In concediu

  Ieri am ajuns in Ploiesti cu ceva treburi. Singura, fara chilotzica cu ochii mari si glas ascutit. Am mers cu masina cu o femeie frumoasa si desteapta, un om pe care l-am intalnit cu cateva zile inainte pentru ca s-a cazat la noi la casuta din 2 Mai. Ne-am placut reciproc si am inteles inca odata ce inseamna prima vedere si potrivirea unor oameni total straini pana ieri. Mi-am adus aminte inca odata ca instinctul meu e bun, imi place sau displace cineva din primul minut de interactiune si in 9 cazuri din 10 nu gresesc.

  Am trancanit ieri doua ore jumate pana in Bucuresti de ziceai ca ne cunoastem de o viata. Si iar am realizat ca numarul de ani de cand il cunosti pe un om devine irelevant daca nu te potrivesti cu omul ala. Asta apropo si de casnicii esuate, de oameni care stau impreuna in relatii sau prietenii nepotrivite lor. Lucrurile sunt de fapt foarte simple si tin de chimie. Viata nu e asa complicata cum pare, mai ales cand ajungi la o varsta la care stii de fapt ce vrei foarte clar, ce iti place sau nu, ce asteptari ai de la un om. 

  Fara copil ma simt in concediu. E liniste in jur, nu imi cere nimeni de mancare din ora in ora, nu colorez nimic, nu ma uit la sute de desene intr-o zi si dau din cap admirativ. Eu cu mine. Mi-e dor de ea si fiecare obiect din casa imi aduce aminte de ea intr-un fel sau altul. Dar imi e bine singura acasa. Sunt o persoana suficient de simpatica incat sa nu ma plictiseasca propria mea companie. La sfarsitul saptamanii care urmeaza vine si Marius acasa, mergem inapoi la 2 Mai si vom avea o saptamana toti 3. Va fi o fericire totala. Dar e bine si in concediu pe aici.

  Mi-am propus sa fac chestii pentru iarna in saptamana asta. Ardei copti, castraveti murati...ze stuff. Ne plac mai mult ca cele din comert si Mara le mananca peste iarna cu mare placere, asa ca o sa fac chestia asta pentru ea. Daca ar fi dupa mine as interzice pusul de muraturi si chestii prin lege, atat de mult urasc aceasta activitate. Urasc. Cred ca e cam singura chestie dintr-ale bucatariei pe care o urasc cu mare pasiune. Pana si transatul ala de oaie de acum cativa ani mi-a parut mai simpatic ca activitatea numita "sa punem chestii in borcane". Da' na...ce sa fac si io in "concediul" asta...

  Si o sa ma relaxez. O sa imi incarc bateriile pentru restul de sezon pe care il mai avem la 2 Mai. Au venit primii oameni pe 2 iunie si cred ca o sa vina pana prin 2 octombrie ca deja pe septembrie e batalie :) Anul asta a fost minunat, lumea care a venit la noi a fost de nota zece, cu multi din ei vom ramane prieteni pe viata. E foarte misto senzatia aia cand vezi oamenii ce mult se bucura de casa, cum li se aprind ochii si sufletele cand ajung in curtea aia, asa rustica si plina de balarii cum e ea...cum ne zic ce bine dorm si cat de bine se simt. Te umple asa de un bine si de o caldura. Am avut zeci de copii acolo si ma gandesc ca unii vor reveni probabil ani si ani de zile la noi si vor avea amintirea "verilor la 2 Mai la mare" la noi in curte. Vor fi adulti si isi vor aminti cu mare drag cum erau ei in copilarie la mare...

  Deci sunt in concediu. Preconizez mult somn, multa lene si foaaaarte multi ardei copti...