In 2009 mi-am implinit un vis de o viata. Am mers la Venetia. Nu stiu de ce, poate pentru ca atunci cand eram mica am avut o carte in care mi se explica cum a fost ea construita pe apa. M-a fascinat chestia asta asa de tare incat m-am apucat de cautat, ca de obicei, bilete ieftine de avion, cazare ieftina si buna...totul la mine trebuie sa fie cat mai bine financiar. Mergand cu copilul care avea 1 an si 11 luni, trebuia sa fie si un loc de unde sa putem ajunge repede in Venetia. Nu mi-am pus problema sa stam in Venetia pentru ca acolo cazarea e de cinci ori mai scumpa si eventual mai proasta ca pe continent.
Bilete ieftine am gasit la Wizz. Apropo de asta, biletul pentru "bebelus" pana in 2 ani e mereu mai scump decat orice alt bilet pentru ca la ele nu se aplica nici o oferta, reducere, discount. Si la el nu primesti si loc pentru copil. O aberatie maxima. Hotel am gasit in Mestre, oraselul de pe continent. Nu stiam nimic despre zona aia, saptamani intregi am cautat sa vad strazi si rute de autobuz, ca sa fiu sigura ca gasesc hotel de unde putem ajunge cat mai simplu in Venetia. Si am gasit, Hotelul Delfino, de 4 stele, care avea preturi foarte bune. In primul an am dat 40 de euro pe camera, in al doilea ceva mai mult pentru ca sarisera preturile.
Copilul la nici 2 ani...mergea insa nu putea merge mult, eram perfect constienta de asta. Am luat 5 nopti ca sa fiu sigura ca o sa avem timp sa vedem cate ceva din Venetia fara sa alergam ca nebunii si sa terminam copilul. Cum nu se punea problema de carut, pentru ca ea nu mai statea de mult timp in utilaj, am luat port-bebeul si Mara a rezidat o saptamana in carca la ta-su.
copil atarnat in San Marco
Acolo a stat micuta atarnata in cele cateva ore pe zi in care noi haladuiam. Acolo manca, acolo dormea, acolo radea la cladirile frumoase si la porumbei...nu a zis nici macar odata pas. I-a placut teribil. La hotel primeam in pretul camerei mic dejun stil suedez. Tone si tone de mancare. Luam senvisuri pentru ea si plecam cu ele la plimbare. Am avut si cate ceva la noi desi nu aveam frigider in camera. Am si cumparat de la supermarket, am mancat seara la un restaurant mic din Mestre unde o familie de italieni ne-a dat cea mai buna mancare ever.
In anul urmator...am mers din nou. Acum Mara avea aproape 3 ani si a mers singura pe jos toata Venetia la pas cu noi. Ore si ore in sir. Cand ne zicea ca o "doi picioaiele" ne asezam pe trepte si ne odihneam. Experienta Venetia a doua oara, 6 nopti la acelasi hotel...a fost geniala. Acum stiam ce si cum. Ne-am dus cu harta in mana si ne-am invartit departe de traseul turistic venetian. Am ajuns in locuri unde nu era nimeni, doar noi bananaiam pe strazi in niste zile de iarna cu mult soare, pierdusem orice idee despre unde anume suntem pe harta si unde am vrea sa ajungem :)
Mara tine minte si acum cum a fost cu avionul. In primul an nu a perceput ideea de avion. Era prea mica si in plus am avut o frumoasa surpriza aviatica: am stat pe Baneasa 8 ORE pana sa plece avionul, blocati dupa check-in, pentru ca a fost o furtuna de gheata la Londra si nava noastra nu a putut sa ajunga la Bucuresti. Si cum traim intr-o tara in care companiile low cost au...nu stiu....3 nave in total...sau ceva...am stat acolo, vreo 200 de oameni pret de 8 ore. De cate ori ii vedeam ca vin cu apa si senvisuri mi se facea rau la propriu...nimeni nu ne zicea nimic...stateam ca vitele in asteptare. Doar fi-mea era fericita..s-a conversat cu o doamna, a umblat in tot aeroportul...s-a distrat ceva de groaza. Noi pe de alta parte n-am injurat asa cu spor decat rar in existenta noastra.
Cand a aterizat aeronava pe care o banuiam a fi a noastra, toata marea aia de oameni a inceput sa aplaude si sa chiuie ca la nunta...Inutil sa spun ca am ajuns pe la 11 si ceva noaptea in Treviso, de unde mai aveam de mers cu autobuzul cam 40 de minute pana la Mestre. Mara a adormit imediat ce s-a suit in autobuz, noroc ca varul meu care locuieste pe acolo ne-a asteptat si ne-am dus impreuna la hotel cu gentile si cu copilul pe sus ca deja dormea lemn :)))
Cu emotii si peripetii, ca asa ne sade bine. Nici in al doilea an n-am scapat de emotii pentru ca pe Marius l-a apucat o criza de burta fix in dimineata cand trebuia sa plecam. Si-a revenit miraculos cand s-a vazut in avion, asa ca am dedus ca a fost din cauza ca ii era foarte teama ca o sa mai stea iar nu stiu cate ore pe aeroport. :)))
Una peste alta totul a fost la superlativ. A fost greu sa calatorim cu copil mic? Da, desigur. Nu e simplu cand e mic asa si e intre doua lumi: nici independent dar nici total dependent cat sa fie legat intr-un carut si sa stea acolo. Insa stiam ca avem copil mic. Nu era o surpriza :)
2009 a fost un an plin. In februarie am mers la Venetia o saptamana, in mai am mers in Grecia 3 saptamani iar in iulie am plecat la 2 Mai unde ni se facuse partajul si aveam "curtea" noastra. Am facut o tabara de corturi si am stat acolo timp de 7 saptamani. Dar despre asta maine!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu