luni, 24 septembrie 2012

Cabana Ciucas, un colt de rai

  Am fost ieri pana acolo asa pe nepusa masa. Cele mai misto excursii sunt alea in care ne sculam de dimineata duminica si eu zic inevitabil "hai sa facem si noi ceva vesel" El inevitabil stramba din nas sau zice "o ciorba de burta"...sau alta chestie animala. Eu insist si pentru ca ma iubeste prea mult nu mai poate sa strambe mult din nas si, mormaind, incepe sa se imbrace...tot intrebandu-ma "da' ce cautam noi acolo...". Ieri am zis ca de obicei Sinaia si ca de obicei el s-a enervat teribil. 

  Pentru mine Sinaia nu e aia pe care o stiti cu totii acum, plina de bucuresteni si pitzipoance in weekend si atat de plina de masini incat nu poti urca cu piciorul la cota 1400 ca de gazeaza aia pe drum mai ceva ca la Hitler. Pentru mine Sinaia e Platoul Izvor, cartierul cu acelasi nume, unde e o casuta de munte veche. A prietenilor bunicii mele. Acolo mi-am petrecut multe sau toate vacantele de iarna cand eram mica si apoi mai mare. Acolo e liniste, e acasa pentru mine...si e mirosul ala de brazi si de munte care pe mine ma da pe spate in egala masura ca cel de mare si de 2 Mai. 

  Iar am zis Sinaia, iar s-a enervat...iar mi-a zis dintr-o suflare ca el nu se duce in mizeria aia sa nu aibe unde sa parcheze. Apoi a zis hai la Ciucas la Diana, sotia prietenului Lica. Ea lucreaza acolo la cabana. Asa ca am pus repede toalele pe noi si am fugit intr-o duminica de septembrie plina de soare si de bucurie. Drumul prin Maneciu a fost ca de obicei...drumul prin padure pana la cabana...n-a fost prea placut pentru ca eu urasc sa ma zgaltaie masina. Si turistii care faceau traseul cu piciorul si s-au trezit la cur cu marele Mitzubishi haraind si scotzand fum...ne-au cam blestemat sincera sa fiu. Ii inteleg. Mi se pare o blasfemie sa intri cu masina in padure. Insa cum nu suntem si n-am fost niciodata oameni cocotzatori-cu-picioarele-pe-munti...alta cale nu era decat cu masina pe drumul forestier. Unde era asa:


 Cand am ajuns sus mi s-a taiat respiratia de cat de frumos era acolo. Si nu numai natura, care evident e frumaosa in munti, ci si ce au facut oamenii astia cu fosta Cabana Ciucas, inainte posesoara de priciuri de dormit iar acum un hotel in toata regula, ca nu ii pot spune cabana. Totul nou, curat, frumos, totul cu lemn, totul incadrat perfect in peisaj. Au pitit sub lemn pana si marginile de la termopane, ca sa nu dea urat la ochi. SUPER! Cam asa:


 Am si mancat acolo, ca doar prietena Diana e responsabila cu haleala. Preturi MICI, va asigur, mancare buna si proaspata. Ca idee ciorbele erau intre 8 si 10 lei, felul doi intre 15 si 25 de lei...mai scumpa era vita...garniturile erau la 6-8 lei...bautura...noi am luat tzuica cu 4 lei suta (tzuica de Valeni). Berea era intre 5 si 7 lei. Nu ne-am uitat la restul dar erau ok. Peisajul insa...ala facea nene toti banii. Cabana e intr-o galeata cum ii zic eu...un soi de mica depresiune intre muntii din jur. Peste deal e Intorsura Buzaului...



                                 
un apus cu niste culori cevaaaaaaaaaaaaaaa....pacat ca aparatul meu nu stie sa redea chiar fidel :) Mie una cel mai mult mi-au placut usile:


 Facute din butoaie luate de la Ceptura, mi-a zis patronul insusi cu care am stat de vorba pe indelete, deoarece l-am intrebat cum de i-a dat prin cap sa cumpere PONEI...are doi ponei acolo pe care ii foloseste la amuzarea copiilor :D. Omul, trecut bine de 60 de ani...s-a straduit sa faca treaba. A reabilitat si drumul spre cabana, mai lucreaza la el. Lucreaza si la o PARTIE de ski pe care o sa o amplaseze pe muntele din spatele cabanei. 

                      Terasa...


             Maimutza care a alergat o zi intreaga pe pietrele din fata cabanei si cand a dat frigul s-a inrosit la nas ca Rudolf:


A gasit ea si un mar pe acolo:


  Una peste alta a fost o zi SUPERBAAAAA, si vrem sa mai mergem acum cat e toamna si e asa de frumos afara. De la Ploiesti pana acolo au fost 80 de kilometri...dar a meritat! Daca nu aveti picioare si nici masini 4x4, cabanierii va trimit jos o masina si va transporta contra 15 lei de persoana din locul in care nu se mai poate merge cu automobile fara tractiune corespunzatoare. Nu va aventurati, ca chiar NU se poate urca fara tractiune. Sunt niste pante foarte abrupte pline de gropi si pietre. :)

2 comentarii :

  1. Mda ... frumos tare! Imediat am dat cautare sa vad exact pe unde este ... cam departe de noi, altfel o "calcam" :)

    Noi incercam un varful Cozia (1600m) we asta, cu bicicletele :D este la 20km de noi si ... speram sa nu fie prea multi pe acolo, sa ne dea cu fumul in nas :)
    Incepe sa se coloreze padurea a toamna si mie asa imi place, cu pamant umed si reavan, soare bland si cer senin, sa vezi pana in fundul Cosmosului :)

    Subscriu la miros! Daca nu-i mirosul ala, nu e munte :)
    Era sa spun ca ati lasat pitica acasa! :)) Pai sa nu se inroseasca si ea putin la nas pe acolo!? :) Presupun ca a fost fericita maxim :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Super frumos, Andreea. Daca sunteti mai departe merge pentru un weekend. Cum sa las pitica acasa? Niciodata! Pentru ea am mers...ca sa alerge o zi intreaga in miros de brad :)

    RăspundețiȘtergere