Disclaimer d-ala: mi se spune mereu ca o sa vad eu cand o sa ajunga Mara la scoala asa cum mi se spunea si ca o sa vad eu ca o sa ajunga la "gradi" si o sa vrea dulciuri si porcarii. Chestie care nu s-a intamplat, deci ce e mai jos e fix opinia mea personala despre un subiect "necunoscut mie". Daca aveti injuraturi, proferati-le in gand, va rog!
Mai nou ma invart printre informatii din astea "scolaresti", desi noi nu am ajuns la "scoala" in adevaratul sens. Alta tampenie, in opinia mea, aceasta clasa zero le va distruge acestor copii asteptarile si ideea despre scoala. E simplu: in teorie la anul se vor duce tot acolo. Doar ca regulile jocului vor fi total altele exact in momentul in care ei au ajuns la un confort psihic si fizic legat de "scoala" si de tot procesul ei. Si cand vor ajunge in clasa intai vor fi extrem de bulversati. Pentru ca acolo "it's a job". Aici e doar joaca, cantec si ceva betzigase.
Sa zicem ca ajung acolo, la scoala aia reala. Am o cunostinta care are un baietel clasa a doua si o fetita de 3 ani. Cand fetita s-a dus la o petrecere a copiilor colegi cu fratele ei, mama i-a auzit pe acestia mai mari spunandu-i foarte serios fetitei , citez, "bucura-te acum DE VIATA, ca dupa aia o sa intri la scoala si se TERMINA totul"....Fetita a ras si si-a vazut de papusile ei mai departe. Mamei i s-a rupt sufletul. Dar n-a facut nimic sa afle de ce baiatul ei considera ca i s-a sfarsit viata in clasa a doua. Cateva zile mai tarziu mi-a zis ca a stat cu el pana la ora 1 noaptea ca el sa isi faca tema la romana. Pentru ca ea nu a putut fi acasa, el n-a stiut sa o faca, etc. Asa ca a stat cu el, copil de 8 ani, pana la ora 1 noaptea. A doua zi copilul evident a fost sculat la 7. Eu, uluita, am intrebat-o ce se intampla daca nu o facea. Mi-a raspuns repede ca doamna ii umileste in fata clasei. Ii ridica in picioare si le aplica o umilire publica. Eu incepeam sa ma isterizez cand ea mi-a zis foarte resemnata ca ce, eu cred ca il alte parti e altfel? Zic nu stiu cum e la altii, dar tu personal de ce nu iei masuri?
Mie mama mi-a zis de mica ca daca unu' se arunca de pe pod nu e cazul sa ma arunc eu. Si ca de multe ori sunt cazuri in care se arunca toata turma de pe pod, asa ca ar fi mai intelept sa strig sus si tare atunci cand eu nu doresc sa ma arunc de pe pod. Eu asa am fost crescuta. Eu mi-am luat apararea si mie personal copil fiind, asa ca acum, cand sunt in postura de a-mi apara copilul de un "sistem" care nu e al meu, nu l-am votat, nu i-am dat nici un fel de credit de multi ani incoace....eu o sa aleg sa zic nu sistemului de invatamant romanesc. Doua pagini de exercitii tema la o singura materie, pentru a doua zi, la clasele primare? NU!
Sapte mii de exercitii pe vacanta de vara, milioane si trilioane de pagini de scris, rescris, calculat si dictat? NU! Pentru ca altii mai destepti ca noi au zis ca se aplica regula 10 minute per-clasa. Adica 10 minute in clasa intai, 20 intr-a doua, etc. Stiti cate ore de teme fac copiii Romaniei din ziua de azi? Dar parintii lor? Pentru ca azi, copilul e pus in imposibilitatea de a-si achita singur sarcinile "de serviciu"...si atunci parintii sunt obligati sa stea in carca lor, sa scrie si sa socoteasca cu ei, sa rezolve probleme cu enunturi gresite (eeeeenorm de des, mi se pare uluitor!).
Niste oameni au facut multe studii, ba au si aflat ca acei copii pusi in situatie de "too much homework" ajung sa aibe rezultate mai slabe la testele sistemelor. American, britanic, australian, daca mai caut un pic scot studii si din Papua. Si sa fim bine intelesi ca si in aceste tari tendinta e de "mai mult"...insa e "mai mult" adica in loc de 20 de minute, aia fac 30 si mamele lor sunt ultragiate, rup internetul intreband psihologi daca e ok, daca nu cumva e cam aiurea!
Eu n-am fost eleva de 10. Am fost de 8,50-9. Mama mea n-a stat niciodata langa mine sa fac vreo lectie. Poate prin clasa intai de cateva ori. Imi mai verifica caligrafia si imi mai rupea pagina daca scriam urat sau faceam purcei d-aia de cerneala, n-am inteles niciodata de ce, sincer. Atata vreme cat scrii inteligibil nu trebuie sa fie si "frumos". Scrii cum scrii. Sa fie CORECT, si sa se inteleaga toate literele. Si cam atat. Imi faceam temele in scoala primara, dar stiu si cateva cazuri in care nu le-am facut din diverse motive. Ori ca uitam sa imi notez, ori ca uitam ca am tema la vreo chestie. Aveam o invatatoare batrana care nu tin minte sa ne fi certat vreodata ca nu ne-am facut vreo tema.
Si nu tin minte niciodata, dar niciodata in clasele primare vreun moment in care eu, elevul normal, nici tocilar dar nici lenes, sa fi considerat ca imi e greu sa imi fac temele singura. Singura, atunci cand veneam cu cheia de gat acasa si nu era nimeni. Si cand eu imi faceam lectiile singura inainte sa ajunga maica-mea acasa. Atunci ea mai verifica, mai rupea, mai vedeam ce mai faceam da' eu stateam in dormitor si daca ea era acasa, si scriam acolo de una singura in legea mea ce aveam de scris. Daca nu stiam ceva ma duceam la ea, dar nu imi aduc aminte sa fi fost prea dese momentele in care sa nu pricep intrebarea din "lectii". Nu era greu! Poate sunt eu nebuna, poate la altii a fost altfel...nene, nu mi-a placut in mod special scoala pana la facultate, dar nu mi s-a parut "greu", imposibil, "final de viata"...Aveam de lucru pe masura puterilor mele! Si acasa si la scoala. Un singur profesor a fost abuziv cu noi (fizic si mai ales psihic), in 5-8, cel de matematica...pana si ala ne dadea si el acolo 2-3 probleme...nu douazeci.
Ei bine, azi, an 2013, vine copilul acasa cu 4 pagini de probleme la matematica si alte 3 la romana, si cine stie inca mai ce la altele. Ce faci? Faci ce e corect pentru sistem? Pentru altii? Sau faci ce e corect pentru copilul tau? Este corect, moral, etic, sa ii spui "maica, eu sunt mare, eu stiu sigur ca aceasta cantitate e prea mare pentru tine, ai voie sa NU o faci pe toata"? E corect? Sau e corect sa mentii minciuna oribila in care se scalda sistemul romanesc de invatamant cum ca "ca sa fii destept tre' sa faci tot ce iti zic astia, maica", ce daca tu mori sau ajungi ca in timpul saptamanii sa lucrezi cu creierul mai mult decat o fac parintii tai la joburile lor?
Da, copilul trebuie sa isi faca temele. Sa fie responsabil, sa invete dupa puterile lui tot ce trebuie sa invete. Tot ce poate sa invete, ca mai e si aspectul asta: scoala romaneasca are o mare durere in cur fata de inclinatiile native ale copilului. Ii doare pe ei undeva la ce e talentat natural un copil. Ei fac "concursuri Piticot" si alte tampenii pe bani pentru niste jmecheri. Da, copilul trebuie sa invete la scoala. Asta e jobul lui pentru multi ani de aici incolo. Dar nu poti sa abuzezi de psihicul lui, sa ii pui in carca mai mult decat poate el sa faca.
Pentru ca asta faci de fapt. Copilul iti este abuzat iar tu ii spui ca e ok sa fie asa. Si toata lumea TACE!. Ma gandeam azi ca daca nu o oblig pe Mara sa manance mai mult decat o tine stomacul, cum as putea sa o oblig sa lucreze cu creierul mai mult decat poate ea la o anumita varsta? Doar pentru ca creierul nu vomita nu inseamna ca e ok! Asa se ajunge la "bulimia de scoala" in care copiii sunt infundati cu teme, informatii prea multe si prea grele pe care ajung sa le vomite afara imediat. Nu mai retin nimic, nu ii mai intereseaza nimic, scoala e o corvoada si un chin absolut. Este de inteles. Ei se apara. Daca nimeni nu ii apara, se apara singuri. Ajung indiferenti. Una din cele mai triste chestii a fost cand prietena Marei, Bianca, a zis de ziua mea "mie mi-a placut la gradinita, stiti de ce? pentru ca acolo nu aveam teme!". Asadar ne obligam copiii sa viseze la trecut, sa se uite inapoi in loc de INAINTE, sa se uite cu nostalgie la perioada gradinitei....cat de trist e asta? Cat de profund trist e asta?
In scoala primara, chiar si in timpul saptamanii, copilul, dupa teme, ar trebui sa aibe timp sa iasa afara la joaca, sa citeasca, sa faca si alte lucruri alaturi de parintii lui pe care oricum ii vede putin intr-o zi. Cum suna asta....copiii lucreaza la corporatie din clasa intai! Si se uita inapoi cu nostalgie la perioada "facultatii", adica la gradinita!!! Dar viitorul? Unde e viitorul in ochii lor? Si oare cum arata el?
Mah, noi avem teme. Si le avem de cand au intrat copiii in sistemul scolar, adica de la 4 ani. Ce inseamna teme la noi? La 4 ani, primesc chestii de colorat, de grupat, de numarat etc, exact pentru nivelul lor, dar le primesc intr-o zi sau maxim doua din saptamana. Ceea ce inseamna ca pentru tema de luni ai pana lunea cealalta sa o termini, in ritmul tau, ca poate azi n-ai vreme, dar maine gasesti 15 minute sa te ocupi. Iar cea de miercuri e due pe miercurea viitoare. Iar cartea care o primesti de la biblioteca vineri, trebuie sa o dai inapoi vinerea viitoare. Etc. Asta la 4 ani. Nivelul de efort ar fi undeva la o medie de 5-10 minute pe zi, spun eu. La 5 ani, cand deja copiii citesc si scriu mai bine, se trece si la scris (sau chestii care tin de scris, adica scrie initiala fiecarui obiect de pe pagina, sau grupeaza-le, sau gandeste-te la un alt cuvant care incepe cu aceeasi litera, sau contine acelasi grup de litere, etc), mai mult la notiuni de mate (tot sub forma asta de joc) si la compuneri (au primit cate trei carti pe saptamana deja, iar intr-una din ele la sfarsit era o intrebare, pe care trebuia sa o dezvolte, un fel de "rezumat" literar pentru nivelul lor - chestie menita sa le dezvolte intelegerea pentru textul citit si sa le dezvolte exprimarea libera pe o tema data). La 6 ani, adica in clasa I deja, primeste o carte de citit in fiecare zi (bine, sa nu-ti imaginezi ca sunt romane, sunt carti de povesti sau non-fictiune adresate specific varstei lor) pe care trebuie sa o noteze in fiecare zi in jurnal, trebuie sa fie in stare sa povesteasca ce au citit, daca le-a placut, daca da, de ce, daca nu, de ce, etc. Plus un caiet de tema luni, pe care trebuie sa o termine pana cealalta luni, cu exercitii de tot felul (tot asa, incercam in fiecare zi sa completam cate putin, cam 10 minute pe zi). Plus un set de cuvinte pe care le primesc luni si pe care trebuie sa le invete, inteleaga, foloseasca in propozitii si din care au dictare vinerea. Plus alte chestii care se refera mai putin la scris si mai mult la a povesti, a-i invata sa se exprime, a-i invata sa diferentieze binele de rau, a-i invata sa gandeasca si sa gaseasca solutii si asa mai departe. Acum sunt la faza la care facem doua seturi de teme, unul de JK si unul de clasa I, si ne distram, nu ni se pare obositor sau peste puterea copiilor, lor chiar le face placere. Vad in mod clar progres, si le ramane suficient timp de interactiuni si joaca, deci nu e corvoada. Plus ca unele chestii, cele verbale, le putem face in timp ce pregatesc de exemplu mancarea sau ceva, ca pe ei nu-i doare gura sa vorbeasca, nu?! :-)
RăspundețiȘtergereNu stiu cum o fi mai incolo, dar deocamdata la nivelul nostru temele sunt binevenite, le vad rostul si valoarea clar.
Exact cum ziceam efort pe masura puterii. Deci de luni pana luni nu de luni pana marti 2 pagini la mate, 3 la romana, sapte la mai stiu eu ce....
ȘtergereNicaieri in lume copiii nu fac teme cu placere:) Asta nu inseamna ca e OK sa le dam mai mult decit ii tin puterile dar nici a minimiza permanent 'sistemul' si a bagateliza profesorii, temele, materia, absolut tot ce tine de scoala nu mi se pare ok.
RăspundețiȘtergereNu minimizeaza nimeni nimic, decat sistemul romanesc. Daca mai sunt si invatatori care nu fac asta in ziua de azi, BRAVO lor. Eu de aia am pus linkurile alea cu studii care s-au facut. Si nu, nu e asa, uite comentariul de mai sus, ce inseamna teme in Canada unde locuieste Simona. Copilul nu e chinuit, i se dau chestii de facut pe masura puterii lui. Total deacord ca sunt necesare, ca si scoala dealtfel...dar NU ASA! Nu, niciodata asa, in felul asta abrutizant!
Ștergerenici eu nu tin minte sa fi considerat ca mi s-a sfarsit viata din cauza temelor in scoala primara (si chiar gimnaziu si liceu). ok, la noi era mama prin preajma, dar era din cauza piticilor ei personali, nu ca nu ne-am fi facut noi temele din proprie initiativa. mai apelam la oaresce ajutor, dar din cand in cand si doar la matematica (cel putin in scoala primara; ca intr-a v-a a venit poezia "bade ioane" de nu-mai-stiu-cine si celebrul exercitiu "de ce il chema p-ala ion"; doar cine a intrebat pe mama/tata a facut exercitiul ala; cel putin asa a fost la mine in clasa). :) chiar si in gimnaziu cand la vremea aia consideram ca sunt cam multe teme, aveam timp si de joaca, si de batut cu fratelo si de ajutat mama la gatit si de citit (mai ales de citit :) ). si foarte strict vorbind, deja din gimnaziu nu mai faceam toate temele, adica nu invatam chiar la toate materiile (geografia, biologia sau mai stiu eu ce), dar orisicat, hartile la geografie sau nus' ce desen la biologie erau desenate (traiasca indigo-ul; si acu' imi amintesc harta marii britanii, desenata fara indigo; britanicii m-ar fi tras pe roata :) ) chiar si cand nu invatasem pt materia respectiva. si nu ne umilea nimeni. poate vreo nota mica, dar nu mare circ.
RăspundețiȘtergereo aud pe colega din fata mea vorbind de temele fiica-si, momentan clasa a iv-a si ma ingrozesc, INGROZESC. cica-i scoala de fite si elita. o sa-mi duc copilu' la scoala de dupa colt. (chiar e una :) ). si o sa faca atatea teme cate o sa consider eu ca poate.
cum mama spumelor sa zica niste copii de 8 ani, "bucura-te de viata cat mai poti"! cred ca as fi fost cu mainile/dintii in jugulara invatatoarei in seara aia.
ady
asa am simtit si eu, ady! mana la jugulara direct...si o prietena mi-a confirmat pe fb in seara asta ca asa zice si fetita ei care e clasa a3 a ...plus Bianca mentionata in articol..deja pe bune, e un fenomen, nu pot sa zic ca sunt EU nebuna...ne batem joc de copii???
ȘtergereCorect punctat.Temele sunt foarte multe si depasesc puterea copilului.Unde se poate ajunge? In situatia de a nu mai merge cu entuziasm la scoala.Nici acasa nu-i mai roz,ca doar si acolo il asteapta carca de teme.Au teme si pentru vacante.Un stres permanent la care sunt supusi cei mici si se poate ajunge la anxietate,in timp,in cazul celor mai sensibili.Cum s-a ajuns aici? M-am intrebat de nenumarate ori.Sistemul este prost.Orgoliile invatatorilor sunt mari.Nici ale unor parinti nu-s mai prejos.Nepoata mea este in clasa 0 si.in vacanta s-a jucat cu o junioara din vecini care i-a spus clar: ''sper sa ai o invatatoare care sa va dea teme putine...eu nu mai am timp sa ma joc''.O prietena de-a mea mi-a spus ca face teme cu copila ei,in clasele primare,asa cum spui,pana tarziu in noapte si nu-i un copil greu de cap,pe bune.La inceputul clasei I imi amintesc ca imi povestea ca invatatoarea tipa la copii,ii facea prosti si le spunea ca n-au invatat nimic la gradinita...Stai asa,ca sunt atatia copii care desfasoara si activitati extrascolare.Nu c-ar fi copilul neaparat dotat sau interesat,dar asa se poarta.
RăspundețiȘtergereCand eram mici,tata ne verifica temele asa cum spui ca facea mama ta si asa am facut si eu cu fiica-mea.La sedintele cu parintii ma simteam ca din alt film...sa-i fi auzit cum se intrebau unii pe altii de teme,de probleme,de lectii...era concursul parintilor.
Aici se invata multe prin joc si este interzis sa stresezi in vreun fel copilul.Nu vrea sa faca o chestie? Lasa-l,o va face cand va fi pregatit.Totul,asa cum ai subliniat,dupa puterile copilului.Dar cat tin si alea....
Eu nu pot sa ii inteleg pe parintii care nu inteleg ca nu e ok, chiar nu e ok sa fie supus un copil la atata stres. Da, trebuie sa faca lucruri, sa invete chestii...dar nu asa. Oare ce o sa isi aduca aminte copiii astia peste 20 de ani despre copilaria lor? Cum o sa fie pentru ei sa creasca si sa isi dea seama ca oricum 80 la suta din chestiile din scoala le sunt perfect inutile iar ei au fost supusi unor presiuni uluitoare de la varsta de 7 ani...ireal....
ȘtergereNu cred ca e ok ca un copil sa ajunga sa nu mai aiba timp de joaca, ori sa fie trist pentru ca si maine are scoala. Am auzit plangeri destule de la parinti de copii mai mari decat al meu. Am ras si am plans citind cerinte pe care nu le intelegeam, nu aveau sens. Este de plans, pentru ca asta inseamna ca cei care concep manualele, exercitiile, nu sunt suficient de bine pregatiti, nu sunt in stare sa formuleze cerinte clare, nu stiu sa se exprime. Si atunci, ce invata copii astia? Cred ca ai dreptate: e timpul sa spunem "nu", cu curaj!
RăspundețiȘtergereAsa te vreau!
ȘtergereMa gandesc cu groaza ca peste 4 ani intram si noi "in sistem". Sper ca totusi pana atunci se vor mai indrepta lucrurile (stiu, visez cu ochii deschisi...). Ca si tine, imi amintesc ca imi faceam singura temele, parintii ma intrebau (fara sa verifice!) daca mi-am facut temele si aveau incredere cand le spuneam ca da. Cand aveam nevoie de ajutor la vreo problema de matematica, ii lasam tatalui meu caietul pe masa din bucatarie, si cand venea de la serviciu, la 11 noaptea, imi rezolva problema, iar dimineata ma trezea cu o jumatate de ora mai devreme si imi povestea ce si cum. Aveam timp de joaca, ieseam zilnic pe strada la copii, ma jucam prin curte, coloram, citeam, aveam timp sa ma si plictisesc. Din ce aud acum, copiii abia au timp sa mai respire. Avem un copil in vecini, care in vacanta de iarna a avut tema la matematica nu stiu cate zeci de probleme pe care, pe langa faptul ca trebuia sa le rezolve, mai trebuia sa le si scrie pe caiet. Scrisese saracul copil doua caiete!!! Pai pentru ce mai au vacanta? Ca sa lucreze mai mult ca in timpul scolii?
RăspundețiȘtergereExact! E o aberatie. Cand eram noi in scoala materia era accesibila si la fel si cantitatea de lucru pe care o aveam.
Ștergere"Cateva zile mai tarziu mi-a zis ca a stat cu el pana la ora 1 noaptea ca el sa isi faca tema la romana. Pentru ca ea nu a putut fi acasa, el n-a stiut sa o faca, etc."
RăspundețiȘtergereAdica nu ma intelege gresit, am fost si eu eleva si am amanat si eu teme, dar nu e niciun motiv pentru care un copil ar trebui sa stea la 1 noaptea sa lucreze. Pe bune. Nu ai facut tema pana atunci, asta e, la revedere, ne pare rau, si maine e o noua zi. Care e cel mai rau lucru care se poate intampla? Sa ia un 2? Asta e, din note se invata
Nu arunc cu pietre in persoana de care povesteai tu, dar e si vina parintilor de multe ori pentru ca nu ii lasa sa "cada". Asa devii responsabil si asa inveti o gramada de chestii, nu doar sa ceri ajutorul. Si volumul ala mare de teme ar fi neutralizat, pentru ca niciun copil nu ar avea tema facuta a doua zi.
In plus, ca un pont, intereseaza-te de metode alternative de educatie, prezente chiar si in Romania. Chiar daca vei pleca, nu strica sa intrebi. De exemplu, step-by-step e o metoda mult mai potrivita pentru tine, cred. :) Succes!!
Anonim, n-ai citit cu atentie. Nota 2 nu era problema ci umilirea in fata clasei. Asta am intrebat si eu initial, de ce sa nu il lasi sa isi asume faptele. Dar umilirea in public nu e o "pedeapsa" pe masura faptei de a nu-si face tema, sa fim seriosi. Sunt copii de 8 ani. Step by step nu exista in Ploiesti. Noi aici traim. Step by step e o metoda mult mai potrivita pentru ORICINE! :))))
ȘtergerePe aia care le-o creat
RăspundețiȘtergereFutai dracu cretini
Sunt de acord cu acest articol. Eu spre exemplu, sunt in clasa a IX-a. Astazi e luni si mi-a dat la limba română 4 pagini a cate 6 exercitii fiecare. Toate exercitiile sunt de genul "Exprimati-va opinia in minim o pagină", "Scrieti un eseu argumentativă de minim o pagină", etc, toate acestea fiind de pe o zi pe alta, respectiv de luni pe marti. Tot astazi ne-a dat pana vineri , sa citim o carte intreaga, sa ii facem rezumate si caracterizări. Toate astea doar la romana. Sa mai adăugăm teste la matematica, teme la matematica, fizica, lectii de 5-6 pagini la biologie de 2 ori pe saptamana, teme la istorie si informatica. Dupa ce ca avem o carte de citit, acelasi profesor mai da si o grămadă de teme, ca doar na, doar nu o sa ii las elevului timp sa citească. Tin sa precizez ca se pun note de 2 pe orice. O intrebare, 2
RăspundețiȘtergere