Cand jucariile tale devin ale copilului tau

  E o senzatie de ireal. Eu am avut pastrate din fericire cateva chestii din copilaria mea, lucruri aduse toate din alte tari indepartate, de peste oceanul cel mare unde traieste fratele mamei mele de cand m-am nascut eu. Cand a fost in vizita acolo mama mi-a adus doi ursi panda, un rucsac si unul mic de plus. Acum am spalat rucsacul pandos care are bretele-din-picioare ca si cand ar fi un ursulet panda care se tine in carca ta cu maini si picioare. E foarte dragut iar in burta lui incap cam doua mere sub fermoarul ala. 

  Dar a fost primul rucsac pe care l-am avut. Tin minte cum mergeam cu el mandra prin oras si tin minte cum se minuna lumea. Erau niste vremuri sinistre in care asemenea obiecte erau privite ca si cand ar fi fost de aur. Pentru mine era de aur pentru ca mi-l adusese mama. Mai am un bebelus-papusa care are o moaca si marime fix de bebe de te sperii cand il vezi. Juri ca e copil. Imi dorisem "bebe chel" luni de zile, gasise mama unul romanesc cam nasparliu asa dar cand a venit bunica-mea cu bebele asta din America... pfoaiiiii. Avea un motoras de plangea si se misca asa exact ca un bebe suparat. E acum aruncat prin jucariile Marei. De cate ori il ia in brate ma intreaba cu nesatz: "asta a fost al tau, nu, mami?". Ii raspund pentru a mia oara ca da, il ia in brate si fuge cu el. 

   In seara asta dansa pe muzica unui maimutzoi de plus. I-am zis ca o sa ii aduc de la tzara casetofonul meu cu cd si radio pe care mi l-a adus unchi-miu cand aveam vreo 15 ani. Cu cd-urile mele. Si cu casetele, ca le am si pe alea, le-am tot mutat din casa in casa, am carat de ele cum cara omul de amintirile lui oricat de grele sau masive ar fi. S-a bucurat ataaaaaat de mult de am ramas masca. Sa fie al ei pentru ca a fost al meu. Sa ii dea muzica mea pentru ca ea e a mea. Si pentru ca ii puneam Mozart in casti pe burta cand eram gravida iar ea se indura si se culca subit, nici nu mai sughita sa zgaltzaie patul cu mine. Adormea si puteam sa respir. Muzica simfonica o adoarme si acum :)))) Opera o ingrozeste ca si pe mine dealtfel. Ii plac chestiile zbantzuite, cred ca Elvis o sa fie preferatul ei. O sa vedem. N-am agresat-o cu "muzica mea" pana acum. Am lasat-o sa ceara ea, sa vad ce vrea. 

  Dintre toti si toate il recunoaste pe Dan Teodorescu cu al lui Taxi. De cand a auzit prima data melodia "Cele doua cuvinte", aia cu te iubesc, a ramas fascinata. Noi ne spunem mereu de multe ori pe zi ca ne iubim. Cu glas tare. Si eu cu Marius si ea noua si noi ei. Avea 1 an si o luna cand l-a pupat pe Marius in mod voit si adevarat cu un mare tzonc plasat pe obrazul lui. Avea 1 an si jumatate cand a spus prima data "ubecic, mami". Nu trec cateva ore din zi fara ca ea sa vina sa ma pupe, sa ma ia in brate si sa imi zica ca "vreau o imbratisare din aia buna de mami-a-mea". Vine mereu buluc peste mine in orice camera (inclusiv aia cu veceu!) ca sa imi declare ca ma iubeste in modul strigatura-de-nunta. Si daca nu-i raspund imediat ca si eu o iubesc pe ea, sta si asteapta pana-i spun. Asa ca vocea lui Dan Teodorescu (care e o voce deosebita) i-a ramas in cap. M-am pomenit ca-mi zice apoi si la alte melodii ca il recunoaste. Asa ca trebuie sa fac rost de cd-uri cu Taxi :) Ca sa fie pe langa cele cu Beatles, Cezaria Evora, Tracy Chapman, Louis Armstrong, Compay Segundo, Pheonix, The Doors si multe, multe alte cd-uri si casete pe care le am. Sunt curioasa, o mai merge Sony-ul meu? Dar casetele? 

  Am una cu Laura Pausini de pe cand imi cunosteam io sotul. Timpuri imemoriabile, maica! Acu' 17 ani. Pe cand Mara era un gand infipt bine in mintea noastra. Ne iubeam mult si nu stiam unde o sa ajungem, nu stiam daca o sa ajungem, nu stiam cat de departe o sa ajungem si cata muzica o sa ne duca acolo. Aveam 18 ani.