Ganduri alandala

  Ploua si e atmosfera asta de miroase a iarna si a ud dar stii ca vine primavara si n-o vezi inca si te enervezi ca uite, inca mai trebuie sa dai drumul la calorifer macar un pic si stii cat costa asta si iar te enervezi si tot asa. La televizor nu mai poti da drumul pentru ca dai de crini, pontzi si alte animale oribile. Sau de proaspeti parnaiasi campioni la fotbal-viteza si de lume care le vaita soarta. Numai in tara asta ar putea fi compatimiti niste infractori. 

  M-a pus dracu' sa ma duc la doctori sa ma caut. Evident ca n-am facut decat sa ma enervez pe multi bani. Dar am facut-o si pe asta doar ca sa nu mai aud "dar du-te la doctor, tu nu esti doctor, etc" Am dat o caciula de bani, una mare de tot, ca sa aflu ca n-am nimic. Sanatoasa tun. Sigur, imi mai creste tensiunea din cand in cand, dar in lumina anilor 20011-12 si jumate din 13... nu e deloc de mirare. Visez urat si acum. Visez momentele de criza. O visez mereu pe bunica-mea cum cade si eu n-o pot ridica. Ea acum e bine, e sanatoasa si vesela la Mosia Bunicilor de aproape un an, dar creierul meu n-a percutat inca. 

  Visez ca ma cert cu oamenii care mi-au facut rau. Au fost cativa, nu multi, vreo doi-trei. Dar suficient cat sa imi zgaltaie increderea in oameni. Nu pot sa uit desi imi doresc mai mult ca orice. Sa uit, sa nu mai conteze, sa nu ma mai doara de cate ori imi aduc aminte. O sa treaca, ca orice buba. O sa ramana o cicatrice in urma, semn al slabiciunii mele. Am fost slaba, am zis "stop" prea tarziu. N-am stiut sa zic nu, sa ma feresc, sa ma ascund. Am stat si-am incasat pana cand s-a facut negru. Noapte. 

  Asteptam cu nerabdare sa vina Marius acasa peste doua saptamani. Astea sunt momentele care ne scot din amorteala asta a rutinei zilnice. Care e buna de fapt pentru ca inseamna siguranta, bine si liniste. Zic mersi pentru o iarna in care Mara nu s-a imbolnavit aproape deloc, ca muci pret de 3 zile nu e boala. A mai tras ea vreo doua indigestii pentru ca mananca cu o poftaaaaa de uneori nu mesteca mancarea si mi-o returneaza in miez de noapte ramburs. Si e asa de mancacioasa incat si intre doua ture de varsaturi ea ma anunta ca ei ii e foame si ca spera sa ii dau de dimineata micul dejun :)))) 

  Imi zice in fiecare zi ca abea asteapta sa vina vara, ca ei ii e dor de 2 Mai si de mare si ca vrea sa inoate si ca hai sa mergem odata la mareeee. Tin minte de cand eram mica dorul ala cu trepidatii. Cum numaram zilele pana ajung la 2 Mai, cum visam si noaptea ca-s acolo si ca inot de ma apucam sa dau in somn din craci in pat pana alunecam pe podea. In fiecare an cand ajung prima data pe plaja si bag picioarele in nisip, miros aerul ala, vad marea stralucind... ala e unul din momentele perfecte ale vietii. Clipe din alea in care timpul se opreste si esti doar tu cu tine si cu amintirile. Asa ca acum trepidez si eu cu ea, imi aduc aminte de mine cand eram mica si ma bucur de bucuria ei.