Shhhhhhh

  Liniste! Bah, n-auziti, acolo in spate, am zis liniste!?! Musca! Nu mai poci nene, vreau o secunda de liniste. Lunga vara, maica, lunga cat o...vara de post...Greu, drumuri multe, lume multa, Mara multa si plina de "eu nu vreau ASA, eu vreau INVERS"...Singura cuc cu casa in carca, mama bolnava, copilu' vrea la plaja, turistu' necesita diverse...

  Dupa care ce pana mea, sa nu fac si io o pneumonie? Ca poate ma plictiseam oleaca...Noroc ca m-am dus la Ploiesti si am zacut acolo cu mare avant in maldarul de ardei copti si oalele cu zacusca. Pana am simtit cum imi vine sa lesin cu spor pe gresie de fo' doua ori si atunci m-am dus la farmacie repejor si am cersit un antibiotic d-ala de cai. Seara mi-am chemat doctorita de familie care, norocu' meu chior, locuieste pe palier cu noi, am pus-o cu urechea in carca mea si i-am zis "femeie, io cre' ca am d-aia pneumonie d-aia, ete ia vezi mata, io am luat antibioticu' asta, ie bun?". Din nefericire mi-a raspuns cu DA la ambele intrebari. 

  Aproape 34 de ani am reusit sa nu fac asa ceva, am facut-o acu' luata de la maica-mea care zacuse din cauza asta de mai aveam putin si chemam si Salvarea si popa, doi in unu' la oferta, ca nu stiam daca e caz de antibiotic sau de coliva, ca era femeia albastra, batea in verde si mai avea foarte putin pana sa moara. Noroc ca era s-o bat si asa a vrut si ea sa ia antibiotic. Tarziu si prea putin, normal, ca nah...doar nu era sa ma asculte din prima si total...nu-nu! 

  Acu' am inviat putin. Adica am terminat o saptamana de antibioticu' ala de cai care mi-a facut bine da' mi-a produs un rau mai rau ca boala in sine. Asa cevaaaaa....Deci nu ca te culca boala asta infioratoare ea de felul ei, da' antibioticul pentru plaman iti pune bomboana pe coliva de flegme. Na, ca n-am alta rima...

  Am inteles si eu acum de ce pe vremuri murea lumea de d-asta. Pai ca e ca si cand ti-ar pune unu' o punga pe cap si te-ar lasa acolo. A, si tusesti. Si scuipi. De aici s-a inventat vorba "iti scuipi plamanii". Pentru ca practic asta faci. Da' oricum ei nu-ti mai trebuie ca sunt de cacat, nu mai baga oxigen calumea in sistem, nu mai nimeresti cam deloc sa respiri eficient cu ei, ametesti tot la fiecare doi pasi pe care ii faci...deci nah, ce sa mai faci cu ei, da-i dracu', ii scuipi afara bucata cu bucata. In rate. 

  Si mai transpiri. Aaa, credeai ca transpiri ca e cald afara? O fi cald, da' poate daca ai pneumonie faci ca mine care m-am dus atza la aerul conditionat, i-am dat drumul si am stat pana cand am vazut cu uimire ca am 19 grade in casa si io sunt fleasca. Atunci sa vezi nervii naibii! L-am oprit trista si am transpirat in continuare voios ca ce mai conta daca e cald sau nu, io stropseam apa de mai aveam putin si lasam dara in urma. Si beam apa cata n-am baut tot anul cumulat. Na, corpul e mai destept ca tine, brusc nu mai cere bere deloc. Si nici mancare de nici un fel. Vrea apa. Si liniste. Si cand e liniste iti auzi pieptul cum huruie mai ceva ca un motor de Trabant.

  O saptamana n-am dormit de zgomotele din pieptul propriu. Altceva n-aveam, decat niscaiva febra, si aia se rezolva cu nurofene...da' ce te faci cu zgomotul? De tusit tuseam ziua, ca o doamna...sau ca un tractorist pe Carpati...da' de dormit ioc. Eh, a mai trecut si asta...mai am inca emotii si sunt curioasa daca Mara va lua frumosul virusel care ne-a captusit...nu mai zic de Marius care trebuie sa plece duminica inapoi la treaba, si fix o d-asta i-ar lipsi lui acolo. Sa ne tineti pumnii sa n-o mai ia nimeni. Si sa fie liniste. O toamna linistita va doresc!