A inceput sa devina un refren pentru mine in ce incerc sa ii transmit Marei. Sa nu aibe rautate, rea-vointa, fata de nimeni. Oamenii gresesc, e normal sa faca asta, nimeni nu e perfect. Insa mereu, mereu trebuie sa faci lucrurile bune, sa incerci mereu sa fie bine si pentru cei de langa tine. Asta incerc sa o invat zi de zi, ca si daca se intampla sa greseasca, daca nu a facut greseala cu RAUTATE, atunci e ok, atunci isi poate cere scuze si se poate astepta ca scuzele sa ii fie primite. Si data viitoare va sti sa nu faca acea greseala.
Una e sa te impiedici de cineva si sa il lovesti, alta e sa ii tragi una ca te-a suparat. Una e sa spui ceva ce crezi sincer, alta e sa zici rautati despre care stii sigur ca vor lovi cand aterizeaza pe destinatar. Sa scurmi cu rautate in problemele sau esecurile cuiva. Sa ataci fix unde stii ca doare mai tare, si apoi sa zici ca tu doar ti-ai zis parerea. Nu, nu trebuie sa fii rau. Nu trebuie sa spui lucuri negative doar de dragul de a il vedea pe celalalt ca se supara. Nu, nu castigi nimic cu asta! Ba mai mult, pe parcursul timpului s-ar putea sa si pierzi prieteni din cauza asta. Sa pierzi respectul celor din jur.
M-a intrebat ce e ala respect. I-am spus ca respect e atunci cand chiar daca te crezi foarte bun (jmecher, superior, fabulos, minunat, frumos, destept) sa ai puterea sa crezi ca si cei din jur sunt cel putin la fel de buni ca tine. Oricine ar fi ei. Sa nu fi rau cu cineva doar pentru ca nu iti convine opinia lui despre ceva. Chiar daca il crezi prost, poti sa tii pentru tine lucrul asta.
Dar sa te aperi cand esti lovit. Si de cele mai multe ori cea mai buna aparare e fuga. Nu are sens sa ma obosesc sa ma tot apar cu pumni cand cineva tot incearca sa ma pocneasca. Fug si gata. Data viitoare evit omul ala cu totul si am terminat problema. Dar astea sunt ganduri pe care i le poti spune unui copil, el poate le intelege sau nu...insa atunci cand creste constata, ca si mine, ca multi oameni mari sunt rai. Al dracu' de rai si de stupizi. Se cred importanti, se iau la intrecere pentru cele mai idioate treburi...se vorbesc pe la spate...si in general chiar sunt mai prosti decat imi imaginam cand eram mica.
Nu pot decat sa sper ca ea o sa incerce mereu sa fie buna cum e acum. Sa ajute cum vrea acum sa ajute pe oricine cu orice...sa isi aduca mereu aminte cum mama ei ii spunea sa nu aibe rea-vointa. Sa fie harnica si sa iubeasca mult toti oamenii buni. Si sa ii ocoleasca pe cei rai. Sa se apere daca e atacata, si niciodata sa nu atace pe cineva nici cu mana nici cu vorba.
Pentru ca DA, vorbele DOR. Mai rau ca pietrele aruncate in cap. Vorbele raman, chiar daca nu sunt scrise, raman scrijelite in sufletul oamenilor pentru eternitate. Nu ai cum sa le mai iei de acolo. Decat poate cu multa iubire...
Yap ...
RăspundețiȘtergereSi eu as zice ca e mai intelept sa te aperi fugind, insa am asa un nod in gat pusa fiind in fata unui astfel de fapt (la propriu sau la figurat) ...
Si ... lui Matei ce ii spun? tot asa ca sa fuga? merge si la baieti? oare, pe termen lung, va intelege ca fugit=iesit elegant dintr-o situatie absurda, sau va interpreta (si-i va lasa pe altii sa interpreteza) ca fuga este o lasitate, o ... ne ... aparare a propriei persoane sau a principiilor? Ce va demonstra fugind? ca e bine sa te aperi (integritatea fizica) indiferent ce se intampla, sau ca e bine sa stea si sa lupte pt ideiile lui?
Stiu, scriu al naibii de teoretic, prefer oricand copil fara cap spart, dar pentru capul (la figurat) lui, oare e bine asa?
E grele ... dar ideea de baza e acceasi. In nici un caz nu contest nimic din ce spui, si eu aplic fix aceleasi principii si explicatii, dar nu pot sa nu ma intreb ...
Eu zic ca niciodata nu tre sa iti fie rusine sa fugi in fata pericolului. Asta e o chestie inventata de niste barbati PROSTI, care au facut ei niste reguli intru masurarea penisurilor. Fuga e fix instinct de supravietuire, iar asta inseamna inteligenta. Eu una apreciez intotdeauna un mascul care stie sa se RETRAGA din orice conflict decat unul care sare la bataie sa apere...diverse...
RăspundețiȘtergereEu daca as avea baiat asta l-as invata: ca o femeie desteapta apreciaza un iubit IN VIATA si INTREG mult mai mult decat un "curajos" care umbla cu un cutit in cap...sau ceva...
Mda ... si eu zic la fel, fuga e cea mai sanatoasa, dar asa te doare si cand fugi stiind ca cel ce vrea sa-ti faca rau nu si-o va lua niciodata peste bot, din motiv ca toti prefera sa fuga ... asta ziceam.
RăspundețiȘtergereDe aici si ciuda pentru ca poti sa mori, in mijlocul orasului, cu un cutit in burta, pentru ca nimeni nu se baga, toti prefera sa ... nu se expuna, sa fuga, si ce facem cu cei "rai"? pe ei cine ii mai opreste, daca fiecare zice "eu mai bine fug"? cine ramane?
Ex clar, vroiam sa scriu la mine azi, venisem super-nervoasa de la gradinita dimineata, intre timp mi-a trecut. Pe una din strazile care duce la gradinita e o casa (institutie ceva) care sta mai tot timpul cu portile deschise, poseda 3 dulai, dulai care latra non-stop, mai ales la roti, de masina sau de bicicleta, cum posed eu, sau bicicletele astora mici, cand ii duc/aduc cu bicicletele lor de la gradinita. Si latra rau, ai impresia ca vor sari pe tine in fiecare secunda, te sperii si cand sunt portile inchise dar cand sunt deschise. Problema e ca latra atat de tare incat eu nu am gasit o modalitate de a putea intra in cladirea respectiva sa discut cu nesimtita de cucoana care e acolo, sa-i spun ca poate sa si-i gaseasca lati intr-o dimineata daca nu le face ceva. Deci ... las capul jos si fug in continuare? ce exemplu le dau copiilor mei cu chestia asta? ma vad cum clocotesc si inghit ...
Se sperie daca te faci ca dai cu pietre in ei, apoi reusesti sa te indepartezi usor si cu precautie, noroc ca mai am si alte variante de trasee. Trist este ca strada respectiva duce si la un liceu, mi-e mila de copiii aia si mi-e groaznic de ciuda ca, in contextul asta, cu atatia copiii trecand zilnic pe acolo, nu se face nimic.
Legat de implicarea altora, cat ma certam eu, azi, cu cei 3 dulai, in mijlocul aleii, in ploaie, un taximetrist ma claxona, sa ma dau la o parte, sa poata trece!!!
Si sti bine ca as putea sa-ti mai dau un milion de astfel de exemple. Faptul ca eu prefer sa am o viata roz si sa vad partea buna a lucrurilor, in general, nu inseamna ca nu sunt zilnic, o multime de cacanarii care te intorc pe dos si iti vine sa crapi capul multora. Iar fuga devine extrem de frustranta.
Mai nou am un pusti, in zona, are 8-9 ani, am avut ceva divergente si ma uraste, rar am vazut un copil atat de tampit, rau, nepoliticos, lipsit de valori, pur si simplu nu stiu cum sa ma descurc cu el, niciodata nu am stiut cum sa ma descurc cu astfel de oameni, oameni cu care nu poti discuta pentru ca nu gasesti puncte comune, pentru ca scuipa pe orice valori si morala ai avea. Il evit cat de des pot desi imi vine sa-i bag un cot in gura de fiecare data, ma sfideaza constant. Dar evitarea nu e neaparat o optiune, pe termen lung, copiii mei vor avea contact cu el si cu gasca lui (el e liderul, toti ceilalti nu vor decat sa-l intreaca, sti spiritul de turma, luati independent poate ca sunt copii buni dar pusi impreuna sunt extrem de periculosi).
Ma rog ... sunt intrebari retorice, ma descarc si eu, nu vreau sa te deprim, stiu foarte bine ce parere ai despre societatea asta si subscriu, dupa cum se vede, la multe puncte.
Uite, daca ai timp de citit, nu stiu daca o cunosti pe Simona din Canada(http://familiagaina.blogspot.com/), scrie minunat si de fiecare data cand vreau o gura de aer proaspat mai citesc pe la ea. Ar fi minunat ca societatea nostra sa mai invete cate ceva de pe la altii, chestii bune si bine implementate. Sunt ani-lumina distanta, o invidiez (foarte pozitiv) enorm pentru societatea in care traieste.