Pinocchio modern

  Sau cum l-a sodomizat un baiat scenaristo-regizor pe bietul Pinocchio pana l-a gasit cu transpiratii pe lumea cealalta pe bietul Collodi. Caci in sfarsit, in frumoasa zi de azi, dupa doar trei saptamani de la prima tentativa de a vedea piesa Pinocchio pusa in scena de Sectia Papusi a Teatrului Toma Caragiu din Ploiesti...iacata ca am reusit. Atata a durat sa se mai joace, sa gasim bilete. Se pare ca se joaca cu "puseu" adica odata la niste saptamani o joaca marti, miercuri, joi, si duminica, apoi joaca altele si tot asa. 

  Mara a vrut, dupa cum va povesteam anterior, sa vada Pinocchio neaparat. De ce? Pai e simplu: pentru ca am apucat sa ii citesc deja jumatate din carte. Ma refer la cartea scrisa de Carlo Collodi si intitulata "Aventurile lui Pinocchio"...nu ma refer la orice alta "carte-adaptare-dupa-sa-ne-facem-ca-scriem-cuvinte" sau vreo carte de colorat. Eu am zis domnule...eu iubesc cartile. Le-am iubit de mica. Dar le iubesc pe ALEA...scrise de autorii aia. Imi place "Amintiri din Copilarie" scrisa de Creanga, nu "adaptare dupa Creanga" de vreunu' care cine stie ce naiba a visat el azi noapte. 

  Asadar noi am parcurs cam jumatate de Pinocchio aia adevarata. Merge incet pentru ca e o carte destul de "serioasa" si cu cuvinte multe si complicate, pe care eu vreau sa i le explic. Nu i-am citit carti pana tarziu (in afara de cele cu cuvinte, litere si obiecte pe care stia de la 9 luni sa mi le arate de cat le prestasem) pentru ca urasc cititul ca "norma"...cititul ala degeaba cand copilul nu pricepe nimic iar noi ii tragem cu Alba ca Zapada si "mastera cea rea" desi el nu stie ce e aia mastera si el personal nu o sa intrebe niciodata. El vrea sa ii citesti ca sa ii oferi atentie. Nu pricepe nimic si ajunge sa foloseasca niste cuvinte ca si cand ar fi nimic. Iar apoi e greu sa ii explici ce-s alea cuvintele corecte si la ce folosesc. Cartile sunt si ele pentru diferite varste. Asa cum sunt si piesele de teatru. 

  Cea de azi era pentru copii de peste 5 ani. Eeeee si ce daca? "Adica ce mbaaah, ma face pe mine si pe copilu' meu supra-jmecher o etichetaaa?" Neaaaah! Langa mine in stanga era un baietel. Avea pana intr-un an. Ghetele de abea treceau cu 2 cm de marginea scaunului pe care statea. Si pe care deja mozolise un biscuite ud. Care era pictat pe tapiteria rosie si eleganta a noii sali renovate a teatrului. Eh, detalii. Era cu ma-sa mare, care avea o moaca de ziceai ca acu' s-a dat jos de la coada vacii. Ma rog...baietelul a fost extra-super-foarte dragalas. Cumintel, a stat acolo si s-a uitat la bazaconii pret de o ora si 15 minute. Mai rau era cu cei de 2 sau 3 ani. Care dupa ce ca nu pricepeau nimic se mai si speriau in mod activ de personaje, erau plictisiti, oripilati si de-a dreptul dezgustati de parintii lor care parinti raspundeau EI la intrebarile personajelor adresate publicului. Si care au plecat de acolo zombi. Ii vedeai ca i-a obosit si terminat definitiv actiunea cultural distractiva. Ce sa te posede sa duci un copil de 2 ani la teatru? Nu stiu, sincer. Eu cred ca nu iti place de el, pe bune! Nu stiu ce dracu' ai impresia ca il inveti TU pe el la o piesa pentru copii peste 5 ani...da' e clar ca el o sa te invete pe tine pe ziua de azi cum e sa ai un copil supra-stimulat, agitat sau foarte somnoros. Sau cu ceva cosmaruri la noapte si poate in multe nopti de aici inainte, caci natura o sa te bata la fundulet...Da' ma rog, fiecare cu ce considera...

  Mbooon, sa revenim la piesa. Pai in primele cinci minute, Gepetto ne-a zis ca "e criza" si ca el de aia e sarac. WTFFFFF??? Really? Am venit la o poveste clasica cu copilul ca sa aflu de ce suntem saraci in anul 2013? Auleu...Mentiunea cu "criza" s-a petrecut de doua ori. Interactiunea cu publicul a "povestitorului" evident era una cretinoida. Sa terminam cuvintele ca la scoala comunista. Mie de aia imi aduce aminte. Noroc ca erau si niste doamne in toata firea in sala, care tipau mai abitir ca pustii cu pricina. Ele se simteau bine. Eu am ras cu lacrimi. La un moment dat, actorul care vedea in sala pentru ca luminile erau gandite ca el sa vada in momentele de interactiune...a pufnit in ras...M-am intors...O cucoana pe la 60 de ani cu o caciula mare in cap dadea de zor raspunsurile la intrebarile pentru copii. Zici ca era la Robingo nu alta!

  Ce m-a uimit a fost ca in scena cu scoala s-a folosit bataia cu nuiaua la palma. Si deasemenea o replica a profesorului "Cine-s parintii tai si cu ce se ocupa, ca sa stiu daca te iau la mine la clasa?!" Aaaa, ok...frustrat much pe sistemul romanesc de invatamant? Aia pricep, da' ma baiatule, acilea e cum ar veni pentru cinci ani! Ce m-a oripilat a fost ca de foarte multe ori (cel putin 5) s-au folosit dezacorduri voite, corectate de o anumita voce...insa personajul care le folosea dadea apoi cu tifla vocii care ii spunea ca nu se spune "ie multe"...deci...poftim? Aaaaa....cum adica? 

  Momentul cu muzica populara romaneasca m-a induiosat pana la lacrimi. Cum care muzica populara romaneasca in Pinocchio? Eeete na...beeeei, da' sunteti chiar inculti in ale teatrului modern, sa mor io! Care este! La finalul muzicii personajul se preface ca impusca muzica pentru a se opri...Poftim? Nu mai zic ca erau si niste personaje dubioase pe acolo...gen niste gaini...

  Productia ca atare, exceptand adaptarea foarte naspa a domnului Gabriel Apostol dupa domnul celalalt care a murit mai demult dar care a scris o poveste frumoasa si plina de talc si intelepciune si pe care primul domn a sodomizat-o in toate pozitiile...a fost una misto. Regizor e tot domnul cu pricina asa ca nu ma mir ca productia a fost una grandioasa. Costume mari si frumoase.

  Apropo de costume mari si frumoase, personajul Mangiafuoco a produs infarct la juma' de sala. El e un personaj negativ. Domnul regizor e un personaj grandoman. Ma scuzati dar n-am alta rima. Asadaaaar, personajul asta apare....dupa ce se sting niste lumini si se deschid doua usi MARI din decor. De ce sunt usile mari? Pai pentru ca "papusica" asta...e o chestie de..eu zic 2,15 metri inaltime (tipul de langa era un barbat de minim 1,85 iar aratarea era foarte inalta pe langa el)...si circa...3 latime. Manuita de 3 adulti in spate. Capul era asa cam cat doi adulti unul langa altul, palmele cat juma' de adult. Deci era un cap cu o mutra HORROR, si doua palme...si niste corp ca o perdea. Care a aparut asa apoteotic de dupa niste usi...Ce sa mai, jivina era cat scena. Trei copii au inceput sa tipe. Restul si-au muscat limba, unii probabil au lesinat. Fi-mea m-a strans de mana si am vazut-o cum isi inclesteaza dintii. N-a cracnit saraca si sincer nu stiu CUM a reusit aceasta performanta, ca ea e plangacioasa din fire. Adica pana si eu m-am speriat! 

  Le doresc succes tuturor parintilor care erau cu copilasi prea mici acolo azi. La final cand ne-am ridicat, baietelul din spatele nostru (sa fi avut vreo 4 ani) i-a zis serios lu' ma-sa mare :"mamaie, m-am speriat de era sa fac pe mine de frica!" Eu am ras. Fi-mea era inca tulburata si rodea un mar, asa ca n-a ras ca era ocupata. 

  Decorurile si costumele...grandioase. Vulpea era ca o curvulitza de Bamboo. Imbracata in rosu, mulat, cu cizme cu toc inalte, decolteu, cu PENE pe ea. Ii mai lipsea un coktail intr-o mana si un bici de dominatrix in aialalta, in rest era rupta din Rai, ce sa mai. Ce a lipsit din aceasta productie moderna au fost oamenii in curu' gol. Eu am mai vazut productii moderne dupa diverse opere clasice si am observat ca e cu lume in dosu' naturel. E, aici nu s-a despuiat nimeni.

  Iar acum, ca sa fac ca unii de ii stiu eu, o sa pun si trei laude la final, ca sa pot sa zic dupa aia ca cum domle, postul asta e unul fair din punct de vedere al criticii. Asadar, ce a fost bun? Pai productia in sine e una misto. Pentru oameni mari ( a se observa cum am zis ceva de bine si apoi am bitch-slapped again) Apoi costumele au fost misto, decorurile misto. Multi bani as zice eu. 

  Dincolo de orice urma de ironie sau critica, imi dau jos palaria in fata actorilor, ca de obicei. Actorii au fost minunati. Sase oameni tin un spectacol cu multe, multe personaje, cu papusi, decoruri si manevrari de lucruri. Si cu voci si cu mimica. Oamenii astia m-au facut sa aplaud la final si sa strig bravo cu ochii in lacrimi. Stiu ce e aia sa fii acolo sus pe scena, si mai stiu ca uite, publicul poate fi critic. Dar adevarul e ca avem aici niste actori geniali. Tineri, frumosi, si erau si ei cu ochii in lacrimi cand m-am ridicat in picioare si am strigat bravo aplaudand cu mainile ridicate. Pentru ca asa se aplauda. Asa il faci fericit pe actor.