Luni s-au implinit cincisprezece ani de cand imi cunosc Omul. As in 15. Duminica se vor implini 8 ani de cand ne-am dus la Casa Casatoriilor (asa ii zicea locului unde se facea asta in Ploiesti) cu o sticla de sampanie in mana si pe cand stateam ca doi prosti pe trepte intr-o joi la ora 11 fara 3 minute, am fost intrebati de catre functionara "ce-i cu voi, ati fugit de acasa, de ce sunteti singuri?"...am izbucnit in ras si am incercat sa explicam ca aia e ziua in care toate rudele au decis ca e ok sa intarzie. :))
15 ani. 8 ani. 5 ani de Mara. Cand l-am cunoscut era dragut, avea un tricou alb si o geaca bleumarin subtire peste. Ploua usor, urma sa iesim in oras cu prietenii care ne facusera cunostinta. M-am prezentat si el mi-a dat mana si a zis "tot Marius"...M-am prins ca ar fi vrut sa fie o gluma asa ca m-am aratat amuzata. Prima gluma nu i-a iesit. Urmatoarele 42393948204824039483 de glume din cei 15 ani m-au facut sa rad cu lacrimi. Si cand nu-mi venea. Si cand era bolnav si muream de grija lui. Si cand n-aveam. Si cand eram trista, furioasa, deznadajduita. Si cand gateam. Si cand impodobeam toti trei bradul de Craciun. Si cand am nascut fara ca el sa stie, l-am sunat sa vina sa isi vada copilul si pe jumate adormit mi-a zis "tu faci misto de mine"...
Acum imi vine sa zic ca ne stim de o viata. Peste alti 15 ani o sa fie o alta viata. Cu fiecare an care trece suntem mai apropiati. Ciudat, auzisem alte zvonuri...Ca dispare dragostea, pasiunea, respectul, prietenia...ca totul dispare. Probabil asa e atunci cand n-a fost niciodata acolo. Pentru ca daca au fost acolo, fiecare an aduce mai multe. Mai multa bucurie, mai multa intelegere, mai multa cunoastere...copilul iti amplifica sufletul. Asa ca iti amplifica tot ce e in suflet, inclusiv relatia cu cel de langa tine. Nimic nu e mai frumos pe lumea asta decat sa te uiti la copilul tau si sa vezi in el toate trasaturile celui pe care il iubesti demult...
Ma uit la el cateodata...si nu m-as satura. Ma intreaba de ce ma holbez la el incruntata. Nu-s incruntata, sunt uimita cat de frumos mi se pare. Nu pricepe. Ma uit la ei doi cand se joaca si ma gandesc cat de norocoasa am fost sa imi gasesc omul care sa stie sa faca o "familie". O familie nu se face singura, o fac oamenii ei. N-am facut nimic special, asa s-a intamplat...la un moment dat am avut curajul sa decid intr-o circumstanta de viata si sa zic "tu esti al meu!". Ala a fost meritul meu. In rest...avem o viata extraordinara pentru care am muncit mult. N-am fost perfecti, n-am fost rabdatori...ne-am certat si ne-am suparat si ne-am zapacit unul pe altul pana cand asta a disparut. Pentru ca nu erau reale. Reala era dragostea. Real e ca noi suntem cei mai buni prieteni de foarte multi ani...Real e ca pasiunea e tot acolo doar ca mult mai mare.
Asa ca, la multi ani, iubitul meu! La multi ani NOI!
La FOARTE multi ani! :)
RăspundețiȘtergerePrimul post pe care l-am citit la tine, cred ca a fost ceva intitulat "Omul". Ma rog, o descriere a lui si a ta prin prisma lui, sau invers, nu mai stiu :) De atunci am ramas :)
Noi avem aproape 11 ani de cand ne stim, si 6 de casatorie, peste cateva zile :) doi copii in loc de unul, si o viata mult mai lina decat povestesti tu. Dar sunt cel putin la fel de recunoscatoare pentru ce am, si ii iubesc atat de mult incat nu poate sa incapa in cuvinte :)
Of ... trebuie sa ma rup de la tine, sa ma duc sa scriu si eu ceva, ca tot atarn pe la altii si la mine nu mai scriu nimic :)
Lasa ca e bine si pe la altii :))) La multi ani si voua!
RăspundețiȘtergere