Fetita si femeia

  Lucru delicat sa cresti o fetita. Nu cresti doar un copil ci produci adultul de mai tarziu. Produci femeia. Produci mama. Produci viitoarea persoana care va tine sau nu o casa sau o familie fericita. Da, unele lucruri sunt inascute. Poate chiar mai multe decat ne-am imagina la o prima vedere. Dar cliseele sociale legate de sex, rol in familie si viata sau mod de a gandi si reactiona in anumite momente...sunt induse de educatie. De familie. De parinti. Sau de lipsa lor. 

  Eu am crescut fara un tata prezent in casa. Mi-a daunat? Eu zic ca doar in masura in care nu stiu nici in sfanta zi de azi sa calc o camasa ca lumea sau sa fac nod la cravata. Mi-a folosit? Nu cred, era mai bine ca atunci cand am inceput sa iubesc persoane din cealalta specie...sa fi fost un pic pregatita. Sa fi stiut ca astia-s extraterestri, nene...sa le fi cunoscut reactiile si modul de a fi. Pentru ca in mod sigur pe astea le vezi la tatal tau. Si asa afli cum sunt barbatii. Asa cum de la mama ta inveti cum sa fii femeie. 

  Pe parcurs, dupa ce mai cresti, incepi sa alegi. Sa sortezi. Incepi sa faci invers unele lucruri. Cele care nu se potrivesc cu cine esti tu, femeia in crestere. Esti alt om si incepi sa alegi alte lucruri. Menirea copiilor e sa isi contrazica parintii. Sa le ofere provocari. Sa ii invete lucruri de la o varsta incolo. Toti am facut asa la momentele respective. 

  In ziua de azi e o graba. Fetitele sunt impinse catre a fi femei prea curand. Ce sa caute un copil dat cu oja? Ce sa te posede sa faci asta cand ea are 3-4-5 ani? Dar sa o dai cu ruj? Doar pentru ca vrea sa isi imite mama nu inseamna ca e ok ca tu, adult, sa o dai cu oja si ruj si sa ii pui pantofi cu toculet apoi sa zici vaaai ce domnisoara frumoasa. Copiii vor sa imite. E ok sa o lasi prin casa sa se imbrace cu hainele tale, sa dea o tura in pantofii tai...dar mai mult de atat e sinistru. 

  Mi-a cerut si Mara sa o dau cu parfum cand m-a vazut pe mine. I-am spus ca nu e pentru copii. Asa cum nici fardurile nu-s pentru copii. Si nici berea. Daca imi cerea bere de la mine din pahar ii dadeam? Evident ca nu. Asa ca de ce sa o dau cu parfum? I-am spus mereu ca ea e frumoasa asa cum e, ca asa sunt toti copiii, frumosi si perfecti. Si ca adultii se mai spoiesc din cand in cand pentru ca-s mai batrani si oleaca mai uratzei. Si tre' sa mai repare pe ici pe colo ce a stricat Mos Timp. Vreau sa stie ca frumusetea nu sta in oja si farduri si nici in haine. Si pana acum a inteles foarte bine asta. 

  Se bucura cand primeste ceva de imbracat...pret de 3 secunde. Doar asa, ca e ceva nou. Acum a invatat cum e cu asortatul culorilor, ii place sa se imbrace si sa mearga la oglinda sa vada daca hainele alea arata bine pe ea. Apoi fuge sa se incalte si sa plecam...sa isi vada colegii. Pe ei ii iubeste. Ei sunt mai importanti decat niste carpe. 

  Ii plac mult mai mult incaltarile pentru ca le vede utilitatea. Stie ca e nasol sa te roada sau sa fie prea mici sau prea mari. Ii place sa mearga pe jos si stie importanta incaltarilor comode. Cand are ceva nou de incaltat ar sta incaltata in casa o zi intreaga. 

  Vreau sa stie ca e frumoasa. Ca e perfecta asa cum e. Ca ea face hainele frumoase, nu invers. Ca o femeie adevarata nu se bazeaza pe farduri ca sa aibe lumina in ochi. Lumina vine din suflet.