duminică, 6 mai 2012

Fa mancare cu dragoste!

  Imi place mult Adi Hadean si tot ce vrea el sa faca pentru lumea culinara. Ieri m-a impresionat profund cu ceva ce a scris. Lumea in care traim azi e de multe ori stupida. Lupta femeilor pentru egalitate si pentru locuri de munca in afara casei, pentru bani si pentru putere...a ajuns sa perverteasca ideea de familie. A ajuns sa fie o rusine, o bizarerie sa spui vreau sot si copii, vreau sa fiu cat mai mult cu familia mea. Familia mea e "distractia" mea si nu m-am simtit niciodata nefericita sau lipsita de vreo libertate alaturi de ei doi.

  Iar chestia cu arta culinara...mi-am cultivat-o in ultimii ani foarte mult. Am descoperit ca pentru mine gatitul e cea mai mare relaxare posibila. Am citit foarte mult despre asta, am vazut tot felul de emisiuni, am incercat sute de mii de combinatii si chestii care m-au atras. Cand gatesc sunt linistita. Atunci pot gandi mult mai clar, despre orice...pot sa imi rezolv orice dilema daca sunt la bucatarie si produc ceva de mancare. Eu am ajuns sa fiu casnica dintr-o imprejurare care a combinat o tara proasta in care daca ai firma ta mica...esti mancat...cu faptul ca am ales sa fac un copil cat mai devreme. Aveam 27 de ani si mi se parea deja enorm de tarziu...simteam ca nu mai pot sa mai traiesc daca nu am un copil. Asa ca am ales sa fac copilul si sa nu ma mai gandesc la ce o sa fie cu jobul pentru mine. 

  Lupta asta cu mine a durat ceva, pentru ca suntem, nu-i asa, programate de societatea de azi sa gandim intr-un fel aberant pentru mine. Am ajuns sa ne dam peste cap mai mult pentru altii decat pentru familiile noastre, iar asta e total impotriva naturii femeii. Daca esti femeie, natura te-a facut sa faci copii si sa vrei sa ii ingrijesti. Sa ii hranesti. Incepe cu sanul, continui cu tocanita de ciuperci...dar femeile sunt facute sa vrea sa aibe grija de cei din jurul lor. Poate de aia multi soti devin handicapati la un moment dat pentru ca descopera ca daca raman vaduvi sa zicem la 50 si ceva de ani...ei sunt ciungi. Nu stiu sa faca decat ou ochi, nu stiu cum sa aibe grija de ei sau sa se tina curati si ingrijiti. Pentru ca femeia a facut asta pentru ei niste zeci de ani de zile.

  Din nou, eu militez pentru calea de mijloc: da, e foarte bine sa ai un job pe bani cat mai multi. Si cel mai important e sa iti PLACA acel job, sa te duci la munca cu veselie, sa te simti bine facand ceea ce trebuie sa faci zilnic. Dar pe de alta parte, nu uita sa gatesti! Sau daca nu ai stiut niciodata, apuca-te si invata asta! E sanatos si pentru corp si pentru psihic sa te hranesti cu chestii facute acasa, nu la carciumi unde dracu' stie ce mananci si cine si-a bagat labele in ele. Restaurantul e misto daca e o iesire din rutina, dar nu mai e misto cand e viata zilnica. 

  Si cand trebuie sa stai acasa cu copilul, nu face din asta un martiriu. Gatitul si pana la urma si curatenia din casa, pot fi chestii simple. Si care sa nu te faca sa urasti ce faci. Daca iti urasti casa ea nu te va primi cu caldura. Daca iti inveti copilul ca facutul ordinii e ceva NASPA, el nu va face niciodata ordine, iar frustrarea ta se va mari de la an la an. Daca faci un joc din asta...copilul creste cu o mare placere fata de curatenie si de gatit. 

  Mancarea e dragoste. E felul in care oamenii se aduna in jurul unei mese si se simt bine, vorbesc, se cunosc, isi impartasesc vietile. Nu, gatitul nu e o corvoada, daca ai un pic de organizare. Chiar daca ai un job foarte greu, tot poti face mancare. Poate nu zilnic, si sigur nu pentru toate mesele...insa se poate.

7 comentarii :

  1. :) Si eu "casnica" tot de vreo 5 ani :))
    In toamna, cand a facut Mateiu 2 ani, am revenit la scarbici pt cateva luni dar, coroborat cu niste probleme medicale de-ale copiilor, am zis ca mai stau o vreme acasa, cu toate riscurile posibile. E prea frumoasa viata de familie, si perioada cu astia mici, asa mici, incat sa o dau pe multe ore stresante, si prost platite, in care lipsesc de acasa. Si nu am remuscari, am grija de familia mea si ei ma rasplatesc pe deplin, si nu as fi crezut asta niciodata, cand am ramas insarcinata prima data ziceam ca mai mult de un an nu stau acasa, ca o sa ma cheaunesc :)) On the second thought ... job cu bani multi (nu ca ar fi fost cumva), nu e pt mine, prefer sa am grija de mine si de ai mei, alea 8-10-12 ore, si sa fiu fresh, nu zob, pe temir-ce parale, si in nici un caz nu simt ca am pierdut ceva (intelectual sau din alte aspecte), dimpotriva.
    In nici un caz nu spun ca o femeie cu cariera nu e demna de admiratie, fiecare si le stie pe ale lui si nu se comenteaza.
    O sa citesc si la Adi, si mie imi place de el :)

    RăspundețiȘtergere
  2. A ... fac un curs de bucatari (sponsorizat de AJOFM), de cateva luni, din pacate e de toata jena, partea buna e ca acum nu mai intru in restaurante nici sa ma bati (nu ca as fi frecventat prea mult) :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur sa aud ca nu-s singura casnica a lui 2012 :)))...in seara asta eram in tren catre casa de la Bucuresti si auzeam conversatii de femei navetiste cu copii mici acasa. Brusc am apreciat faptul ca sunt somera, sincer...mi s-a rupt sufletul!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu apreciez constant faptul ca sunt casnica. Ne gestionam finantele in asa fel incat sa ne descuram ok, si ne planificam micile bucurii astfel incat sa nu aibe legatura cu partea financiara. Ocazional se simte lipsa celui de-al doilea venit din casa, dar avantajele surclaseaza des.
    Acuma ... decat sa plec de acasa 9-10 ore pe zi, pe 6-700 de lei ... mai bine stau linistita si am grija de casa si de educatia copiilor.
    Sa-i spunem "casnica", nu "somera", sa nu aiba cineva cumva impresia ca stam acasa pe banii cuiva sau profitam de stat ... cum a fost cu indemnizatia de copii sau altceva ...

    Ai fost la Ioana, supravietuieste? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Am mers la ea zilnic saptamana asta ca sa o ajut peste zi. E ok, o sa se regleze cu burtica si o sa fie bine.

    RăspundețiȘtergere