Tricotez

 Amintiri. O zi geniala ieri. M-am gandit eu in toropeala de la pranz ce sa fac ce sa fac sa mai distrez copilul. Nu ca n-ar avea pe aici pe la 2 Mai distractii destule...doar ca am ajuns la momentul la care ea e om mare si eu incerc din rasputeri sa ii tricotez momente. Pentru ca acum tine minte tot. E la momentul-burete al vietii ei. Acum are 6 ani si 4 luni...acum stie tot si are amintiri permanente cu multe lucuri si excursii frumoase. 

  Din negura toropelii mi-a rasarit un gand: sa o duc in "expeditie". E foarte atrasa de expeditii, comori, excursii, locuri de explorat. Asa ca am decis brusc sa o duc in expeditie pe plaja pustie dintre 2 Mai si Vama Veche. Doar patru kilometri de plaja goala. Nu mai fusesem demult acolo, e un loc special pentru mine insa de cand s-a prabusit faleza nu m-am mai dus. O vreme nu se mai putea trece prin pamantul cazut de sus de pe deal.

  Am asteptat sa se faca 5, am umplut un rucsac cu prosoape si acareturi si am pornit. Cand i-am zis ca mergem in expeditie a inceput sa tzopaie incontrolabil si sa faca bagaj. Si am mers. Mult. Am luat-o pe plaja, am trecut de cazemata, am trecut de Micul Golf si am mai mers cale de inca trei golfuri catre Vama. Pe niste potecute cat piciorul trasate de alte picioare in pamantul cazut de pe faleza, pe bolovani, pietre, scoici, nisip, apa, munti de pamant pravalit in mare...Pe vremuri aveam impresia ca ala era un drum greu, pe scoici si atat. Ieri cu copilul atarnat de mana si facandu-mi cruci cu limba-n cerul gurii...mi s-a parut mult mai greu.

  In unele zone e de-a dreptul periculos. Dar cata incantareeeeeeee pe Mara. Chiote de cate ori vedea alta piatra frumoasa. S-o luam si pe asta! Zic maica, io am rucsac da' daca mi-l umpli si cu pietre lesin aici. In al treilea golf era soare asa ca ne-am oprit sa facem plaja si baie. Baie sub forma de balaceala pe pietrele alea ca acolo n-ai unde sa intri sa inoti. Dar cum apa era foarte limpede curata si linistita...a fost un deliciu. Am facut si nudism ca sa ne bronzam dosurile albe...Si cum ne distram noi mai bine cautand scoici si melci odata aud propozitia de care se teme orice mama in afara stabilimentului numit casa: "mami, fac caca!"

  Zdrang! Ooo ce bine...n-am nici servetele la mine...minunat! Si cu scoica nu prea merge s-o sterg. Sau? Mnu. Aaaa, mami hai cu fundul in apa, am soptit bland gandindu-ma ca totusi o sa ma refuze. Sperand ca o sa ma refuze :) Dar cum situatia era presanta...copilul a zis fericit DA! Si aici urmeaza descrierea tehnicii de cacare in apa marii... Pentru disperatii care nu inteleg ca un copil aflat la 3 kilometri de o asezare omeneasca nu poate sa se "tina" pana la o toaleta... ce sa zic, aveti un x sus in dreapta! Folositi-l cu incredere. Noi nu am facut pipi niciodata in oras, pe strazi sau in alte locuri PUBLICE.  Dar in situatia de fata nu vad ce-as fi putut face...

  Pentru cine n-a inotat niciodata foarte departe de mal dimineata si nu l-a apucat pe acolo o nevoie brusca si inexplicabila...nu stii niciodata ce panica te ia cand esti pus in fata acestei situatii delicate. Am bagat-o cu fundul in apa si apoi am asteptat cuminte sa o ridic brusc din locul faptei. De ce? Pai cum sa va explic...cacatul pluteste. Deci daca ii dai drumul in apa si nu fugi repede, te va mangaia duios pe spinare si te vei trezi cu el in ceafa. Apoi trebuie sa calculezi foarte repede viteza vantului si puterea valurilor ca sa vezi in care naiba de directie trebuie sa inoti sprint ca sa nu te intalnesti cu dansul...nas in nas ca sa zic asa.

  Ei bine am ras cu Mara sa lesinam. Cand l-a vazut plutind a fost extraordinar de mandra si l-a urmarit cu patos multa vreme sa vada ce face si unde se duce. Uimirea a fost ca "uite, mami, plutesteeeeee". Ma mir ca n-a zis cat de dragut e el cum pluteste. Intermisiunea cacacioasa terminata, am pornit inapoi spre casa.

  Ne-am oprit si la Micul Golf la locul de joaca unde am stat doua ore si m-am uitat la ea cum se joaca cu copii si incearca sa se suie pe funii si alte dracii. Si unde imi venea sa bocesc in paharul cu bere de "aoleu maica ce copil mare am si vaideminecefrumoasasidesteaptaemancaoarmamapeeadebulina!" Si apoi m-a apucat doru' de ta-su ca nah, de obicei lacrimam amandoi asa cand ne uitam la ea, si acu' lacrimam singura si pana mea...ahcedorimiedeel!

  Cand am reusit intr-un final sa o iau de acolo ne-am intors pe plaja noastra unde am facut o baie in mare pe aproape intuneric. Marea era perfect linistita si caaaaalda iar noi ne-am chirait in apa ca vazuse fi-mea mai devreme un crab viu si apoi o meduza moarta si a declarat sus si tare ca ea nu mai intra in apa citez "in viata vietilor meleeee". Am iesit din apa si cand am intrat in gradina, dupa atatia kilometri si aventuri ea suspina toata ca aoleu ce frumooooooos a fooooooost. Ca cea mai frumoasa zi si expeditie si ca sa mergem si cu tati cand o sa vina. Zic da, da, in gandul meu...ala e in stare sa ia masina si sa o ia voios pe plaja catre Vama. Atunci sa vezi expeditie!