Cum am calatorit cu copil (1)

  Pai eu as zice ca bine. Noi suntem din aia nebunii care atunci cand Mara avea 1 an si o luna ne-am urcat in masina si am plecat in Grecia pentru doua saptamani. Eu mai fusesem odata in Grecia (la origini sunt un sfert grecoaica) si ma indragostisem de locul ala. Cand mi-am anuntat sotul prin martie ca am gasit ceva extrem de convenabil pentru inceputul lunii mai...am crezut ca lesina omul. Mi-am facut toate scenariile posibile, am cautat si am citit zile si nopti tot ce era de citit despre zona aia si despre drumul catre ea. In 2008 inca mai exista spaima dementilor bulgari care te opreau sa te talhareasca. De aia imi era mie cel mai frica. Am facut liste, peste liste, liste la liste, cu liste si alte liste...cu ce sa iau, cu ce ne "trebuie"...cu ce...e "indispensabil"...Asa sunt oamenii la primul copil. Acu' daca as mai avea unu' cred ca as pleca cu toalele de pe noi, ca tone de bagaje cum am carat noi la viata noastraaaa...mai rar...:)

  Legile lui Murphy au facut ca cu 4 zile inainte de plecare sa ne imbolnavim de viroza respiratorie. Toti trei. Rau de tot, ca in filmele de groaza. Banii ii dadusem deja. M-am sfatuit cu doamna doctor de familie (care imi e vecina) si mi-a dat reteta pentru "toate scenariile"...am plecat de acasa cu o punga de medicamente de vreo 2 kile. Am mers pe ideea ca orice s-ar intampla acolo e un oras ok, unde sunt medici, Salonicul e la o ora distanta...in cel mai grav scenariu tot ajungi pe baza asigurarii de calatorie undeva si esti tratat. Raceala e raceala si acasa si in vacanta. Aia e. Am plecat si n-o sa uit cum ii dadusera lacrimile maica-mii in parcare de grija ca aoleu cum plecam asa...cu Mazda pick-up PLINA pana sus...carutul Marei nu a mai incaput fizic in bena. 

  Am plecat pe la 9 cand bubuleatza facuse baita si isi bause laptele de seara. A fost foarte mirata sa vada ca dupa lapte ne imbracam si iesim din casa. Avea ochii mari cat cepele...cand s-a vazut in masina s-a fericit totalmente ca de obicei si a adormit pana sa iesim din Ploiesti. S-a mai trezit cand eram in Grecia :), a doua zi pe la 8. In timpul asta, desi acasa avusese mega muci...nu i-a mai curs nici nasul, a dormit bustean pentru ca dormea in scaun ridicata. Nu imi venea sa cred. Noi doi insa, in cele 14 ore de condus...am consumat fiecare cate o cutie de 200 de servetele...am tusit, ragait, scuipat si tras de muci de incepusem deja sa radem unul de altul ca eram ca doi Rudolfi cu nasu' rosu si mucii atarnati. 

  Cand am ajuns la locatie si am vazut cat de frumos e si cat de aproape e marea...mai aveam putin si lesinam de fericire. Ne-am culcat sa recuperam somnul. Cand ne-am trezit...surpriza. Si Marius si Mara aveau conjunctivita. In 3 ore li s-au umplut ochii de puroi. Am intrebat la locatie despre medic, exista unul insa era duminica :) Nu era in zona. Am sunat in tara la medic, am decis ce sa ii dam Marei si am pornit in cautare de farmacie ca picaturi de ochi chiar nu aveam la mine...:))) Am intalnit o farmacista extraordinara, la vreo 55 de ani asa...se descurca super in engleza, a vazut copilul, ne-a dat picaturi super bune. Apoi a vazut ca are nasul infundat si ne-a dat si un sirop fantastic pentru desfundat nasul. In anul urmator am mers din nou acolo, am cautat-o i-am multumit si am cumparat din nou siropul respectiv. E life-saver pentru bebelusi cu nas infundat. 

  Siiii, aveam cu noi ASPIRATORUL. Da, ala mare...pentru batista bebelusului. Asadar pe la 3 noaptea cans se scula micutza cu nasul plin...noi prestam cu aspiratorul. Multe cruci mi-am facut ca n-a venit nimeni sa ma intrebe daca sa ma duca la balamuc sau ceva. Nu se auzea foarte tare, am tot testat ziua, ma duceam pe sus sau afara sa vad daca ne aude careva cum aspiram noaptea la toate orele. :)

  In cateva zile ne-am simtit cat sa nu ne mai vina sa zicem ca vrem sa murim. Era o viroza crunta, eu tuseam in fiecare noapte pana ma lua cu lesin. Cu toate astea...ne-am simtit super acolo. Am mers cu copilul ba in brate ba pe jos si am cercetat tot oraselul. Ne-am fatzait si flendurit acolo timp de doua saptamani...am mancat chestii super, cate unul din noi pe rand, tinand de copilul care atunci descoperea lumea si vroia sa se plimbe prin carciuma si sa traga fetele de masa de pe mese...

  Nu a fost usor, cum nu e usor sa mergi cu un copil de un an nicaieri. Nici cand stai cu el acasa ca mine 24-24...nu e usor...Dar a fost frumos, a fost o vacanta fix pe masura asteptarilor: nu ne-am asteptat sa fie usor, mai ales ca am plecat bolnavi, nu ne-am asteptat sa vedem prea mult plaja...si cam asa a fost...Ca na, cu un copil mic te duci la plaja putin si devreme, ai rutine, ai chestii de facut...Noi ne-am urmat rutina de acasa. Complexul era cu camere cu chicineta ca de aia l-am cautat sa fie asa. Am plecat de acasa cu multa mancare, dar am constatat acolo ca era foarte ieftin sa iei de la supermarket diverse, asa ca ne-am linistit. Am mers si la restaurante, am mancat de toate. Plaja era ad literam la poarta complexului de bungalowuri in care stateam.

  A fost atat de frumos incat in anul urmator eram decisa sa mergem tot acolo. Pentru aprofundare. Insa in anul urmator sarisera preturile fantastic, daca in primul an ne costase 150 de euro pentru 2 saptamani acolo (prin agentie) in anul urmator preturile nu mai erau asa ci triple. Asa ca m-am apucat de gasit locatie pe cont propriu. Am cautat pana am lesinat. Preturi mari. 2009, an de boom inca...agentiile romanesti sarisera in aer, preturile in Neos Marmaras, Halkidiki, idem. Ce sa fac, ce sa fac...Am gasit un loc care mi-a placut enorm cum arata in poze, o casa a unei familii de acolo, pe deal sus, de unde se vedea marea de pe terase. Genial. Nu aveau preturi pe site, dar vazusem ca toti cereau cam 45-50 de euro pe noapte in luna mai. Zic fie ce o fi, ii dau un mail cucoanei si ii zic cati bani am io, poate o intereseaza.

  Doamna Sia. George and Sia's House. Ii trimit mail in care ii spun: noi suntem astia trei, vrem sa stam trei saptamani la dvs, avem pentru asta fix 420 de euro. Tipa imi raspunde in cateva ore ca e un pret "cam mic pentru ei" insa daca sunt dispusa sa imi aduc asternuturi si prosoape ei ne asteapta cu drag. Aaaaaaaaaaaaaaaaa...cat am fost de fericiti. 20 de euro pe noapte! De data asta am facut drumul mai inteligent: din doua bucati. Ne-am oprit la Sofia peste noapte intr-un mic hotel din centru, unde am mancat, am dormit intr-un pat maaaaare si misto...si ne-a tremurat inimioara pentru Mazda lasata cu aproapte toate bagajele in bena deschisa din parcare. Cand am deschis ochii dimineaata am fugit pe usa direct, sa vad daca le mai gasesc acolo. Acolo erau, nu se atinsese nimeni de ele. Phiiiiii...ce de emotii. 

  Cele trei saptamani au fost bineinteles si mai misto decat in primul an. Asa e intotdeauna. Daca te duci intr-un loc care iti place foarte mult, o sa il apreciezi si studiezi si mai bine a doua oara. Si a treia, si a o mia oara. Cativa localnici ne-au recunoscut, am legat prietenii cu patronul unui restaurant de pe malul marii. Am aflat multe despre viata acolo si despre cum fac ei biznis intr-o afacere mica de pe litoral. Foarte misto, foarte simplu, foarte elegant. Mara era acum mai mare...s-a distrat foarte tare acolo, nu a avut curaj sa intre in apa decat in ultimele zile ale sederii, si cand a vazut ce misto e, nu se mai dadea dusa. Apa era atat de limpede si de transparenta incat odata s-a aplecat sa ia o piatra de pe fund si nu a apreciat distanta. S-a infipt voios cu moaca in apa...tragedie, uimire, plansete...aoailicaaaa...Noi radeam de nu ne puteam opri.

  Maine va povestesc cum am mers cu copilul la Venetia tot doi ani la rand...Apoi o sa va povestesc cum am mers cu ea la cort (eu URASC corturile de cand ma stiu) si rulota (acum eu urasc si rulotele!) tot doi ani la rand, la 2 Mai...Stay tooned :)