Pai na...nu apucasem bine sa ma bucur de un cadou minunat primit aseara de hat, departe, dincolo de balta aia mare dintre continente...M-am culcat cu zambetul pe buze...cu gandul la oamenii care uneori te surprind prin intelegerea profunda a unei situatii chiar daca sunt departe de tine...Si cand m-am trezit am simtit o mana pe mine.
Sotul din dotare langa pat ma scula. Deci buba rau. El nu ma scoala decat daca personajul cel mai mic de la noi din camera e bolnav. Mnda. Omu' adusese ligheanul si bine facuse, caci mica faptura s-a pus pe deversat de zor. Era 6 jumate. Am crezut ca e o alta indigestie, ca ne-am mai distrat noi doua asa intr-o noapte nu demult. Si da-i si varsa. Ii era somn, ar fi dormit...dar nu se putea intinde ca o lua de la capat. I-am dat drumul la desene si am inceput sa asteptam amandoua. Ea sa ii treaca. Eu...sa nu ma mai gandesc la toate nenorocirile. La spitalul de pediatrie din Ploiesti. La spitalul de pediatrie din Bucuresti. La perfuzii...la...la multe, multe lucuri care inspaimanta o mama cu viteza luminii.
Pe la 8 jumate, dupa fix 7 ture de varsaturi...s-a oprit. Deja se rarisera in timp asa ca am zis ca gata. Pe la 11 s-a sculat si ii era si foame...dar o vedeai cum are ochii infundati in orbite. Dupa ceva vreme a inceput si diareea asa ca nu e o indigestie, e un nenorocit de virus. Febra nu a facut inca si sper sa nu faca ca pe stomacul ala nu stiu cum as putea sa incep sa ii bag nurofene si alte dracii.
Am facut o dezinfectare prin casa ca sa ucid eventualul nemernic care ar mai stationa pe undeva...m-am dus la cumparaturi cu ta-su sa luam de mancare ca nu mai aveam cam nimic...am reusit sa batem recordul: 2 hipermarketuri intr-o ora! Acum...ii bagam cu medicamente...si eu...astept. Astept cu frica aia a omului care a vazut de doua ori ce inseamna un spital romanesc.
Mi se pare ireal ce se intampla in spitalele de pediatrie. Cum ti se spune de la medic ca mai bine nu te duci acolo ca pleci si cu ALTCEVA...cum toata lumea te priveste de parca ai fi un gunoi, cum ti se explica ca esti tampit si ti se minte in foaia de internare. Poate intr-o zi o sa am puterea sa scriu despre cum a fost cand am ajuns pentru cateva ore in mediul ala cu ea cand era mica. Odata la 1 an jumate, odata la 2 ani jumate. A doua oara doar pentru o ora ca am refuzat internarea. Eram deja in cunostinta de cauza despre cum e.
Dupa experientele astea am cautat o scoala de asistente, am vrut sa ma duc undeva sa ma invete cineva cum sa montez o perfuzie. Ca sa pot evita sistemul romanesc medical. Care e la pamant si care critica medicii tineri care pleaca fugind in alte tari. Asta vara am stat o zi intreaga cu niste prieteni medici care au plecat anul trecut in Franta. Mi-au dat lacrimile cand mi-a zis tipa ca e pentru prima data in viata lor de cuplu cand le ajung banii sa traiasca. Cand nu mai asteapta urmatorul salariu ca pe dumnezei. Medici, da? Da' e bine ca are impresia Romania ca a castigat ea ursul ala de aur...ca si cand ar fi facut altcineva decat acei oameni ceva in sensul asta. Ca si cand le-ar fi oferit sistemul ceva celor din cinematografie.
Niste oameni au castigat un premiu. E o coincidenta ca ei sunt de natie romaneasca. Niste medici sunt in alte tari unde fac treaba buna. Si unde sunt apreciati. E o realizare ca fac asta pentru ca slava domnului sistemul romanesc nu le-a oferit nimic. Decat un sut in dos...care uite, poate fi un pas inainte.
Asa ca la noapte stau de paza...sa speram ca o sa fie totul bine. Sa ne tineti pumnii cu totii! Sa ajunga energia aia buna pana la Ploiesti! Deocamdata vizionam desene...program de boala. Si mancam orez cu morcov. Si luam medicamentele ca o fetita buna...si zicem despre Smecta ca "e aia cu tzarana, mami" :))) Da' o bea ca ma crede cand ii spun ca o sa ii faca bine. Sarurile de rehidratare le ocoleste. O inteleg. Niste apa cu sare si cu miros de veceu amestecat cu banane....not so good :)
Oau, saracutzele de voi! Si Ana a patit in vreo trei randuri chestii d-astea, din fericire nu am ajuns la spital. Doar ca dupa aia nu a mai mancat cum trebuie vreo 2 saptamani. Pupam mult!
RăspundețiȘtergereAm avut noroc si n-a fost caz de spital. I-a trecut de ieri, s-a si rehidratat. Cu mancarea nu e problema ca ai vazut-o pe Mara cum mananca...ieri cand a terminat de vomitat m-a informat ca ea vrea micul dejun :)))
ȘtergereAm trecut si eu cu fiu-meu prin asta.Am mers cu el la doctorul de familie (nu locuim in Romania) si tipul a spus scurt: ''aha,e viral! Te duci acasa si faci un ceai rusesc intr-un pahar mare,pui doua lingurite de sare si o lingura rasa de zahar,i-l dai sa bea rece,cu inghitituri mici si rare!''.M-am uitat cam neincrezatoare dar sa stii ca i-a trecut rapid si nici gustul n-a fost atat de neplacut pe cat ma asteptam.Am constatat cu bucurie ca aici nu se arunca doctorii in a prescrie medicamente daca nu este cazul.Antibiotic? Fara analize care sa dovedeasca faptul ca e o chestie bacteriala,in niciun caz si oricum la farmacie nu se elibereaza fara prescriptie.Antitermice numai la temperaturi de peste 38,5 si daca e cazul,naturiste si siropurile.Sau am nimerit eu medici de-astia...poate.Experienta spitalelor din tara o am si eu de doua ori,odata la 4 luni si a doua oara la 3 ani,cu pustiul.Prima data ne-am internat cu bronsiolita si era sa fie rau de tot pentru ca a facut rotaviroza in spital...a doua oara ne-au externat rapid dupa tratamentul de urgenta pentru bronsita tocmai ca se nu ne mai pricopsim cu te miri ce.Mergeam numai ambulatoriu,la tratament-inhalatii.
RăspundețiȘtergereSa se faca bine copila cu ochi frumosi! Gandul ala bun si drag,cu energie pozitiva tocmai a plecat catre voi,ma gandesc c-o fi ajuns,desi suntem departe.Astept un zambet de-al Marei.Ti-a trecut mana?
Da pai ieri la sculare i-am dat ceai de menta cu zahar. Zaharul are scopul de a rehidrata. Apa simpla iese pe partea cealalta imediat daca e un dezechilibru in intestin si apa nu mai poate trece in sistem. Imi era teama de febra dar nu a facut. Am cumparat ieri si antibiotic ca sa am in casa, pentru ca o enteroviroza d-asta se poate transforma repede in infectie bacteriana in intestin pentru ca se distruge echilibrul acolo din cauza diareei. Slava cerului ca n-a fost nevoie. Ne-am potolit repede. Mana mea este neagra la cot acolo pe o suprafata mare. O sa mai dureze pana se duce. Am avut noroc ca nu mi-a distrus cotul desteptul naibii :)
ȘtergereMulta sanatate Marei si tie putere.
RăspundețiȘtergereGata Geo! Suntem ok! Am tratat-o ca o "specialista"...glumesc...am avut noroc maxim si a trecut repede :) Multumim de ganduri bune!
ȘtergereMda, "avantajele" colectivitatii ... mama ei de treaba :( Ma bucur ca ati scapat repede.
RăspundețiȘtergereSpital nu bun, nu are rost sa mai povestesc si eu ... multa vreme inca mai visam cum merg gandaci pe mine sau pe biberonul copilului, sau cum plangeam ca scarba de asistenta nu mi-l aspira de muci (ca avea pana intr-un an si nu aveam cum sa-i scot altfel), dupa ce-i daduse cu maglavaisul ca sa expectoreze (bronsiolita). Dar macar a fost un sut in fund ca sa punem mana sa ne documentam noi, sa stim ce avem de facut (si pe termen lung si scurt) ca sa nu mai ajungem pe acolo NICIODATA. Ca asa trebuie aici, sa pui mana tu sa citesti, ca daca esti un ignorand, fericirea lor, te indoapa cu porcarii, sa ai ce repara mai tarziu in viata. Bleach! Plangeam la tel si o intrebam pe dr de fam daca trebuie sa mai stau in cocina aia, si ea imi spunea ca da, sa-mi dea nu's ce foaie ca sa-mi dea un medicament, pe care oricum nu i l-am dat niciodata, ca nu vroiam sa-l am pe constiinta pt intreaga viata.
Si a doua oara, i-au facut o timpanotomie "gratuita" (vorba vine). Macar n-am mai avut cosmaruri cu conditiile de "cazare" dar tot au bagat, in saracul copil, o multime de porcarii.
Fetita a fost si ea bolnavicioasa tare, in primii doi ani de gradinita, ca de, am dus-o de mica, batuti in cap! Asta cu burta era lunar, si i-am pus si noi capac, o vreme, ca-i dadeam medicamntele prescrise. Acum cred ca imi face doar o data la 3-4 luni, si usor, nu ne mai speriem. Dar in prima faza eram cu morcovul de nu se putea. Ma trazeam noaptea in zbierete si cu amandoi vomitand pe pereti, simultan, de mai multe ori pe noapte.
Gata, plec, ca ma enrvez prea tare, si nu e locul, nici momentul!
Nu zic nimic de doctori, sau de conditii, ca nu vreau sa injur la gramada, dar ce am trait si eu ... nu mai vreau, si nu doresc nimanui.
Aoleu Andreea...pfff si eu m-am speriat acum de in noaptea urmatoare jur ca am facut atac de panica...tot saream din pat din juma in juma de ora sa pun mana pe ea sa vad daca face temperatura. La un moment dat mi s-a facut si mie rau da' am bagat repede un metoclopramid si mi-a trecut. E groaznic numa' sa ma gandesc la spital. Cand sunt mici si n-ai cum sa ii rehidratezi acasa ajungi pe mana astora care ii infunda cu antibiotice. Eu acum am cumparat si antibiotic sa am in casa, dar am asteptat sa vad daca e cazul sau nu. N-a fost.
Ștergere