O zi de primavara

  Asa ne-am intors azi din oras :))) Dupa 3 ore de distractie, soare si tzopaiala. Am pornit de dimineata spre Teatrul de Papusi Ciufulici, sa vedem noua productie "Pinocchio". 

  Teatrul de Papusi din Ploiesti, ca si Teatrul Toma Caragiu (in special sectiunea Revista) au istoric indelungat si au dat tarii asteia actori buni si talentati. Si in zilele noastre isi fac meseria cu tare multa pasiune, care se vede de departe. Doar ca...romaneste. Adica sediul teatrului de papusi a fost, ofcors, retrocedat, ca e era o cladire foarte veche si s-au sculat proprietarii. Asa ca teatrul a ramas homeless. Au facut ei cumva si s-au inteles cu baietii de la Cercul Militar, si fac spectacole in sala lor de pe Bulevard.

  Am mai fost acolo, au un site functional de unde poti afla datele, spectacolele, poti chiar si sa "rezervi" bilete insa...tot romaneste, nu le poti si plati. Adica le rezervi, iti faci trei cruci sa ai noroc si apoi te duci ca omu' la Agentia Teatrala si le ridici. Adica tot un drac daca rezervi sau ba. 

  Azi trebuia sa fie spectacolul la 11. La 10 jumate am ajuns la Cercul Militar unde toate usile erau incuiate. Mna..zic nu s-au sculat oamenii, nu s-o tine spectacolul (pe site scria ca e acolo)...ne-am plimbat, am dat o tura...la un moment dat, vad mai multi oameni cu copii cum mergeau usor grabiti catre Sala Mare a Teatrului. Ma zic, asta nu e coincidenta, probabil se joaca acolo, hai si noi dupa ei...Da, asa era, se juca acolo, insa era o coada uriasa la bilete pentru cei care n-au luat de la Agentie...coada la care ne-am asezat insa n-am avut noroc. S-au terminat locurile. 

  Sincer am fost si uimita si bucuroasa. Merge lumea la teatru. Ceea ce mi se pare minunat. Adevarul e ca e 10 lei biletul de adult si 8 cel de copil...deci nu e un pret mare deloc. Si adevarul e ca avem actori foarte, foarte misto la sectia Papusi. Sunt priceputi. Asadar, iese tanti din ghiseu si urla ca nu mai sunt bilete si ca se mai joaca peste doua saptamani. Fuck. In secunda aia au inceput sa urle cel putin 3 copii pe care i-am identificat eu in rumoarea creata. Pe altii i-au luat taras de acolo, ca nu si nu...ei vor Pinocchio. :)

  Spre marea mea incantare, desi imi venea mie sa plang de ciuda...i-am spus Marei care e situatia si i-am promis ca mergem cand se joaca si ca o sa am grija si iau bilete de la Agentie inainte de spectacol...iar ea, desi era trista...a inteles. Am iesit amandoua cuminti dar dezamagite in soarele de februarie.

  Now...what to do, what to do...ca sa amuz totusi copilul caruia ii promisesem ca "facem ceva vesel impreuna"...a inceput sa ma intrebe ce sa facem? Pai zic ne plimbam pe aici prin centru. Ceea ce am si facut vreo doua ceasuri. Si o inghetata, intru iertarea pacatelor! A fost cald, spre 15 grade, soare...a alergat prin parcul in care am crescut eu langa casa bunicii mele. A desenat cu creta....apropo...sunt uluita ca nu mai vad in ziua de azi copii cu creta. 

  Nu imi explic de ce. In ziua de azi se gaseste creta colorata. Cand eram eu ca ea, daca gaseam creta colorata era sarbatoare. In rest numa' alba si aia se termina repede la librarie, ca o luau profesorii sa aibe la clase :) In ziua de azi...i-am luat deunazi pentru ziua ei creta 3 D. Da? 3 D nene! Cica desenezi cu ea, iti pui niste ochelari la ochi si vezi desenul cum se ridica de pe asfalt. De abea astept sa o incerc! 

  Eu am in poseta mea cea cu aspect de rucsac, intotdeauna, urmatoarele: servetele umede, servetele uscate, un pix pentru desenat, si o punguta cu creta. Pe unde ajungem...prestam. Avem acum creta din aia jmechera care nu produce praf aproape deloc. Copilul nu se prea murdareste, nu inghite praf de creta si nu iese din desen aratand a zugrav care tocmai a tras un glet. Super. Copiii de prin parcuri cand o vad cu creta vin ca milogii, saracii...si se uita lung. Eu, persoana prevazatoare am multa creta pe care o impart cu mare bucurie...si apoi ma intreb, din nou, de ce mama naibii copiii din ziua de azi nu mai deseneaza cu creta. Pai poate pentru ca parintii sunt foarte ocupati sa le ia ultima jmecherie de papusa de 3 milioane si alte asemenea aberatii care costa enorm si de care oricum se plictiseste in 5 minute. Si uita sa le ia creta, pix, hartie, creion...d-astea simple...

  Asa cum uita in mod sistematic sa verifice cand iau bilete la un spectacol, pentru ce varsta e respectiva productie. Aici la noi, sunt productii pentru peste 5 ani, peste 6 si peste 7 (au facut acum un spectacol despre Caragiale)...Eu una nu mi-am dus copilul la teatru pana cand nu a implinit varsta care era inscrisa pe afis. Desi eu am facut 9 ani de teatru, deci om mai pasionat ca mine pentru arta asta...mai rar...Ei bine, cand mergem la teatru gasim foaaarte multi copii de 2 ani...De 1 an jumate...de 3 ani...Copii care de abea merg d-apoi sa priceapa ei ce ar trebui sa faca intr-o sala de spectacol. Iar 50 de minute e mult pentru nivelul lor de concentrare a atentiei pe un lucru. 

  Azi era plin de bebelusi pe acolo...ma si uitam la ei ca erau asa...pierduti...se uitau la lumea multa si nu prea pricepeau ce cauta ei acolo..da' na, incantati ca sunt cu mami si cu tati undeva intr-o zi a saptamanii. Mi se pare trist sa nu accepti limitarile varstei. Nu ai cum sa te gandesti nici ca il culturalizezi, nici ca al tau e mai cu motz si o sa priceapa el chestii. Am fost acum ceva vreme la "Punguta cu 2 bani" unde au plans vreo doi timp de tot spectacolul. De ce sa te ambitionezi si sa il tii acolo? O fetita era...cred ca nu avea un an...s-a plimbat ta-su cu ea pe culoarul dintre scaune si perete tot spectacolul...ea plangea, vroia sa iasa de acolo. El nu si nu. 

  Ehhh...siii dupa trei ceasuri de plimbat, tzopait, parcuit, desenat...ne-am dus acasa, iar la magazinul de vizavi de unde luam paine buna de Comarnic (din aia tare, ferma, coapta pe vatra)...am gasit clamitzele astea pe care i le-am luat. Asa fericireeeeeeeeeeeeeeeee...de 2 lei cincizeci...pfoaaaaiiii!!! Fericirea copiilor e ieftina. De multe ori gratis. O mami, un tati...un soare de februarie, o clama...un fir de iarba proaspat crescuta. O scoica gasita pe plaja.