena cu el pentru ca niciodata n-a deschis gura sa zica ca ar trebui sa imi traiesc eu viata altfel. Am respectat asta foarte mult, desi stiam ca este legat de MISA in mod indubitabil. Omul, la varsta asta...a avut o revelatie. Cum mi-a zis si varul meu..."ca lumea nu incepe si se termina cu MISA"...Parca era alt om. Imi spunea ACUM, dupa atatia ani in care eu ii spuneam sa faca un copil cu frumoasa sotie pe care o poseda...ca el isi doreste un copil. 

  Si ca dupa atatia ani in care MISA le-a zis sa NU faca copii dar sa aibe cat mai multe amante...pana si el se simte bulversat de dorinta lui. Sotia lui, care deocamdata inca se lupta in sinea ei cu toate sechelele ramase...nu are curaj sa incerce. Am vazut in toate cazurile ca intai au iesit din cacat barbatii si apoi, mai greu, si-au tras si sotiile dupa ei. Vara-mea a trebuit sa se traga singura, cu ajutorul fratilor ei si a familiei (fratele ei cel mare iesise din MISA si a tot luptat pentru ea). 

  Nu o mai vazusem pe vara-mea de ani de zile. Pur si simplu disparuse din familia noastra. Parca se evaporase. Apoi s-a smuls din porcaria aia si a revenit. N-o sa uit cand a venit la noi in vizita in anul ala (cred ca era de ziua mea) si ma uitam la ea si ma bucuram de parca murise si inviase. Aceeasi senzatie am avut-o acum...ma uitam la omul asta, care e un om fundamental bun...si cand il ascultam parca nu era el. Parca nu imi venea sa cred ca s-a trezit. Ca a reusit. 

  As minti daca as zice ca nu am simtit si o tristete amara. Pentru anii lor pierduti. L-am intrebat daca e furios, a zis ca normal ca a fost si s-a resemnat. El e un tip foarte bland si echilibrat...a reusit pana la urma sa se ierte. Sa se ierte pe el ca a fost bou. Nu pot sa descriu in cuvinte cam cat le-as dori oamenilor astora sa aibe un copil. Sotia lui e lucreaza cu copii, e de o blandete si o bunatate rar intalinte...el la fel...Marele noroc este ca ea e mai tanara decat el, deci au sanse sa ajunga si la momentul cu copilul lor. M-am bucurat pentru ei ceva enorm. 

  Asa ca...eu zic sa ne ascultam copiii. Mereu. Si cu mare atentie. Pentru ca e simplu: daca nu ii ascultam noi ii vor asculta altii. Si s-ar putea sa avem ghinionul ca acei altii sa nu fie niste oamneni tocmai buni.