Bai, ce bine e ca au venit astia sa joace un meci acilea! Frate, n-a vazut Bucurestiu' de cand e el...turisti...iar in seara asta, erau spanioli la restaurantul, culmea spaniolesc, din Ploiesti, mai, nene! Iti dai seama?
Pfoaiiii de mine, si cica spectacolul de deschidere a fost misto! Bunica mea de 88 de ani, va jur ca a fost sunata la 10 noaptea intru acordarea de "ce frumos a fooost" de catre sor-sa care are numai 80 de ani. De m-am speriat sa mor, ca eu nu stiam ca e "meci" sau ca intra doamneiartama Romania in vreun soi de ulitza turistica pentru maretii spanioli. Sau ceva.
Bai...suntem, per total penibili. Da, am construit un stadion, dar nu are parcare cat sa nu omoram micutza capitala europeana...da, chemam multi oameni din alte tari...da' ei saracii...vin la meciu', da' dupa meciu' ...mi-e rau, au ajuns la PLOIESTI! Probabil erau in drum spre alt loc de turisti straini, Bran, ceva...ca acolo era ala de il stiu ei ca sugea sange...doar ca...de la Ploiesti la ...Brasov, trenul face 4 ore...ca e restrictie de orice. Iarna de frig, vara de cald, intre cele doua de "constructii", asa ca trenul merge cam cu 30 la ora....Poate de aia erau opriti saracii la o "gustare"...ca li s-o fi zis ca de la Bucuresti la Brasov...fratzioareeee, e cale lungaaaaa!
Daca vrei cu masina, e si mai misto! Pe bune, la Posada acum trei zile, niste cetateni au aterizat in prapastia de care mie imi e frica de cand am mers prima data cu masina acolo, cand eram foarte mica! Norocul lor a fost ca in urma lor mergea regulamentar un autocar cu cetateni-americani-purtatori-de-arme-si-muschi, zisi ei si soldati de pe la astia de ii au aici cantonati. Si care cetateni, aveau la ei tot ce trebuie, s-au pogorat usor in prapastie si au scos victimele de acolo. Cand a venit salvarea romaneasca, baietii scosesera la sosea tot ce trebuia sa mearga la spital. Adica oamenii. Despre restul de fiare picate acolo nu m-a mai interesat, am schimbat canalu' ca venea Cireasa de pe Tort si lesina fi-mea daca nu vedea!
In seara asta...noi doi la restaurantul "spaniol" din urbea lui Caragiale...am ras mult, des si plin de sens, ne-am iubit cum numai noi stim sa o facem de aproape 15 ani...ne-am minunat cum ca mujdeiul era proaspat, caci mujdeiul este esenta gurii noastre, am vorbit despre fiinte pe care le iubim, despre frustrari care ne frustreaza, despre cate in luna si in stele....cine nu a avut vreodata un sotz din asta...nu stie despre ce vorbesc acum, cine are...sa se bucure de el si sa il aprecieze in fiecare zi! Relatia asta a noastra...este totul. Este noi si copilul nostru. Este noi si vorbitul nostru despre tot si despre nimic...este o viata frumoasa!
Felicitari pt viata si pt sot si pt copchil, la cati mai multi ani! Am si eu, deci incerc sa tin minte sa ma bucur clipa de clipa :)
RăspundețiȘtergereSubscriu si la partea cu penibilul.
Soacra-mea a plecat, intamplator joi, in singura ei vacanta externa pe anul asta, si mi-a spus ca in dimineata "de dupa", din aeroport, plecau 10 avioane spre Spania, unul spre ... alte zari, si tot asa :)
Multumesc, Andreea.
RăspundețiȘtergere