Cealalta familie....tata si fratii

  Am doi frati vitregi. Alexandru si Florian. Tatal meu s-a recasatorit dupa divortul de mama, si a avut doi baieti care sunt in teorie fratii mei. Fratele cel mare, Alexandru, se cheama ca tatal lui si ca mine pentru ca tatal lui e un personaj egocentric. Si-a botezat 2 copii din 3 cu numele lui si asta spune multe. Seamana la moaca cu ta-su leit.

  Fratele cel mic, Florian...seamana culmea cu mine destul de mult. Alexandru e brunet, Florian e saten cu moaca rotunda ca a mea si cu ochi zambaretzi. Prima data eu i-am vazut cand aveam vreo 10 ani (poate gresesc) si am aflat din gura in gura ca doamna Sima (mama lor) e prietena de familie cu doi frati cu care ma jucam eu zilnic la bloc. Vali si Mihaela. Erau prieteni de familie cu familia Sima, si cand am dedus noi asta, Mihaela mi-a aratat-o pe doamna Sima si pe copiii ei intr-o zi pe strada. 

  Atunci i-am vazut prima data. Florian era bebelus, nu cred ca avea nici un an inca. Atunci am vazut prima data in viata mea cum un om poate sa semene cu tine doar pentru ca are o inrudire de familie. Copilul din carutzul mic, sport, din carpa...semana uluitor cu copilul-Alexandra din pozele cu mine de cand eram mica. 

  Urmatoarea data cand i-am vazut aveam 14 ani si il cautasem pe tata in cartea de telefoane a orasului Ploiesti. Stiam strada pe care sta din actul de divort gasit la noi in casa in urma unor scotoceli prin dulapuri. Imi placea sa caut lucruri, sa vad ce au ele acolo (mama si bunica), asa ca am gasit un act de divort din care am aflat cand au divortat ei. Stiind cand m-am nascut eu...mi-a fost suficient sa inteleg viata si oamenii destul de repede. Vreo 10 secunde mi-a luat (ca matematica la ora aia mergea mai greu...:)

  Afland strada pe care sta tata, am cautat in cartea de telefoane si am sunat. A raspuns chiar el. "Da, va rog"...am intrebat daca e familia Sima, apoi am cerut sa vorbesc cu domnul Sima. A zis "la telefon"....eu am zis "eu sunt Alexandra Sima"....s-a facut liniste. De tot...am crezut ca a murit cu aparatul in mana. Ne-am dat intalnire in spate la liceul Cuza si ne-am vazut acolo. M-a luat in brate exact ca un tata care isi ia fiica in brate, mi-a zis cu ochii in lacrimi "zanisoara mea"...initial m-a impresionat.

  Urma sa ma dezamageasca cel mai crunt dintre toti adultii copilariei mele. I-am zis si l-am RUGAT sa nu spuna NIMANUI ca am venit sa il vad. A zis ca asa o sa faca, dupa care...a umplut targul. I-a zis nasei mele, care m-a amenintat ca el o sa ceara in tribunal drepturi de vizitare...a sunat la mama mea si a venit sa ma "vada" dupa ce 14 ani nu daduse nici un semn...a iscat o furtuna cum numai "oamenii mari" o pot face. M-am suparat ASA de rau incat am simtit ca se rupe ceva in mine. Nu vroiam decat sa il cunosc si sa imi cunosc fratii. Fratii i-am cunoscut atunci cand am mers acasa la el...Florian era mic insa imi zambea larg, asa cum zambeam si eu cand eram mica. Alex a fost la fel de reticent cum era mai tarziu. 

  Anii au trecut si cand am facut 18 ani, mai aveam drept la pensie alimentara doar daca intram la facultate. Pensia era oricum una "simbolica"...insa era singurul ajutor pe care mama il avusese de la el vreodata in viata mea. Nu am intrat la facultate in primul an (deh, ambitii de io care am decis sa nu fac meditatii pentru facultate) asa ca nu am intrat in primul an la nici o facultate. Moment in care...am fost DATE IN JUDECATA. Cand a venit mama cu actul in mana si cu lacrimi in ochi si a INJURAT in casa (ea nu zice niiiiciodata cu injuraturi si atunci a fost prima data cand am vazut lacrimi in ochii ei)..mai apoi am aflat ca sunt data in judecata de "tata"....cred ca in momentul ala am aflat eu prima data cam cum pot fi oamenii. 

  In anul urmator am intrat la facultate asa ca i-am tras-o inapoi. Adica am cerut pensia inapoi. Acum cativa ani el mi-a zis ca nevasta-sa s-a dus si a cerut sistarea pensiei si a semnat in fals pentru el. Mi-e greu sa cred asta. Mi-e prea greu sa cred ca esti asa de calcat in picioare incat "sotia" ta decide ca tu nu trebuie sa mai contribui cu bani pentru primul tau copil. Eu una, daca Marius ar avea un alt copil dinainte sa ma cunoasca pe mine, m-as fi dat peste cap sa stiu ca omul asta isi onoreaza trecutul si urmasii. Da' poate sunt eu exagerata. 

  Cand aveam 25 de ani l-am chemat la casatoria mea. M-a refuzat tot din cauza de egocentrism. Ca cum o sa fie el privit acolo. Ca si cand il cunostea cineva, era vedeta... Mna, i-am zis ca nu o sa stie nici dracu cine e el, poate doar mama, si nici aia cu siguranta. Au trecut 25 de ani, nene...ai luat 25 de kile si par alb...sigur nu te recunoaste nici dracu'. Ai mei n-au nici o treaba cu tine. Ei au trecut peste toate demult. Au avut copil de crescut. Nu, nu esti o victima...paranoia nu are ce cauta aici. N-a vrut sa vina! M-am dus si m-am intalnit cu el sperand sa il conving...mi-a povestit multe chestii naspa despre mama. 

  Era varianta lui. Varianta ei nu o stiu pentru ca ea nu mi-a zis niciodata nimic despre el. Cert e ca eu, la 25 de ani, cu doua saptamani inainte de nunta mea...am plans o noapte intreaga. La propriu. M-am apucat de plans pe la 11 seara si am terminat pe jumate moarta pe la 6 dimineata. Marius e singurul care stie prin ce am trecut. Atunci am aflat ce e aia sa ai ochii umflati. Nu stiu de ce am plans. Am plans pentru ca nu stiam sa fac altceva ca sa imi omor tristetea faptului ca tatal meu in loc sa vorbeasca cu mine si sa afle cine sunt eu...a balacarit-o pe mama. 

  Cand eram gravida mi-am vazut fratii ultima data. Am mers cu Marius sa iau cantarul Balanta Sibiu pe care tata mi l-a imprumutat pentru bebelusul care urma sa vina. Aveam burta pana la nas si am urcat cu greu cele 4 etaje. Ne-au primit ca pe familie...desi parea un pic fortat. Florian a venit si a dat mana cu mine si s-a prezentat, asta tin minte sigur, si mai tin minte ca asta mi-a dat singurul moment de normalitate. Pentru ca, DA, eram STRAINI...chiar daca ne prefaceam ca ne stim din povesti. 

   Un pic mai tarziu in viata, am insistat pe langa Marius si i-am dat tatalui meu un job. Pentru ca noi aveam nevoie de un om de incredere, pentru ca el era proaspat pensionar de succes...i-am dat de lucru pe bani buni...Ce a facut el? Pai s-a vaitat in principal. Inclusiv la niste oameni straini care nu trebuia sa afle detalii despre munca lui de "paznic"... Asa e el...Nu se poate abtine, pur si simplu. Asa cum acum vreo luna nu s-a putut abtine sa nu fie magar cu mine. Doar ca, ghinion, acum m-a nimerit in "anul epurarii" in care daca ma calci pe coada te-ai ras...Anul asta a inceput prin iunie 2011, si a fost decis pe 24 septembrie 2011 cand eu am intalnit o doamna care m-a invatat ca cineva  trebuie sa primeasca bunatate atunci cand ofera bunatate. Si de atunci am zis ca nu mai las pe nimeni sa ma calce in picioare. Tata avea un palmares grav in acest sens...

  Ce ma bucurase acum catva timp era ca Florian si-a facut cont de Face Book. Lui Alexandru ii dadusem add cu multa vreme in urma, si nu acceptase din pacate.Poate ca nu stie cine sunt sau nu mi-a recunoscut moaca. Florian m-a acceptat si a si prestat niste discutii cu mine...m-am bucurat ca un copil...pentru ca in capul meu ei sunt fratii mei. Sunt familia mea. Acum contul lui nu mai e activ, asa ca am ramas, inca odata, cu ochii in soare :))

  Glumesc...daca fratii mei vor sa ma gaseasca stiu unde sa o faca...si sper ca la un moment dat sa o faca...cu tata sincer nu mai stiu cam cum sa fac pentru ca cu el relatia a fost una total fortata. L-am fortat si am gresit. Omul clar nu avea treaba cu mine...eu am insistat cum fac eu de obicei...mna...aia e. Fiecare om trebuie sa isi gaseasca ambii parinti si sa ii vada cu ochiul din dotare, ca sa stie de unde anume se trage, cu cine seamana, cu cine nu..."cum ar fi fost daca"...si tot felul de alte intrebari. Am gresit mult in ultimii 10 ani, am tot lasat chestii nespuse, ne-transate...am lasat niste oameni sa ma trateze ca si cum as fi nimic. Am gresit enorm pentru ca daca spuneam la timpul potrivit ce aveam de zis clar nu o mai incasam ulterior :)

  Asta as vrea sa invete Mara...ca si daca nu ai frati...poti sa ai oameni pe care ii tratezi ca pe frati. Ca sunt atatia omeni care au frati si care scuipa pe ei...deci asta cu "de sange" nu merge de cele mai multe ori. Sa fim seriosi. Familia si vecinii nu prea ii alegi...prietenii ii alegi :) Asa era o vorba pe vremuri. Si cam asta e logica si acum...insa prietenii trebuie sa ti-i alegi dupa primul instinct. Daca un om nu iti place la prima strigare...nu insista. Daca cineva iti e familie dar nu iti place, iar nu insista...