Somnul si insomnia

  Eu nu am dormit 28 de ani. Cand mi-am dat seama prima data de chestia asta aveam 28 de ani. Stiu, pare airea sau absurd, pare ireal, pare o exagerare. Insa nu e o exagerare. Ganditi-va cum ar fi sa nu vezi bine si sa nu stii asta. Si sa mergi primii 28 de ani din viata...asa. Tu nu stii ca nu vezi, banuiesti cateodata, uneori, cand treci peste ideea "eu sunt anormal"...si te revolti...incepi sa ai sentimentul ca totusi tu nu vezi. Si ca altii vad. Si ca ar trebui sa vezi si tu la fel. 

  Cam asta e senzatia. Primele 6 luni din viata nu am dormit. Sunt martori cei doi parinti ai mei care nici ei nu au dormit. Si care pe la 8 luni ale mele de viata au divortat. De multe ori m-am gandit, dupa ce am devenit mama, ca o relatie trebuie sa fie beton ca sa poata sa ia 6 luni de nesomn. Doctorii nu stiau ce am, de ce nu dorm. Intr-un final, una mai desteapta mi-a dat somnifere, ceva barbiturici care evident m-au culcat. Dupa aia am aflat si eu cum sa fac sa dorm cat de cat. 

  In copilarie eram somnambula. Vorbeam, plecam, tipam noaptea. Plecam. Ma ridicam, luam eventual patura sau perna si plecam. Intr-o iarna m-a gasit mama la usa apartamentului, dadeam de yala sa plec. A zis ca m-ar fi lasat sa vada unde ma duc dar ca erau -10 grade afara iar eu eram desculta si in pijama. In alta noapte urlam de zor ca eu vreau sa desenez. Cu ochii deschisi tipam ca taiata ca eu vreau sa desenez. Mama vedea cand sunt treaza sau nu...stia ca daca vorbeste cu mine si nu percutez...dorm de fapt. Astea se cheama acum tulburari de somn. Atunci erau motiv de glume...ca na, ce sa faci cu unu' care face asa? Intr-o vara la 2 Mai m-am dus peste niste prieteni in camera alaturata (casa veche era stil vagon)...s-au pomenit aia cu mine la 3 noaptea peste ei in pat. Ca eu mai dormeam si acolo uneori, deci ma duceam linistita la culcare..veneam din partea aialalta a casei, unde ma culcasem pentru ca venisera musafirii in vizita. Stefan saracu' isi aduce aminte si acum cum era sa faca infarct. Una ca l-am sculat din somn, a doua ca era si el tata si ii era teama ca am patit ceva sau ca voi pati ceva daca ma trezeste brusc din somn. 

  Umblatul si vorbitul au incetat cam pe la pubertate. Atunci cand oamenilor li se inverseaza din cauze hormonale, ritmul circadian. Practic ziua vrei sa dormi iar noaptea ai insomnii. Te culci din ce in ce mai tarziu, nu pentru ca esti o panarama, ci pentru ca nu poti adormi...si te scoli din ce in ce mai tarziu nu pentru ca esti "un lenes" si "un puturos" cum ni se spunea noua in adolescenta...ci pentru ca aia e...trebuie sa realizezi niste ore de somn pe zi pentru ca inca mai cresti. E simplu. 

  Pe la 14 ani am avut un incident care m-a trezit in timp ce umblam somnambuliceste prin casa (tot cea de la 2 Mai, marea are efecte agitante asupra oamenilor, si mereu la LUNA PLINA faceam chestia asta, exact ca orice varcolac care se respecta). O matusa a adus un pat pliant in camera unde eu dormeam deja. Daca nu pui obiecte in timp ce somnambulul doarme...el stie in ce camera s-a culcat si ce i-ar putea sta in cale. Nu incearca sa iasa printr-un perete ci foloseste usa, ocoleste scaunele...etc. Acu' daca ii vii cu surpriza si i-o pui langa usa...mna. Ghinion. M-am trezit pentru ca am dat cu piciorul gol de cadrul metalic. M-am trezit in picioare, nu stiam cine sunt sau ce sunt. Nu mai zic de "unde" ca ala deja era asa ca planeta Marte. Era intuneric iar piciciorul ma durea de ziceai ca e retezat. Unghia de la degetul mic statea la 90 de grade de locul din care plecase. Inima mergea cu vreo 200 la ora si simteam cum e posibil sa imi explodeze ceva in cap. Stiu ca am inceput sa plang si ca var-miu care dormea in camera cu mine s-a cam speriat. De atunci n-am mai umblat niciodata noaptea :)

  In rest somnul meu se instala greu. Minim o ora jumate sau doua. Asta intreaga mea viata. Dupa ce adormeam ma trezeam la absolut orice zgomot. Si imi mai lua tot atat sa adorm. Erau nopti in care nu mai adormeam deloc. Ma deranjau zgomotele. Cand m-am maritat...m-am maritat cu un om viu, deci care mai face si zgomot si se mai si misca noaptea. Si traditia cere sa imparti patul cu el. Mari cretini nene aia care au inventat stupizenia asta, jur! Il adusesem in stare sa stea si in cap numai sa ma vada ca dorm. Se scula dimineata devreme sa plece la treaba si umbla in unghii prin camera sa isi ia una-alta. Nu mai inchidea sertarul de la scrin doar sa nu ma scoale. Daca uita chilotii...adio! Italieneste nene!

  Am luat un aparat din SUA, cu vreo 5 dolari...care iti stimuleaza un punct de la ureche si te linisteste. Pentru ca toata lumea imi zicea ca am eu probleme psihice de nu dorm (cel mai misto a fost cand mi s-a spus ca somnul e ceva legat de vointa si ca daca iti propui sa dormi, dormi :). Aparatul a fost bun...chiar functioneaza, insa ramanea problema zgomotului. Si pastilele functioneaza, te adorm, insa daca e zgomot tot ma trezesc. Le-am incercat si pe alea de curiozitate, si atunci mi-am dat seama ca nu e nimic altceva decat urechea :) Am auzul in asa fel legat de creier incat nu se deconecteaza cum trebuie atunci cand ar trebui sa adorm. Asta e explicatia simplista, am studiat problema si cam asa o pot explica simplu. 

  Asa ca mi-am luat la 28 de ani, dopuri de urechi. Pentru ca nascusem si pentru ca nu dormisem toata sarcina, statusem 6 zile intr-o maternitate mai ceva ca o discoteca si eram zombi. Sa nu dormi cu zilele nu e fun deloc. Sa nu dormi cu lunile nici atat. Sa nu dormi cu anii si apoi sa devii mama...te poate duce la nebunie direct. Mai avusesem dopuri insa nu erau bune. Imi auzeam zgomotele din cap cu ele in urechi. Suna funny dar nu e deloc! Iti auzi sangele cum circula, respiratia si bataile inimii. Nu stiu de ce, pentru ca auzi si zgomotele de afara...dopuri proaste. Am tot cautat altele...pana am avut marele noroc ca unui prieten care m-a auzit cum descriu chestiunea...i s-a facut mila si mi-a adus dopuri din rafinaria unde lucra. Dopuri de lume expusa la zgomote foarte mari (Bogdanele, daca citesti asta sa stii ca mi-ai salvat viata!) Ca alea de la farmacie erau bune de pus in nas barem sa mori si sa nu mai suferi de insomnie...ca de pus in urechi erau inutile. 

  Cand mi le-am bagat in urechi am adormit in 10 minute. Insa a inceput o epopee a transformarii urechilor din dotare, calatorie dureroasa care a durat nu mai putin de un an. Atat a durat sa nu ma mai doara urechile de la dopuri. Ca ele, urechile nu-s facute sa vari ceva in ele, saracele. Tin minte cum ma trezeam uneori de durere, le dadeam jos, stateam cu ochii beliti in tavan si imi masam urechile, dupa care le bagam la loc si ma culcam. In timp m-am obisnuit cu ele. Am cautat distribuitori de dopuri 3M 1100 SN pana mi-a venit lesin. Cumpar multe odata ca sa ma tina ani de zile. 

  De cate ori aud pe cineva ca nu poate dormi imi vine sa scrasnesc din dinti sau sa plang. Sau ambele. Am o reactie fizica atunci cand cineva zice "n-am dormit toata noaptea". Mi se mai intampla si mie acum cate o insomnie pe luna, insa e de obicei legata de luna plina. Care da, nu e o legenda sau o inventie ca nu te lasa sa dormi. Asa cum poate sa ridice marea de pe Pamant, poate sa ridice si apa din corpul tau in cap...si sa iti produca presiune. Si sa nu te lase sa dormi. Si nu e o idee buna sa nu stii cand e luna plina, ca zici ca daca nu stii atunci nu te afecteaza. Ba tocmai invers, eu urmaresc tot timpul ciclul lunar ca sa stiu cam cand ma apuca si sa iau masuri. Masurile sunt simple: te culci mai tarziu, te scoli mai devreme...produci adica nevoie de somn un pic peste ceea ce ai de obicei. Si atunci scapi cu o singura noapte de insomnie, sau o jumatate de noapte. Dar asta trebuie cam cu o saptamana inainte de momentul de apogeu, ca degeaba faci flotari cand vezi mamaliga galbena la geam :)

  Cred ca poti sa treci orice munca in viata asta...atata vreme cat dormi. Cat te odihnesti eficient. Fiecare are nevoie de un numar de ore de somn profund pe zi. Nevoile difera. De aia eu mi-am lasat copilul sa aleaga daca mai doarme dupa-amiaza sau nu. Si la 2 ani a ales ca nu. Isi tot muta ora de culcare mai tarziu, apoi se culca mai tarziu in noapte. Daca n-am mai insistat cu "culcatul dupa amiaza"...si am culcat-o seara mai devreme a fost ok. Ea doarme acum de la 9 seara (cand e adormita, ca in pat e de la 8 jumate) pana la 8 dimineata. Initial dormea 12 ore pe zi, acum a inceput sa scada. Are insa si acum cel putin 2 zile pe luna in care doarme 12 ore :) Isi face ea un total cumva. Nu e obosita ziua niciodata. Dar nici nu se drogheaza cu zahar ca sa aibe momente de hiper si momente de low. Are energia pe parcursul zilei absolut constanta. N-o vezi niciodata cu ochii blegi, cu moaca pleostita. Singurele momente cand oboseste ziua e cand e foarte cald. Sufera de caldura foarte tare. Atunci nu poate nici sa adoarma saraca...

  Omul poate sa traiasca cu mancare mai putina sau deloc, poate sa duca si niste zile intregi fara apa, poate face multe. Insa omul privat de somn se indreapta catre pierderea ratiunii, a memoriei si a senzatiei de om zdravan la cap, foarte repede. Stiau ei tortzionarii ceva. 

   Una din primele poze din 2013...dupa artificii :) O fotografiez cand doarme mereu. Mi se pare cel mai frumos chip pe care l-am vazut vreodata. E drept, sunt subiectiva :)