Am luat decizia asta in urma cu aproape doi ani. La inceput nu am spus nimanui pana cand am decis ca asta vrem cu adevarat sa facem. Apoi am inceput, timid, sa spunem cu glas tare celor din jur ca vrem asta. Reactiile au fost diverse, de la cele mai cretine la felicitari sincere. Deja nu mai conta pentru noi ce parere au ceilalti despre asta, pentru ca decizia era luata. De putine ori am fost intrebati de ce. Pentru ca lumea in ziua de azi stie de ce Romania nu mai e locuibila.
Eu pana acum vreo 4 ani nu vroiam deloc sa plec din Romania. Mi se parea inutil. Mereu imi ziceam ca ce faci aici faci si in alta parte. Apoi, incet, incet, asta a devenit un argument: ce faci aici faci SI in alta parte insa cu alte rezultate: bani mai multi, viata civilizata, sisteme sanitare, strazi...etc. Argumentul financiar nu e foarte mare. Am ajuns sa cred sincer ca am datoria sa ofer copilului meu un viitor.
Ori aici nu exista asa ceva pentru cei care acum au 5 ani. Oricati bani ar avea parintii lor in Romania...spitale tot nu au. Scoli si gradinite nu mai zic ca iar ma apuca nervii. A, daca stai in Bucuresti ai niste spitale particulare pe tone de bani. Si dai bani si la stat degeaba luna de luna. Tot la Bucuresti ai si ceva scoli particulare. Dar Romania nu se reducela un oras, si ala jalnic pentru o capitala.
In Romania e aproape imposibil sa ai o afacere mica. Ne-am facut firma in 2003 cand aveam naivitatea sa credem ca o sa facem ceva pentru noi, o sa incercam din rasputeri sa nu mai depindem de angajatori si o sa construim ceva pentru copilul pe care atunci doar ni-l doream. Anul asta am suspendat-o. Nici sa o inchizi nu poti pentru ca te costa prea mult. Sa faci treaba cu ea? Cum? Statul iti pune piedica si dupa ce esti placinta la pamant vine si iti fura ceasul. E pe baza de smardoiala. Ai pile, relatii, jmecherii...merge treaba. Dar, vorba lui Marius, "io ce sa fac ca tata a fost mecanic de tren si mama croitoreasa"...noi am vrut sa facem treaba asa pe bune...
Toti banii primiti la nunta noastra i-am investit in marfa pentru firma. Dupa ce am facut importul ni s-a spus cand marfa era in vama ca avem de dat 50 de milioane ca sa putem sa o luam de acolo. Asta dupa ce ni se spusese ca nu exista taxe vamale. Astea 50 de milioane erau tva sau nu mai stiu ce cacat. 50 de milioane in 2003 erau o avere. Ne-am imprumutat de la prieteni ca sa putem sa scoatem marfa din vama. Asa a inceput odiseea "micii afaceri" in Romania. Odisee care s-a incheiat cand am dus 5000 de euro de acasa pentru impozit forfetar aplicat retroactiv. Aia erau toti banii pe care ii mai aveam. Si gata.
Nu stiu daca o sa reusim sa ne mutam in Anglia. Habar nu am daca tot ce am cercetat noi in ultimul an o sa reusim sa facem la fata locului. Cert e ca nu avem nimic de pierdut. Acum nu mai privesc relocarea ca pe o provocare foarte mare. Pentru ca traiul din ultimul an din aceasta tara a fost o provocare mult mai mare decat si-ar putea cineva imagina. Poate de aia am devenit foarte ferma cu oamenii din jurul meu si nu am mai acceptat sa ma calce nimeni in picioare. M-am scuturat de tot ce a fost rau pana acum si am reusit sa scot capul la suprafata si sa respir.
Cumva stiu ca o sa fie bine. Ma vad traind in Anglia. Pot sa imi imaginez lucruri despre cum o sa fie acolo, nu am pretentii prea mari, nu imi doresc lux...vreau doar un trai decent si linistit pentru familia noastra. Si daca o sa avem norocul sa gasim asta acolo, o sa zic mersi. Acum vreo saptamana am stat de vorba cu prieteni vechi care au plecat anul asta in Franta. S-au luminat la fata. Li s-a ridicat o povara de pe umeri cand s-au vazut intr-un loc unde pot trai civilizat din toate punctele de vedere. M-am bucurat pentru ei ca un copil, jur.
Eu iti doresc bafta in Angila, nu e usor dar e mai civilizat decat acolo. Cu dreptul de munca e mai greu. Si educatoarele nu o sa-ti pupe niciodata copilul. Nu e genul lor.
RăspundețiȘtergereMihaela
Da, asa ma gandeam si eu, Mihaela, ca nu se reped la pupat :) Drept de munca vrem sa obtinem prin Self Employed. Sa vedem daca reusim.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar subscriu la ce a zis Mihaela. E greu cu dreptul de munca si la fel de greu sa iti gasesti job.
RăspundețiȘtergereEu nu prea stiu cum e cu Self Employed ca eu am aplicat pt blue card prin Highly Skilled migrant program, dar din cate stiu e mai complicat sa te angajezi cu SE. Dar din ce inteleg din articolul tau, voi vreti sa lucrati pe cont propriu, iar SE este perfect pt asta.
Uite aici un blog http://www.inlondra.info/. E destul de nou, dar are informatii utile, desi nu prea multe.
Multa bafta in continuare!
Catalina, multumesc mult pentru comentariu, stiu site-ul cu pricina, de aia zic ca de un an eu caut informatii, si am ajuns pe toate site-urile posibile. Sotul meu se priecepe la masini, adica poate face ORICE reparatie oricarei masini, poate dezmembra, tracta(avem platforma) etc...Iar eu o sa incerc sa fac acasa checuri si briose si sa le vand, am aflat procedurile pentru asta :) Noi nu ne dorim joburi ci ne dorim sa facem ceva pe cont propriu ca si in Romania. Avem si baieti pentru constructii la o adica...sotul meu face si instalatii electrice...avem skill'uri cum ar veni...
RăspundețiȘtergereda, stiu ca sunt destul de multe tipe care fac prajituri acasa pt diversi. Totul legal, platitoare de taxe etc. Partea proasta e ca sunt f multi care fac asta si le vand f ieftin. Dar daca o sa locuiti intr-o zona aglomerata, gen Londra....se vor gasi mereu clienti. Englezii cumpara orice si oricat, de aia sunt ei asa "slabuti"!
RăspundețiȘtergereChiar...unde vreti sa va stabiliti?
Nu la Londra. Noi am fugit si de Bucuresti. Noi acum avem niste contacte la Northampton, deci acolo o sa mergem la inceput. Apoi eu as vrea in ceva oras mai mic chiar, pentru ca noi ne dorim liniste si pace. Am vazut multe site-uri de doamne care fac prajituri pe peste tot in UK, mai ales cu ingrediente "bio" si "organic"...asa ca clienti presupun ca se gasesc...nu stiu, o sa incerc :) Sper sa iasa!
RăspundețiȘtergerevad ca esti informata si stii ce vrei si asta e tot ce conteaza.
RăspundețiȘtergeresi eu stau in Derby si e atat de liniste ca iti tiutie urechile la propriu.
btw...voiam sa iti zic ca am dat de tine prin Monica Preda care imi e prietena f buna. Iar eu sunt din Valenii de Munte :)
Ah...sper sa fiu informata...iar despre faptul ca ai ajuns la mine prin Monica...ce sa mai zic...din martie anul asta Monica imi e ca o sora...iar Marius al meu s-a nascut la Valenii de Munte, ai lui sunt din Drajna de loc! Mica e lumea asta! Ce ma bucur de tine!
RăspundețiȘtergereSi noi avem o casuta pe langa Valeni, unde ne facem vacantele. Chiar ca e mica lumea. Poate ne vedem prin Valeni, pe la piata sau la Lidl:))
RăspundețiȘtergereDin greseala nu stiu daca ne iese,ca noi locuim la Ploiesti, insa cand mai mergeti acolo dati un semn si ne intalnim la o bere, doua...e, hai trei :)
RăspundețiȘtergereEu sunt pe partea celor care ofera felicitari foarte sincere si multa bafta!
RăspundețiȘtergereMultumim mult, Andreea!
RăspundețiȘtergereblogul tau m-a adus aminte ca in perioada Iliescu se tot spunea pe la tv , ca statul te ajuta sa-ti ridici o afacere dar nu-ti baga bani in buzunar, absolut eronat , statul a luat banii pe infiintarile de firme de la 20 de milioane de prostovani care au luat in piept toate neajunsurile, stat care stia ca nu vor reusi decat cativa din 20 de milioane dar , pe acelasi stat u l-a interesat, pe el l-a interesat sa iabanii pe hartiile alea care se numeau societati infiintate, ma numar ca si dv si multi multi alti amici prieteni printre pagubiti, consider ca statul avea datoria morala sa ne spuna ce ne asteapta, cum sa ocolesti neajunsurile care duc la falimentarea unei societati. Deci nu intereseaza pe nimeni daca ne dam cu capul de pereti, cum ne crestem copii si daca suntem bolnavi, asa ca , plecam .
RăspundețiȘtergere:) Bingo!
Ștergeredragii mei sper ca va merge bine, ma rog la doamne doamne sa va fie bine sa aveti locuri de munca si piciul sa creasca mai bine decat aici.
RăspundețiȘtergere